8,498 matches
-
cea romană), poetul proiectează un vast Cântec al Omului, care se va construi treptat, pe durata a trei decenii. Primul poem, Iudeea, scris în mare parte înainte de primul război mondial, aduce, în vers liber, o viziune sintetică, extrasă din paginile Bibliei. O senzualitate ardentă, străbătută de elanuri panteiste și de o religiozitate în care răsună unele accente protestante, în condițiile unei culori locale șterse, dau poemului o valență expresionistă, anticipând realizări din deceniul următor. Drumul este însă abandonat în ciclurile Helada
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
cu faptele, la fel de minunate și vrednice de admirat, ale lui Mircea cel Bătrân în luptele cu sultanul Baiazid. Nu se cunosc alte traduceri ale cărturarului, care susținea totuși, prin 1832, că ar mai avea în manuscris, printre altele, tălmăciri din Biblie, pagini din Lucian din Samosata, o antologie din poeții greci antici, precum și Numa Pompilie de Florian. Probabil că tot lui îi aparține și traducerea fragmentului intitulat Desfătările, după Fénelon, apărută în „Foaie pentru minte, inimă și literatură” (1846) și semnată
GORJANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287317_a_288646]
-
cultură dintr-o superioară plăcere, fiind în același timp convinși de utilitatea demersurilor lor pentru propensiunea spirituală a lumii românești. Lucrând adesea în tandem cu Radu Greceanu, fratele său, G. s-a aflat printre cărturarii care au participat la apariția Bibliei în 1688. Editorii acestei cărți fundamentale s-au aplecat, în privința Vechiului Testament, pe un text tălmăcit de Nicolae Milescu, text ce suferise cel puțin o îndreptare însemnată. Vor supune acest „text revizuit” propriei lor „revizii”, confruntându-l iarăși cu originalul
GRECEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
editorii bucureșteni (frații Greceanu, bănuitul lor „consilier” Constantin Cantacuzino stolnicul, Ghermanos Nyssis, Mitrofan, fostul episcop de Huși, alți „dascăli”) s-au „repliat” lângă Septuaginta de la Frankfurt și - lăsând deoparte unele rigori filologice - au produs o reducție de o remarcabilă fluență. Biblia de la București, o carte zămislită în bună măsură de cărturari laici, a putut da expresie schimbărilor petrecute în spiritualitatea românească și a fost capabilă să adune în jurul ei forțe intelectuale din toate marile secvențe de cugetare ale lumii românești și
GRECEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
stemii a prea luminatului și blagocistivului domn Ioan Constantin B. B. voievod și Tuturor celor ce s-or întâmpla a ceti, pravoslavnicilor și ai noștri frați întru Domnul, bucurie, în Evanghelia greco-română, București, 1693, reed. în BRV, I, 331-335. Traduceri: Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură, București, 1688 (în colaborare); Mărgăritare adecă Cuvinte de multe feliuri a celui întru sfinți Părintelui nostru Ioan Arhiepiscopul Țarigradului a lui Zlatoust, București, 1691 (în colaborare cu Radu Greceanu); ed. 2, București, 1746, reed. fragm. în Crestomatia
GRECEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
Zlatoust, București, 1691 (în colaborare cu Radu Greceanu); ed. 2, București, 1746, reed. fragm. în Crestomatia seau Analecte literarie, îngr. Timotei Cipariu, Blaj, 1858, 195-203, în CHRM, I, 290-294. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XVIII, I, 31, 60; Const. Solomon, Biblia de la București (1688), Tecuci, 1932; Ioan C. Filitti, Cine erau frații cărturari Radu și Șerban Greceanu, RIR, 1934, 65-70; N. Iorga, Scrisori de familie ale vechilor Brâncoveni, AAR, memoriile secțiunii istorice, t. XVI, 1934-1935; Cartojan, Ist. lit., III (1945), 214-219
GRECEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
venereze filmul, sacralizându-l: de unde și refuzul său reverențios să-l privească la cinematograf, În original, tot astfel cum misticii nu acced la transcendent decât În negativ, la o formă de absență a acestuia). Un film echivalent pentru straniul spectator cu Biblia pentru civilizația occidentală, un film care ne este explicat dar care, la drept vorbind, nu ne este povestit niciodată pentru a nu aduce cititorul față-n față cu filmul mai mult decât o secundă, preț de-o replică, preț de-
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
al unei morale anti-puritane. Poziția lui Quignard față de ipocrizia puritană este patentă. În capitolul XLVI există o enumerare a ceea ce Părinții puritani au adus cu ei, la 1620, pe pămîntul Americii. Alături de meschine interdicții, alături, pe de altă parte, de Biblie, puritanii au impus sclavagismul, „eradicarea vieții interioare”, rasismul, pe senatorul McCarthy, „controlor public al gîndirii fiecăruia” și pe „magistratul texan Kenneth Starr, fiul lui Dumnezeu.” Pentru Pascal Quignard modernitatea, păcătoasă din atîtea motive și de păcate adevărate, Începe cu secolul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
III, 243-244; Ioana Pârvulescu, Experiența lui Narcis, RL, 1993, 46; Octavian Soviany, Muzeul oglinzilor, CNT, 1993, 48; Constantin Cubleșan, Eminescu editat și comentat de Petru Creția, ST, 1995, 1-2; Aurel Pantea, Reveria și limitele ei, APF, 1995, 3-4; Z. Ornea, Biblia în ediții critice și artistice, RL, 1995, 40; N. Havriliuc, Petru Creția, „Luminile și umbrele sufletului”, L, 1996, 24; Gheorghe Grigurcu, Moralistul socratic, RL, 1996, 32; Alex. Ștefănescu, Exegetul norilor, RL, 1997, 3; Cristian Livescu, Petru Creția sau Hermeneutica virtuților
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
a descris boala psihică drept consecință a culpeiă; rolul major al instinctului. Odată cu psihanaliza sa, Freud relansează interpretarea de tip hermeneutic a viselor și a datelor obținute prin asociații libere. Hermeneutica a avut o largă dezvoltare mai ales în interpretarea Bibliei, fiind relansată la începutul secolului al XIX-lea de către Scheirmacher (ulterior, ea a stat la baza conceperii de către Dilthey a „științelor umane”, fiind reluată de Jaspers, Heidegger, Gadamer, Ricouer, etc.Ă. Freud scoate la suprafață această întreagă recuzită romantică și
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Tamango, București, 1998; Roger Chartier, Lecturi și cititori în Franța Vechiului Regim, București, 1998; Paul Veyne, Cum se scrie istoria, București, 1999; Georges Duby, Doamnele din veacul al XII-lea, București, 2000; André La Cocque, Paul Ricoeur, Cum să înțelegem Biblia, Iași, 2002; Neagu Djuvara, Între Orient și Occident, București, 2002. Repere bibliografice: Irina Mavrodin, „Introducere la semiologia literaturii”, RL, 1978, 19; Ilie Badea, „Introducere la semiologia literaturii”, ST, 1978, 10; Cornel Moraru, Literatură și semiologie, VTRA, 1979, 9; Sorin Pârvu
CARPOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286127_a_287456]
-
edițiile Arhieraticon al lui Inochentie Micu-Klein (2000) și Istoria și lucrurile și întâmplările românilor de Samuil Micu (I-II, 1995), alături de ediții din lucrările lui Petru Maior și Gheorghe Șincai. Lui C. îi aparțin inițiativa și coordonarea ediției critice a Bibliei de la Blaj, opera de vârf a Școlii Ardelene, apărută la Roma, în condiții monumentale, în anul jubiliar 2000. A participat la inițierea și realizarea corpusului de corespondență George Bariț și contemporanii săi (I-IX, 1973-1993). Propunându-și să stabilească, pe
CHINDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286197_a_287526]
-
blăjean (Naționalismul modern, 1996, Cultură și societate în contextul Școlii Ardelene, 2001) afișează o iconoclastie benignă față de exegeții precursori, dezvăluind informații necunoscute, accepțiuni îndrăznețe și unghiuri noi de analiză. Opera de ordonare în aria Școlii Ardelene este încununat cu reeditarea Bibliei de la Blaj, însoțită și de o amplă postfață a lui C., adevărată monografie a vieții cultural-literare din Transilvania secolului al XVIII-lea. Raliindu-se unor cercetători mai vechi (Ion Breazu, Iosif Pervain, George Em. Marica ș.a.), C. echivalează generația spirituală
CHINDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286197_a_287526]
-
București, 2000-2003 (în colaborare); Samuil Micu, Istoria și lucrurile și întâmplările românilor, I-II, pref. edit., București, 1995; Petru Maior, Scripta minora (Ars literaria. Animadversiones. Epistolarium. Ultimae), pref. și tr. edit., București, 1997; Inochentie Micu-Klein, Arhieraticon, introd. edit., București, 2000; Biblia de la Blaj. 1795, ed. jubiliară, pref. Camil Mureșan, postfețe Ioan Chindriș și Eugen Pavel, Roma, 2000 (în colaborare). Repere bibliografice: Nicolae Balotă, Papiu Ilarian și contemporanii săi, LCF, 1972, 44; V. Curticăpeanu, „Corespondența lui Alexandru Papiu Ilarian”, STD, 1972, 5
CHINDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286197_a_287526]
-
reprezentând un ghid folosit, mai mult ca sigur, și de pictorii din Țările Române. Ceea ce ne interesează, reprezentările unor animale, este descris aici succint, detaliile lipsind aproape cu desăvârșire. Cel mai adesea autorul nu face decât să rezume scene din Biblie, accentul căzând asupra compoziției, poziționării fiecărei figuri în scenă, nu asupra amănuntelor. Chiar și așa, e limpede că un astfel de document, oricât de zgârcit ar fi el cu aspectele secundare, ne ajută la refacerea unui imaginar zoomorf. Mai mult
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a rezistat ornamentației figurale cu îndârjire"38. Animalele din cărți Cum stau lucrurile la nivelul manuscriselor și al tipăriturilor? Prin ce filieră se sedimenta acest imaginar animalier? Nu încape îndoială că sursa cea mai autoritară și cea mai frecventată era Biblia, tipărită într-o traducere completă abia în 1688. Doar că unele echivalențe nu sunt rezolvate nici astăzi la nivelul imensei hermeneutici biblice; în ceea ce privește numele de animale intrate în repertoriul românesc prin această filieră, lucrurile nu stau bine. Cercetând aspectul și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
care ofereau modele de viață pentru omul creștin, au fost prinse într-un joc inteligent al sensurilor, diferite în funcție de context. Pasărea din stema Țării Românești rămâne acvilă, dar cu cap de corb. Țapul cu corn înfrânge nu berbecul fantastic din Biblie, ci dragonul. Vulturului bicefal i se vede un singur cap. Calul frumos, bun și cu harnașament scump este un animal al puterii. Cucul nu-și clocește ouăle. Albina nu suferă fumul. Tot ea este aceea care culege doar polenul florilor
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
circule și alte lucrări în limba română. Nu cu mult peste 100, din 1643 până în 1705, după cum înregistrează Bibliografia românească veche 72. Dintre acestea, peste 90% sunt tipărituri cu pregnant caracter religios. Un impact covârșitor trebuie să fi avut apariția Bibliei de la București, în 1688. De la Nicolae Iorga la Al. Andriescu, toți istoricii literari și filologii au insistat asupra rolului său esențial în dezvoltarea limbii literare. Nu în ultimul rând, tot pe această cale pătrund în cultura română unele noțiuni, concepte
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
prea des cu vederea. Cartea a IV-a a Macabeilor, tradusă de Nicolae Milescu sub titlul Al lui Iosip la Macavei carte, adecă pentru sângurul-țiitoriul gând (Despre rațiunea dominantă, în varianta contemporană, propusă de Virgil Cândea 73), revizuită de traducătorii Bibliei lui Șerban Cantacuzino, este păstrată în carte, conform ediției protestante a Septuagintei după care s-a făcut traducerea, deși nu e un text canonic. De inspirație stoică, demonstrând faptul că rațiunea este capabilă nu să anuleze, ci să controleze pasiunile
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nu să anuleze, ci să controleze pasiunile, această lucrare reprezintă, afirmă Virgil Cândea, "prima scriere cu caracter indiscutabil de filosofie morală" tipărită, chiar dacă nu și scrisă la noi, o lucrare de mare influență în Evul Mediu, păstrată în corpus-ul Bibliei "pentru rațiuni culturale, umaniste, iar nu religioase"74. Influența acestui scurt tratat de morală asupra Divanului lui Cantemir este evidentă, ceea ce nu demonstrează că el l-ar fi cunoscut în tălmăcire românească. Dar întrebarea nu are cum să nu încolțească
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
umaniste, iar nu religioase"74. Influența acestui scurt tratat de morală asupra Divanului lui Cantemir este evidentă, ceea ce nu demonstrează că el l-ar fi cunoscut în tălmăcire românească. Dar întrebarea nu are cum să nu încolțească: a folosit Cantemir Biblia ctitorită de socrul său? De cunoscut e mai mult decât sigur că a cunsocut-o. Un cercetător chiar a crezut că niște însemnări de pe un exemplar al Bibliei de la 1688, descoperit la Moscova, i-ar aparține lui Cantemir 75. N.A. Ursu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
tălmăcire românească. Dar întrebarea nu are cum să nu încolțească: a folosit Cantemir Biblia ctitorită de socrul său? De cunoscut e mai mult decât sigur că a cunsocut-o. Un cercetător chiar a crezut că niște însemnări de pe un exemplar al Bibliei de la 1688, descoperit la Moscova, i-ar aparține lui Cantemir 75. N.A. Ursu, comparând grafia de pe exemplarul cu pricina cu cea a autorului Istoriei ieroglifice, demontează însă și această iluzie, demonstrând ferm că "cele două scrisuri sunt în mod categoric
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cu pricina cu cea a autorului Istoriei ieroglifice, demontează însă și această iluzie, demonstrând ferm că "cele două scrisuri sunt în mod categoric diferite. Majoritatea slovelor au desene și ducturi diferite în cele două texte. Prin urmare, adnotările din exemplarul Bibliei de la 1688 aflate la Moscova nu aparțin lui D. Cantemir. De altfel, acest lucru rezultă și din modul cam simplist în care sunt făcute comentariile respective"76. Și totuși, era imposibil ca tânărul principe să nu fi avut la îndemână
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
la Moscova nu aparțin lui D. Cantemir. De altfel, acest lucru rezultă și din modul cam simplist în care sunt făcute comentariile respective"76. Și totuși, era imposibil ca tânărul principe să nu fi avut la îndemână un exemplar din Biblia abia tipărită. Cu toate că, demonstrează Virgul Cândea, sceptic totuși față de ignorarea Bibliei de la București la zece ani de la apariția acesteia, el folosește, în redactarea Divanului, ca și în textele scrise mult mai târziu, în Rusia, Vulgata. Explicația ar putea fi însă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
rezultă și din modul cam simplist în care sunt făcute comentariile respective"76. Și totuși, era imposibil ca tânărul principe să nu fi avut la îndemână un exemplar din Biblia abia tipărită. Cu toate că, demonstrează Virgul Cândea, sceptic totuși față de ignorarea Bibliei de la București la zece ani de la apariția acesteia, el folosește, în redactarea Divanului, ca și în textele scrise mult mai târziu, în Rusia, Vulgata. Explicația ar putea fi însă ocolirea sursei și decuparea citatelor necesare dintr-un Thesaurus biblicus, un
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]