7,814 matches
-
mustul prin fierbere În cazanul epocii, din bronz spoit cu plumb. Rezultatul? Un vin tare, dar născător de saturnism. Și un factor limitativ: de ce erai mai bogat, senator, Împărat, de aceea căpătai mai repede saturnismul, moartea prin plumb adică, față de bietul sclav ori sărac care n’avea acces decât la vinul ieftin și slab, sau la acela ieftin dar bun importat din Dacia; și sănătos. Ce să facem cu pieirea Imperiului Roman? Vorba ceea: „peștele de la cap se’mpute“. Poate și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
paralelă, atunci ea este duală: fizicul manifestării + metafizicul potențialității. Și n’am să aleg evidența, adică omul, ci cenușăreasa, imobila, atât de imobilă Încât unii nici nu-i recunosc dreptul la viață, plantă. Fie vorba Între noi, duală e și „biata“ bacterie și a fost și ancestralul coacervat de acum mai bine de trei miliarde de ani și mineralul, cristal dacă vreți, de până la el. Totuși planta... Desigur, aș putea arăta că ea are tangență cu acea lume paralelă căci posedă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
asta nu mai e biologie. A spus om. Păi ăsta e doar o specie Între cele vreo două milioane cunoscute În cadrul cărora se dezvoltă viața, câștigând unele noi, renunțând la altele vechi... O specie banală pentru un privitor din exterior, o biată maimuță fără blană dar, privită din interior, cunoscându-i zbaterea, Întrebările, căutările, un Întreg haos, ea nu poate fi decât materializarea unui prag Între două lumi. Deci biologic, exterior adică, nu cred că omul poate evolua. Ce să mai capete
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
formarea unui sol primordial și sărac. Sărac, dar tentant pentru sclav, alga, care s’a grăbit să evadeze; ca și În ocean animalele, alga a evadat În ea Însăși, acoperindu-se cu o mască: devenise mușchi. Ce era să facă bietul stăpân, ciuperca, decât să se mulțumească cu resturile - substanța reducătoare, ca și cu părțile moarte ale fostului sclav devenind, Încetul cu Încetul ciuperca de astăzi. Ura! Libertate! Dar, năravul din născare leac nu are... Ce-a făcut alga În baltă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
al biocenozei alcătuit exclusiv din aceste reptile, ajunse la maximul diversificării și perfecțiunii. Doar că ăsta e doar un mecanism posibil. Realitatea e că lumea lor era deja depășită evolutiv de păsări și mai ales de mamifere, pe atunci niște bieți șobolani, chiar la propriu, rozătoarele fiind cele mai vechi, care se raportau la dinozauri precum la noi „taracanii“ - gândacii de bucătărie... Ioc enigmă; s’o caut În altă parte, dând Îndărăt pretextul, ca să-mi pot face de cap după feleșag
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
izvodea o ramură. E bună și asta căci, dacă găsește un mediu mai bun, ceva mai mult soare de exemplu, la fel de ideatic precum Însăși arborele pe care-l desenez acum, poate deveni, ea Însăși, trunchi, uscând sau transformând Într’o biată ramură calea pe care se dezvolta până atunci trunchiul. N’are importanță. Esențialul e ca arborele să crească... Doar că nici trunchiul și nici ramurile nu pot Întreține viața arborelui, cel mult o pot susține: e nevoie de energie, de la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Îmi cere acum hârtii, căci moneta cea mai mare valorează doar o cutie de chibrituri. Ce să mai vorbesc de dimensiuni? Talentul dintotdeauna al românului de a face bani mari. Nu și ca valoare. Dar nu ca acum, când o biată sută de lei atârnă cât patru de o mie. Și mi-o explic doar prin situarea noastră Între două stabilități: cea veche, respectiv cea viitoare. Ca și În focarul lentilei, aceea care inversează imaginea, și unde nu se poate remarca
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
calcul, el există Încă din secolul al XVIII-lea, inspirat de o monetă olandeză care avea, pe ea, chiar un leu. Că pe aceste locuri au trăit lei, până prin veacul al patrulea din era veche, e o altă poveste. Dar bietul leu, acela victimă a uneia dintre isprăvile lui Herakles, leul din Nemeea, s’a tot retras spre sud, În Africa Încă scutită de civilizație. Și, chiar acolo, domeniul lui se restrânge zi după zi. Ingrată soartă de rege al animalelor
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vorba, de exemplu, de Assos, dar doar a douăsprezecea parte când e vorba de Carpați. Și eu fumez, și nu puțin, dar - nu-i reclamă - ce-am amintit acum, la care până și mucurile sunt biodegradabile, țigări Învelite Într’o biată bucată de hârtie, pe care mai apoi se poate și scrie ceva... Ce să mai zic de ultramodernul PET: „sticla“ În care s’au ambalat băuturi: la litru, la doi, la doi și jumătate, dar și invers, la jumătate, chiar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Ce-ar fi să ridic un zid Între mine și restul lumii, dar unul prin care să pot vedea? O membrană așadar, cum e celofanul de pe borcan, care nu lasă să treacă vreo bacterie, dar aerul da. Și așa, niște „biete“ molecule, care dobândiseră deja culoarea vieții, ADN-ul de pildă, s’au Înconjurat cu o membrană, laolaltă cu oarece enzime dar și cu o „picătură“ din marea primordială. Și, cam În felul virusului utilizau, pentru propria-le multiplicare - culoarea vieții
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
au căzut din lac În puț: nu mai au parte de soia, ci de amidon... Dar prefer soia ca fiertură ori preparată după o rețetă chinezească, de la mama ei adică, decât În postura de surogat de carne. Alt fals, chiar dacă biata soia ajunge fibrilară. À propos de prepararea a ceva ca la mama ei: Maniocul, care hrănește un sfert din omenire - și mi aduc aminte de turtițele cu creveți ce veneau odinioară din Vietnam - e toxic, cumplit de toxic, dar cutumele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un colț de stradă dintr’un cartier devenit sărac, nu o pupăză precum Nică al Petrei ci... un uliu. Un tânăr, cel mai bun prieten al meu, l’a cumpărat și l’a invitat să facă o vizită la Biologie. Bietul uliu a acceptat și, precum șoimul pe mâna vânătorului, a purces la drum. Însă doar până ce a scăpat dintre betoanele Încinse când, rotindu-și ochii, a aflat ceva familiar: copacii Copoului. A uitat vizita promisă și... trăiască libertatea! Acel tânăr
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
s decât manifestarea unei limite: Natura stimulează reproducerea, dar nu oricât. Ce să fac? Doar să mă feresc de ambele cucuie prin ceva măgulitor dar adevărat: bărbatul, cu unicul său apelativ, de domn, chiar dacă adesea nu prea este, e o biată unicitate entropică; femeia e o diversitate, inclusiv În apelative, negentropie deci și, mai mult, acordată cu voia Naturii. Parcă tot voi vorbiți de biodiversitate. Dreptu-i, așa-mi atrag mânia lui Cristi; dar e vorba de un singur cucui și, cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cum că pisica neagră e purtătoare de noroc, ea fiind chiar expresia viitorului planetei. Mai greu părea să fie cu vameșii, dar cine poate găsi o pisică care se ascunde, transformându-se, de pildă, În guler? Am revăzut Acropolea, o biată umbră a ce mă Întâmpinase atunci, demult, la debarcare: trecuseră pe acolo creștinii, transformând Parthenonul În biserică, pentru ca mai apoi turcii să n’o facă moscheie ca pe Sfânta Sofia, ci doar depozit de muniție, azvârlindu-l, În cele din
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
geometria atât de dragă lui Cristi să nu poată deveni un model În Natură, vă miaun că acea piramidă trofică e străbătută de largi fisuri prin care piatra din vârf cade cu mult mai jos, devenind din prădător suprem un biet consumator primar, precum lupul care, la vreme de foamete, ajunge să scurme după rădăcini, ba se mulțumește chiar cu fructe. Iar voi, bipezilor, cei care v’ați erijat În prădători supremi, dovadă abatoarele, cochetați adesea cu vegetarianismul, devenind consumatori primari
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Ea acumulează substanță energetică de rezervă, cum Îi spui tu În cartea cu care te chinui de atâția ani. E vorba de zaharuri pe care le va oferi pe rând, altora și sieși. Altora? Fii atent, Cristi. Spre deosebire de tine, acea „biată“ plantă știe că nu e singură pe lume, că bunăstarea ei depinde de bunăstarea celorlalți. Chiar În mână cu pâinea - Soarele - și cuțitul - clorofila - ea știe că ceilalți, care poate râvnesc la o firimitură de pâine care-i cade de pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Înșeală. Anume, varza Își Împarte frunzele În două: unele capcană pentru Soare, altele magazie pentru substanța de rezervă, acea știută de tine căpățână. Dar, șireată, ea acumulează și În tulpină, adică În cotor, ceva după cum ai remarcat cam tare. Iar bietul iepure se lasă Înșelat, rozând doar ce-i moale, căpățâna, câtă vreme mai sunt pe acolo și alte verze. Varza știe că oricum acele frunze depozitare nu vor rezista peste gerurile iernii, iar substanța destinată sieși, mai precis urmașilor ei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
energie, numai bună de folosit de vietate Întru propria-i perfecționare; ori menținerea acesteia, căci altminteri nici vietățile n’ar excepta de la legea degradării, entropizării continue. Dovada e aceeași vietate, În momentul În care Încetează a fi astfel, devenind un biet hoit; care se descompune... toate structurile organizării sale dispărând. Entropia mai Înseamnă ceva, adică Își mai dezvăluie o conotație: omogenizarea, adică amestecarea, aneantizarea oricărei polarități, cum ar fi verticala muntelui versus platitudinea deșertului, mării de nisip născută prin degradarea lui
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
stare, povestind-o apoi, precum solul care aducea o veste proastă, riscându-și capul după ce-o făcuse pe drum cu pielea. Mai degrabă pe mine, În sensul generic de om. Dar iarăși trebuie să mă opresc, căci cum poate bietul om să deregleze În așa un hal clima, o vară fără picătură de apă, versus una potopitoare, cu cele vreo 18 TWan care-i constituie puterea Întregii sale tehnologii, câtă vreme Natura dispune de 178.000, adică de zece mii de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de 178.000, adică de zece mii de ori mai multă? Aparențele - căci aparență e acest calcul - Înșeală Însă. Păi câteva grame de praf de pușcă pot ucide cele 70 de kilograme ale unui om... Sau, ca să arăt și binele, o biată arcă, cât putea construi omul Noe, a salvat viața de potop, acela În care Natura și-a dezlănțuit Întreaga, copleșitoarea ei forță. Doar că asta e doar o poveste, dovadă că binele suferă sub călcâiul răului. Pulberea, glonțul dacă vreți
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
stagnant, care se Înstăpânește. Poate greșesc, căci nu Întreg râul a devenit iaz. Doar că, chiar și peștele căruia Îi place apa leneșă din aval ori din iaz, un morun de pildă vrea, pentru Începutul vieții lui, când e un biet alevin, nu entropia apei leneșe ci negentropia obârșiei râului. Și se izbește, zadarnic, de baraj, În căutarea locului unde Natura Îi cere să-și depună icrele. Barajul e un fel de diodă, care ar permite trecerea vreunui alevin la vale
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
whisky, ci doar cărbune dacă nu-l găsea vreun șoarece... Cred că am ajuns deja o picătură de vin, așa Încât Îmi amintesc de ofensa adusă de Burebista, deși Îl Înțeleg prea bine: prin munții din jurul Sarmizegetusei, vița doar pârguia, iar bieții daci se țineau cu mâinile de burtă din pricina acrei poșirci. Mai bine Încă mai veneticul prun, care abia sosea, dar se cocea... și cred că’s astfel mai pe placul amicului Cristi... Doar că vreau să-i amintesc un amănunt
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lasă confundată cu o mortăciune, căci nu’s prea mulți cei care procedează precum hiena. Cam asta Îmi sugerează veșnica campanie electorală românească, deși paradoxal când mă gândesc la bionică. De ce se teme puternicul zilei, de seamănă atâta confuzie Între bieții alegători, pe care nimeni nu i-a Învățat cum se folosește dreptul constituțional În discuție? Când alegătorul nu știe adesea nici cum trebuie aplicată ștampila pentru ca votul să-i rămână valabil, pe o simplă listă de partide - las’ că nici
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
la cea de astăzi, obligându-l să cotrobăie Într’un teanc de buletine de vot, căci mai sunt și deputați și senatori, bașca un președinte - greu lucru, căci acela știut și votat automat, tocmai iese din scenă. Colac peste pupăză, bietul alegător nu mai poate privi „barometrul“ care sunt alegerile locale. Mimetismul - paradoxal - al puternicului se cheamă grija față de banul public, chipurile economisit, ori grija de confortul alegătorului, lăsat astfel În tihnă de sărbători... Câtă generozitate care continuă, scutind alegătorul de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
turcilor. Plătește prin speciile comestibile, care nu’s prea multe. Mai rău, chiar specii comestibile ajung astăzi să se „otrăvească“... Fără a intra În amănunte, vă miaun ce-am aflat de la prietenul meu cercetător: de vină e poluarea, la care biata ciupercă Încearcă să se adapteze. Pe seama ciupercilor trăiesc mulțime de animăluțe de prin pădure. Care nu ajung la „Urgențe“, din două motive. Unul - și o spun cu lăbuța pe suflețel - e că ciuperca toxică are un biocâmp deficitar, pe când cea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]