7,134 matches
-
1912-1913 ( Primul război balcanic în 1912-1913 și Al doilea război balcanic în 1913). A câștigat prima victorie aliata a primului război balcanic în 1914, dar în 1915 a fost ocupat de o alianță externă formată din trupele austro-ungare germane, si bulgare. După sfârșitul războiului, acesta s-a unificat cu Regatul Muntenegrului, si cu perioada scurtă a Statului slovenilor, croaților și slovenilor pentru a înființa Regatul sârbilor, croaților și slovenilor, iar mai tarziu cunoscut cu numele Regatul Iugoslaviei. În ciuda existenței sale relativ
Regatul Serbiei () [Corola-website/Science/315688_a_317017]
-
emis ipoteza conform căreia imaginile Sfântului Gheorghe, a Sfântului Nicolae, a Sfinților Probus, Tarasios, Andronic, Bonifat și a Sfântului Nedelia au paralele stilistice în arta monumentală a bisericilor de la sud de Dunăre (Boiana, Kremkovtzi) și probează filiații strânse cu arta bulgară, sârbească și grecească a acelui secol .
Lujeni () [Corola-website/Science/315736_a_317065]
-
la Sf. Munte Athos, unde a descoperit manuscrise importante, ocupându-se apoi de publicarea și interpretarea acestora. În 1905 publică “Documente slavo-române cu privire la relațiile Țării Românești și Moldovei cu Ardealul în sec. XV și XVI”, lucrare premiată de Academia Română. Academia Bulgară i-a acordat calitatea de membru corespondent. Deși ne-a părăsit prematur, Ștefan rămâne o personalitate puternică în istoriografia românească și un neobosit întregitor de verigi doveditoare ale lanțului de neîntrerupte fapte ale strămoșilor noștri. S-a născut într-o
Stoica Nicolaescu () [Corola-website/Science/316604_a_317933]
-
de publicarea și interpretarea acestora. În 1905 publică “Documente slavo-romane”, lucrare premiată de Academia Română. Stoica Nicolaescu a fost membru al mai multor societăți științifice: Societatea Regală Română de Geografie, Societatea Numismatică Română, Societatea Istorico-Arheologică bisericească din Chișinău, Institutul de Arheologie bulgară din Sofia. De asemenea, Academia Bulgară i-a acordat calitatea de membru corespondent.
Stoica Nicolaescu () [Corola-website/Science/316604_a_317933]
-
1905 publică “Documente slavo-romane”, lucrare premiată de Academia Română. Stoica Nicolaescu a fost membru al mai multor societăți științifice: Societatea Regală Română de Geografie, Societatea Numismatică Română, Societatea Istorico-Arheologică bisericească din Chișinău, Institutul de Arheologie bulgară din Sofia. De asemenea, Academia Bulgară i-a acordat calitatea de membru corespondent.
Stoica Nicolaescu () [Corola-website/Science/316604_a_317933]
-
a fost aleasă în Comitetul Congresului European al Scriitorilor (European Writers’ Congress), care are sediul la Bruxelles. În iunie 2009, a fost realeasă pentru un mandat de încă doi ani. Poezia Tizianei Colusso a fost tradusă în franceză, engleză, slovaca, bulgară, letona, ucrainiană. Piese de teatru și punere în scenă pentru spectacolele: a contribuit cu texte despre autori francezi și italieni la realizarea enciclopediei "Le Muse", Edizioni De Agostini. În prezent, colaborează la revistele "Fermenți", "Le reti di Dedalus", "Buddismo & Società
Tiziana Colusso () [Corola-website/Science/316653_a_317982]
-
lui Ioan al III-lea Ducas Vatatzes să înceapă, la mijlocul deceniului al patrulea al secolului XIII, o amplă campanie de izgonire a latinilor din Balcani. În anul 1235, el și-a consolidat pozițiile în Tracia, încheind o alianță cu țarul bulgar Ioan Asan II. În primăvara anului 1235, tratatul de alianță era semnat la Gallipoli, cucerit cu puțin timp înainte de Vatatzes, apoi se celebra cu mare fast la Lampsaca căsătoria fiului împăratului, Theodor Laskaris, cu fiica țarului bulgar. Aliații au început
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
alianță cu țarul bulgar Ioan Asan II. În primăvara anului 1235, tratatul de alianță era semnat la Gallipoli, cucerit cu puțin timp înainte de Vatatzes, apoi se celebra cu mare fast la Lampsaca căsătoria fiului împăratului, Theodor Laskaris, cu fiica țarului bulgar. Aliații au început începe asediul Constantinopolului pe pământ și pe mare. Ostilitățile, întrerupte odată cu apropierea iernii, au fost reluate în anul 1236. Orașul asediat rezista datorită ajutorului flotei venețiene. Dar situația era atât de critică încât tânărul Baudouin părăsea Constantinopolul
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
pentru imperiul de Niceea. Ultimul succes al francilor, a fost cucerirea de către ei a orașului Tzurullon, în 1240. După aceasta, teritoriul Imperiului latin s-a micșorat mereu. În 1241, Ioan Asan al II-lea murea și invazia mongolilor prăbușea puterea bulgară. Ioan Vatazes, nu mai avea de acum încolo nici un competitor serios; ambițiile puternice, dar inconsistente ale îndrăznețului țar bulgar dispăruseră, imperiul latin din Constantinopol nu mai era, după mult timp decât jocul politic al puterilor limitrofe și existența sa nu
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
aceasta, teritoriul Imperiului latin s-a micșorat mereu. În 1241, Ioan Asan al II-lea murea și invazia mongolilor prăbușea puterea bulgară. Ioan Vatazes, nu mai avea de acum încolo nici un competitor serios; ambițiile puternice, dar inconsistente ale îndrăznețului țar bulgar dispăruseră, imperiul latin din Constantinopol nu mai era, după mult timp decât jocul politic al puterilor limitrofe și existența sa nu mai ținea decât de dezacordul dușmanilor săi. Împăratul din Niceea va culege acum roadele superiorității sale politice, ale inteligentei
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
a țarii.” Rapoarte de atrocități împotriva populației albaneze au fost de asemenea raportate de Leon Trosty, pe acea vreme reporter pentru "Luch" și verificate de către Comisia Carnegie a stabilit să analizeze conflictul. În timpul Primului Război Mondial, Kosovo a fost ocupat de forțele bulgare și austro-ungare, în urma unei grave înfrângeri a armetei sârbe și a aliaților în 1915. Întorși în 1918, forțele sârbe au socs afară Puterile Centrale din Kosovo, în timp ce războiul urma să se sfârșească. După Primul Război Mondial, Regatul sârbilor, craților și
Istoria provinciei Kosovo în secolul al XX-lea () [Corola-website/Science/315133_a_316462]
-
la un exod mare al armatei sârbe, devenind cunoscut cu numele "Marea Retragere Sârbă". Învinși și sleiți de puteri în bătălii, sârbii au fost nevoiți să se retragă, astfel Kosovo a fost ocupat de trupele celui de-al Treilea Târât Bulgar și Austro-Ungare. Zeci de mii de au murit datorită lipsei de hrană, condițiilor de climatice extreme și atacurilor albanezilor, retrăgându-se către aliați în Corfu și în Salonic, pierzând aproape 100.000 de soldați pe parcursul drumului. Armata sârbă (ajutată în
Istoria provinciei Kosovo în secolul al XX-lea () [Corola-website/Science/315133_a_316462]
-
loc la Veliko Tărnovo, Bulgaria în octombrie 2007. Pentru brațul stâng, Oncescu a avut de a se angaja în 10 meciuri, iar 5 dintre adversari erau foști campioni mondiali. În cea de-a doua rundă a pierdut surprinzător împotriva campionului bulgar Stoian Golemanov, dar a recuperat și a ajuns la final împotriva rusului Dzambolat Tsoriev, care era de neoprit la momentul respectiv. Ion Oncescu a câștigat cu 2-0 și a devenit campion mondial pentru prima oară în cariera sa. A doua
Ion Oncescu () [Corola-website/Science/315136_a_316465]
-
d.Hr. rămânând astăzi doar niște bucăți masive de piatră și o bazilică de-a lungul marginii platoului. Mănăstirea ortodoxă Peștera Aladzha, la 3 km spre vest, a fost un centru monahal din antichitate prin intermediul celui de-al doilea Imperiu Bulgar. În timpul Imperiului Otoman, Uzunkum (Turcă: nisipurile timpului) a fost cunoscut ca un ascunziș pentru cei certați cu legea. Aceasta a fost în mare măsură, pustiu, până în anii 1950 când a fost transformat în stațiune litorală. Dezvoltarea stațiunii a început în
Nisipurile de Aur () [Corola-website/Science/315184_a_316513]
-
Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Divizia a fost fondat în anul 1818 de către soldați ucraineni și ruși, care au cerut ei înșiși "divizarea", adică stabilirea pe un teritoriul cu scopul de
Divizia, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318505_a_319834]
-
Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării sau ruși și ucraineni din provinciile centrale ale imperiului, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În satul Tuzla s-au așezat soldați ucraineni și ruși. Între anii 1843-1845, biserica din sat a fost
Tuzla, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318510_a_319839]
-
parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 1.153 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Bazarianca era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%), română (%) și bulgară (%).
Bazarianca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318518_a_319847]
-
Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Buduri a fost fondat în perioada 1812-1815 de către țărani ucraineni și ruși fugiți de pe moșiile din provinciile Rusiei. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia
Buduri, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318532_a_319861]
-
face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 517 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Buduri era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%), română (%) și bulgară (%).
Buduri, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318532_a_319861]
-
Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Șagani a fost fondat în anul 1815 de către cazacii din trupele de la nordul Dunării. În anul 1817 a avut loc sfințirea bisericii cu hramul "Sf. Nicolae
Șagani, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318526_a_319855]
-
Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Noul-Caragaci a fost fondat în anul 1830 de către coloniști bulgari. Mai târziu, în sat s-au stabilit țărani moldoveni fără pământ din Basarabia și țărani ucraineni
Noul-Caragaci, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318546_a_319875]
-
autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Noul-Caragaci a fost fondat în anul 1830 de către coloniști bulgari. Mai târziu, în sat s-au stabilit țărani moldoveni fără pământ din Basarabia și țărani ucraineni iobagi din Rusia. La începutul secolului al XIX-lea a fost construită în sat o biserică de lemn. În urma Tratatului de la Paris din 1856
Noul-Caragaci, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318546_a_319875]
-
300 de locuri, două biblioteci, un dispensar, o grădiniță, cinci magazine, un oficiu poștal și o agenție bancară. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Lichtental era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%), română (%), găgăuză (%) și bulgară (%).
Lichtental, Sărata () [Corola-website/Science/318592_a_319921]
-
Ellen (n. 25 iunie 1952, Oslo d. 21 octombrie 1982) a fost o cântăreață de jazz din Norvegia. s-a născut la Oslo din tată bulgar (Toni Toneff, cântăreț de muzică populară) și mamă norvegiană. A studiat la Conservatorul de muzică din Oslo între 1971-1975. Între 1975-1980 a fost lidera cvintetului "Radka Toneff Quintet", în care au mai evoluat și basistul Arild Andersen și chitaristul Jon
Radka Toneff () [Corola-website/Science/318668_a_319997]
-
Imperiul Otoman în secolul al XV-lea. Principatul Moldovei a fost fondat la mijlocul secolului al XIV-lea, dar în jurul anului 1330 trăiau la Cetatea Albă medici evrei, după cum reiese din relatarea vieții Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava de către clericul bulgar Grigore Țamblac (1367-1419 sau 1420) . Când voievodul Roman I a întemeiat orașul Roman au fost și evrei printre primii locuitori. Roman I i-a eliberat pe evrei de serviciul militar în schimbul unui impozit. În secolul al XIV-lea, în Principatele
Evreii din Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/318667_a_319996]