7,041 matches
-
la Iași. A absolvit liceul „Emil Racoviță” Iași și Facultatea de Inginerie Chimică din cadrul Universității tehnice „Gh. Asachi” Iași, cu o licență în tehnologia produselor cosmetice. Ulterior a devenit redactor-șef al cotidianului Evenimentul, regional al Moldovei și membru al cenaclului de anticipație "Quasar" din Iași. este căsătorit și are un copil. În perioada 1987-1989 Dan Doboș a participat la Matineul de Proză condus de criticul Val Condurache, care i-a decernat în 1989 premiul al doilea pentru schița "Stelea" în cadrul
Dan Doboș () [Corola-website/Science/308676_a_310005]
-
perioada 1987-1989 Dan Doboș a participat la Matineul de Proză condus de criticul Val Condurache, care i-a decernat în 1989 premiul al doilea pentru schița "Stelea" în cadrul concursului național pe care îl organiza. Din 1988 a devenit membru al cenaclului Quasar din Iași, în al cărui fanzin a publicat numeroase schițe și povestiri. Între 1992 și 2001 a coordonat suplimentul science fiction SuperNova, în anul 1993 publicând prima sa povestire, "Scrânciobul", în Jurnalul SF. În 1994 a câștigat două premii
Dan Doboș () [Corola-website/Science/308676_a_310005]
-
" " a fost o revistă periodică literar-artistică modernistă și un cenaclu literar, pornite la București în aprilie 1919. Sub conducerea lui Eugen Lovinescu, cercul de scriitori a fost esențial în extinderea spectrului literaturii române de la la temele urbane ale realismului și ale avangardei artistice. Revista "", subintitulată "Revistă literară, artistică și culturală
Sburătorul () [Corola-website/Science/308698_a_310027]
-
1919 - 7 mai 1921 și ulterior între martie 1926 - iunie 1927, la care se adăuga și un săptămânal numit "Sburătorul Literar", care a fost publicat între septembrie 1921 și decembrie 1922. În timpul perioadei sale de apariție, mișcarea artistică și membri cenaclului "Sburătorul" s-au angajat constant într-o polemică literară cu partizanii stilurilor tradiționale ce își aveau sorgintea în secolul trecut, dar apăruseră la începutul anilor 1900, așa cum fusese revista "Sămănătorul," fondată de poeții Alexandru Vlahuță și George Coșbuc, apărută între
Sburătorul () [Corola-website/Science/308698_a_310027]
-
combătea el însuși împotriva vederilor ale lui Nicolae Iorga referitoare la cultura teritoriilor medievale românești. Revista își propunea de asemenea să promoveze scriitorii tineri și o literatură întemeiată pe teoria sincronizării și a împrumuturilor culturale. În jurul ei s-a constituit cenaclul „Sburătorul”, care a funcționat până după moartea lui Lovinescu (16 iulie 1943). Printre colaboratori se numărau și George Călinescu, Tudor Vianu, Perpessicius, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Anton Holban, Gheorghe Brăescu, Ion Barbu și mulți alții.
Sburătorul () [Corola-website/Science/308698_a_310027]
-
Ștefan Petică, Alexandru T. Stamatiad, Tudor Vianu, Duiliu Zamfirescu, dar și alții. Ambele au reprezentat deschiderea unei noi direcții în poezia românească de la sfârșitul secolului al XIX-lea. A. Marina a afirmat că "opera esențială a lui Alexandru Macedonski e cenaclul. Și-a făcut din casa sa un templu al poeziei care îl salvează de toată patima sa pentru ea". Conform aceleiași confesiuni, în mijlocul casei era un fel de altar. Toată familia sa era implicată. Pe tron citea maestrul, Alexandru Macedonski
Literatorul () [Corola-website/Science/308757_a_310086]
-
Petică avea o prezentare în registru grav, iar Mihail Sadoveanu în registru ironic. După modelul parisian, Macedonski aduna tinerele condeie din București. Cum însă preocupările oamenilor din capitala României nu erau prea legate de artă, și mai ales de poezie, Cenaclul era un punct luminos în viața Capitalei. O bună parte a reușitei Cenaclului se datora erudiției literare a mentorului acestora, care cunoaștea foarte bine poezia lumii și poezia românească, mai ales cea modernă. Revista Literatorul fondată de Macedonski a fost
Literatorul () [Corola-website/Science/308757_a_310086]
-
După modelul parisian, Macedonski aduna tinerele condeie din București. Cum însă preocupările oamenilor din capitala României nu erau prea legate de artă, și mai ales de poezie, Cenaclul era un punct luminos în viața Capitalei. O bună parte a reușitei Cenaclului se datora erudiției literare a mentorului acestora, care cunoaștea foarte bine poezia lumii și poezia românească, mai ales cea modernă. Revista Literatorul fondată de Macedonski a fost continuată într-o serie nouă imediat după 1990 de Marin Sorescu.
Literatorul () [Corola-website/Science/308757_a_310086]
-
15 decembrie 1887 - d. 9 august 1991) a fost o pianistă, scriitoare și profesoară română de pian, fiica cea mare a scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea, soră a arhitectei Henrieta Delavrancea, a Niculinei Delavrancea și a lui "Bebs" Delavrancea, membră a cenaclului lui Eugen Lovinescu. Căsătorită cu Viorel Virgil Tilea în timpul Primului Război Mondial (divorțată), cu Aristide Blank (divorțată), cu Philippe Lahovary. Una din prietenele intime ale reginei Maria a României. urmează studii de pian, la început în familie, apoi la Conservatorul din București
Cella Delavrancea () [Corola-website/Science/308122_a_309451]
-
a Tinerilor Jurnaliști de Turism”", cu sediul la Bruxelles. A fost unul dintre inițiatorii și organizatorii spectacolelor intitulate „Serbările Scânteii Tineretului”. În anii '80 este redactor al ziarului "Scînteia tineretului", organizator al serbărilor "„Scînteia tineretului”", conducător al taberelor și turneelor cenaclului "Suplimentului Literar-Artistic al Scînteii tineretului". Membru al conducerii "Suplimentului Literar-Artistic al Scînteii tineretului", al revistei Flacăra și al ziarului "„Dreptatea”". Ca jurnalist la "Dreptatea" a scris zilnic despre fenomenul Piața Universității. Este unul din fondatorii ziarului "Tineretul liber", al agenției
Eugen Mihăescu (scriitor) () [Corola-website/Science/308152_a_309481]
-
Botoșani. Înființează și conduce revista « MENTOR XXI » și revista de cultură« INTERTEXT » , care apar la Botoșani din decembrie 1998. Membru fondator al Fundației Naționale pentru Literatură și Artă “Mihai Eminescu” Botoșani, membru fondator al Societății Culturale “EXPO-ART” Botoșani și al Cenaclului Artelor Plastice “Artur Verona” Dorohoi, membru fondator al cenaclului și grupării literare dorohoiene Septentrion. A inițiat înființarea Asociației Scriitorilor Botoșăneni ( 2001). Colaborează cu versuri, grafică, articole, eseuri și cronici la revistele: Amfiteatru, Caiete botoșănene, Cronica, Tribuna, Convorbiri literare, Contemporanul - ideea
Augustin Eden () [Corola-website/Science/307681_a_309010]
-
de cultură« INTERTEXT » , care apar la Botoșani din decembrie 1998. Membru fondator al Fundației Naționale pentru Literatură și Artă “Mihai Eminescu” Botoșani, membru fondator al Societății Culturale “EXPO-ART” Botoșani și al Cenaclului Artelor Plastice “Artur Verona” Dorohoi, membru fondator al cenaclului și grupării literare dorohoiene Septentrion. A inițiat înființarea Asociației Scriitorilor Botoșăneni ( 2001). Colaborează cu versuri, grafică, articole, eseuri și cronici la revistele: Amfiteatru, Caiete botoșănene, Cronica, Tribuna, Convorbiri literare, Contemporanul - ideea europeană, Timpul, Intertext, Art Panorama, Colloquium, Hyperion ,Lumină Lină
Augustin Eden () [Corola-website/Science/307681_a_309010]
-
Asociației Scriitorilor Botoșăneni ( 2001). Colaborează cu versuri, grafică, articole, eseuri și cronici la revistele: Amfiteatru, Caiete botoșănene, Cronica, Tribuna, Convorbiri literare, Contemporanul - ideea europeană, Timpul, Intertext, Art Panorama, Colloquium, Hyperion ,Lumină Lină ș.a.. Din timpul liceului este membru corespondent al cenaclurilor literare bucureștene „Amfiteatru” și „Săgetătorul” (1971-1973),apoi conduce cenaclurile dorohoiene „Ion Păun Pincio” (1975-1985) și „Septentrion” (1985-1987). În anul 1999 a primit titlul de Cetățean de onoare al municipiului Dorohoi. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști (1990), al Uniunii Artiștilor
Augustin Eden () [Corola-website/Science/307681_a_309010]
-
eseuri și cronici la revistele: Amfiteatru, Caiete botoșănene, Cronica, Tribuna, Convorbiri literare, Contemporanul - ideea europeană, Timpul, Intertext, Art Panorama, Colloquium, Hyperion ,Lumină Lină ș.a.. Din timpul liceului este membru corespondent al cenaclurilor literare bucureștene „Amfiteatru” și „Săgetătorul” (1971-1973),apoi conduce cenaclurile dorohoiene „Ion Păun Pincio” (1975-1985) și „Septentrion” (1985-1987). În anul 1999 a primit titlul de Cetățean de onoare al municipiului Dorohoi. Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști (1990), al Uniunii Artiștilor Plastici (1994), al Uniunii Scriitorilor din România (1995) și
Augustin Eden () [Corola-website/Science/307681_a_309010]
-
în revista "Ateneu" și în revista Liceului Sanitar din Bacău, pe care l-a absolvit în 1984. Aici i-a fost îndrumător profesorul și eseistul Ioan Neacșu, care l-a introdus în mediile literare ale orașului lui Bacovia și la cenaclul cu numele poetului simbolist, unde a cunoscut poeți precum Ovidiu Genaru sau Sergiu Adam. Până în 1989 a publicat câteva poeme în revista Amfiteatru, susținut de poeta Constanța Buzea , în revista "Familia", unde în 1988 a fost prezentat de poeta Ana
Vasile Baghiu () [Corola-website/Science/306864_a_308193]
-
publicat câteva poeme în revista Amfiteatru, susținut de poeta Constanța Buzea , în revista "Familia", unde în 1988 a fost prezentat de poeta Ana Blandiana (sub numele „Corespondent”, poetei fiindu-i interzisă semnătura în acea perioadă) , și a citit poezie la cenaclul Universitas condus de criticul Mircea Martin , precum și la întâlnirile literare organizate prin țară de criticul Laurențiu Ulici. Tot în această perioadă, în timp ce lucra ca asistent medical și trăia izolat la Sanatoriul de tuberculoză Bisericani din Munții Neamțului, după debutul în
Vasile Baghiu () [Corola-website/Science/306864_a_308193]
-
P. Carp, Titu Maiorescu, Vasile Pogor și Theodor Rosetti, pune bazele societății culturale „Junimea” și ale revistei sale „Convorbiri literare”, pe care o conduce timp de 28 de ani (1867 - 1895). Revista își propunea discutarea unor probleme lingvistice, organizarea unor cenacluri prin care să răspândească idei, cunoștințe de literatură, istorie, economie, politică și să promoveze noi valori din cultura românească. a fost un excelent conducător de revistă, un organizator plin de talent, el atrăgând aici spiritele cele mai alese, al căror
Iacob Negruzzi () [Corola-website/Science/306947_a_308276]
-
s-a născut la 21 mai 1953, la Buzău. A urmat școala generală și liceul în orașul Pitești. A absolvit în 1978 Facultatea de Filosofie, secția pedagogie, limba franceză, a Universității din București. A participat la fondarea, în 1977, a "Cenaclului de Luni" condus de criticul literar Nicolae Manolescu. Până în 1990 a lucrat ca defectolog (la Tâncăbești, Snagov), logoped și psiholog clinician (la Pitești). După 1990 a fost redactor și redactor-șef la revistele "Argeș" (1990) și "Calende" (1991-1993). A publicat
Călin Vlasie () [Corola-website/Science/307826_a_309155]
-
mai caracteristice exemple de narațiune la persoana întâi din literatura română, fiind considerată de critici capodopera lui Creangă. Structurată în capitole separate scrise de-a lungul mai multor ani (între 1881 și 1888), părți din ea au fost citite în fața cenaclului literar "Junimea" din Iași. Trei dintre cele patru secțiuni au fost publicate în timpul vieții lui Creangă de revista "Convorbiri Literare", ultima parte rămânând neterminată după moartea scriitorului. Cartea oferă o relatare detaliată a copilăriei lui Ion Creangă, petrecută în ceea ce
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
și a corectat textul manuscriselor. Ultima secțiune, incompletă, a fost probabil scrisă în anul 1889. În acea perioadă, Creangă nu mai făcea parte din "Junimea" și nu mai era în relații cu Maiorescu; de aceea, textul a fost citit în fața cenaclului literar al lui Nicolae Beldiceanu, pe care îl frecventa împreună cu Gruber. Întregul text a fost publicat sub formă de carte ca secțiune a unei culegeri de lucrări ale lui Creangă, sub îngrijirea lui Gruber, a lui A. D. Xenopol și a
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
Litere, specialitatea română-italiană, a Universității „Babeș-Bolyai”, a urmat cursurile Facultății de Filozofie, la aceeași universitate. A fost repartizat, prin ordin ministerial, profesor la Școala Generală nr. 11 din Tg. Mureș. Ca profesor de limba și literatura română, a inițiat primul cenaclu literar al copiilor din Tg. Mureș, a publicat culegerea Exerciții gramaticale structurale, împreună cu prof. Emilia Dobreanu, prezentată la Simpozionul Național de Limba Română, prezidat de acad. Ion Coteanu, București, 1975, și i-a dedicat poetei Alice Călugăru monografia Tragicul unei
Valentin Marica () [Corola-website/Science/307932_a_309261]
-
anii 1968-1970 își satisface stagiul militar obligatoriu în Armata Sovietică, după care devine student la Facultatea de Filologie a Universității Pedagogice "Ion Creangă" din Chișinău (1970-1974). În perioada studiilor universitare, își continuă activitatea literară, citind primele cicluri de poeme în cadrul cenaclului literar "Luceafărul", poezii care i s-au publicat în ziarele "Tinerimea Moldovei", "Moldova socialistă", "Cultura Moldovei". Între anii 1974-1978, efectuează studii de doctorat la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Republicii Moldova și activează în calitate de colaborator. În
Ion Hadârcă () [Corola-website/Science/307966_a_309295]
-
neîmpărtășind politica cenzurii oficiale, care se înăsprise mult în perioada tipăririi în Occident a romanelor lui Soljenițîn și a activizării mișcării disidente "Solidaritatea" din Polonia. Timp de doi ani nu este angajat nicăieri. În anul 1983 este numit director al cenaclului literar "Luceafărul" de pe lângă revista "Tinerimea Moldovei". Apoi, după doi ani, i se oferă conducerea secției de Literatură pentru copii și tineret a Uniunii Scriitorilor din Moldova. La Plenara din 18-19 mai 1987 este ales membru al Comitetului de conducere al
Ion Hadârcă () [Corola-website/Science/307966_a_309295]
-
din 18-19 mai 1987 este ales membru al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor, precum și secretar al Comitetului de conducere, ulterior - al biroului organizației de partid al breslei scriitoricești. Începând din anul 1992, Ion Hadârcă îndeplinește funcția de președinte al cenaclului Mihai Eminescu de la Biblioteca Publică “O.Ghibu” din Chișinău. Ion Hadârcă s-a remarcat și ca traducător, publicând următoarele traduceri: volumul de versuri "Trestia dulce" de Mirta Agirre (1981), "Curcubeul turkmen" de I. Pirkuliev (1984), basmul "Daruri înțelepte" de Samuil
Ion Hadârcă () [Corola-website/Science/307966_a_309295]
-
la chitară, folosindu-se de manualul autoarei Maria Boeru că ghid. A debutat ca actor amator în 1977, într-o piesă școlară care a avut loc la Casa de Cultură Agnita. Păscu a asistat în acea perioadă și la concertele "Cenaclului Flacăra", inspirat din folkul american și folk rock, tolerat sub regimul comunist. S-a familiarizat cu muzica din Occident, ascultând piesele artistei Olivia Newton-John și ale formației Queen, participând activ la brigadă culturală a UTC, unde a scris și interpretat
Ioan Gyuri Pascu () [Corola-website/Science/308449_a_309778]