7,208 matches
-
până peste cap... S. P.: - Am înțeles... A.M.: - Și vă dați seama: te gândești că te trimit iar, în fără salariu, cu ce plătești datoriile ?... Ș-asta mă doare cel mai tare, cred că de asta... nu ai, nu ai chef să mai zâmbești... S. P.: - Asta așa-i... A.M.: - ...Ăsta a fost visul meu, c-o să ies la pensie, chiar, dac-am intrat în șomaj, în 2005, m-am dus imediat ș-am făcut o școală de bucătari, m-am
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
are nici o șansă cu mine. Trimiteți.” Și am luat câte un maistru... Vin la poartă, i-am adunat pe toți la poartă, le spun, din nou, aceeași lozincă. „- Măi, fiți atenți, aici, la mine ! Care nu vrea și n-are chef de cules porumb, rămâne aici, pe loc, se-ntoarce în secție. Nu pățește nimic, eu nu sunt răzbunător, nu vrei, nu vrei, măi, dragoste cu forța nu se face ! Dar, care merge, se suie în autobuz, voi mergeți cu autobuzele
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
să plătească o taxă, i-a pus soția în butuci în fața bisericii (informație confirmată de P. B. Bakšič, Bandini ș.a.). Mai mult decât atât, viața personală a preotului era departe de a fi un exemplu pentru comunitatea păstorită: în urma unor chefuri și certuri, a fost bătut și rănit cu cuțitul. În 1643, același misionar Bartholomeo Bassetti, în lucrarea Vizitația bisericilor din Moldova descria amănunțit bisericile catolice din Moldova, printre care și pe aceea din Huși. Această biserică - constata călugărul - „Este de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
valiză de piele, un costum gri deschis și purta un sombrero cu boruri largi și panglică lată. Sejurul de o săptămână la Havana a fost "condimentat" cu prezențe la cursele de cai, nopți în cazinouri și restaurante de lux și chefuri cu prietenii la Tropicana. Tropicana, în 1957, era cel mai faimos cabaret al Havanei. A fost inaugurat la 31 decembrie 1939, "La noche de San Silvestre", de patronul său Victor Correa, un italian-brazilian venit la Havana în 1931. A devenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
întâmpla adesea și odată, unei compañere care greșise numărul și mă întrebase deja de două ori dacă nu cumva sunt "restaurantul Cochinito", i-am răspuns că e greșeală și că aici este o ambasadă și nu restaurantul. Cum compañera avea chef de discuție" la nivel" m-a întrebat "Ce ambasadă"? La care i-am răspuns râzând "Ambasada planetei Marte", la care interlocutoarea m-a mustrat tovărășește "Ay compañero", în traducere aproximativă "vai tovarășe, se poate?" De data aceasta era însă vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Cairo. Am descoperit un mod de viață, un vocabular, referințe - un Întreg sistem de simboluri, cum spun sociologii. Dar oamenii ăia erau În cea mai mare parte niște căcănari și, după o perioadă inițială de fascinație, mi s-a tăiat cheful de branșa asta. CÎnd mi-am luat licența, fără să mă remarc În vreun fel, dispuneam de o rentă de o sută cincizeci de dolari pe lună. Asta se-ntîmpla În timpul Marii Crize și nu se găsea de lucru și oricum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
sînge adunîndu-i-se Încet pe umăr, Marvin arăta ca un hoit. Pe cînd coboram, Nick mi-a spus că Marvin Îi ceruse adresa mea. - Ascultă, i-am zis, dacă i-o dai, poți să-ți cauți alt furnizor. N-am nici un chef să-mi crape cineva-n casă. Nick a făcut o față ofuscată. - Bine Înțeles că n-o să-i dau adresa ta. - Și cu Doolie cum a fost ? - Nu știu cum a aflat-o. Jur că nu. Pe lîngă boschetarii ăștia, am găsit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
dezaprobare. Seltzer Willy a apărut pe la zece de pe traseu, și-a făcut o capsulă și a cumpărat alta pentru diseară. Dupré a venit pe la doișpe, după ce-a ieșit de la muncă. Era În tura de noapte. Ceilalți veneau oricînd aveau chef. Bob Brandon, furnizorul nostru, era eliberat pe cauțiune. Era acuzat la o curte de justiție statală de posesie de marfă, o infracțiune sancționată de legea din Louisiana. Dosarul Împotriva lui se baza pe urme - adică scăpase de marfă Înainte ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Ochii lui nu voiau nimic În mod deosebit. Stătea În lumină. Fața nu-i era numai Îmbătrînită - era devastată. Avea privirea unui om suferind de o boală incurabilă. - V-am dat-o pe toată, le-am zis. A-ntors capul fără chef și a-nceput să scotocească prin sertare și dulapuri. A găsit cîteva scrisori vechi, pe care le-a citit stînd pe vine, pe podea. M-am Întrebat de ce nu stă pe un scaun. Era limpede că nu voia să șadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
a privit cîteva momente bune Înainte să se prezinte. Îi fusese recomandat soției mele și pînă atunci nu-l mai Întîlnisem. Gardianul ne-a condus Într-o Încăpere spațioasă, deasupra sectorului celulelor, unde erau bănci. - Văd că nu prea aveți chef de vorbă acum, a-nceput avocatul. O să intrăm În detalii mai tîrziu. Ați semnat ceva? I-am spus de declarație. - Asta a fost ca să vă ia mașina, a zis avocatul. SÎnteți acuzat de stat. Am vorbit cu procurorul federal acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și să-ți placă mîncarea, iar dorința sexuală Îți revine. Totul arată altfel, mai clar. Pe urmă dai Într-o depresie. Ți se pare un efort să te Îmbraci, să te ridici de pe scaun, să ridici o furculiță. N-ai chef să faci nimic, nu Îți vine să te duci nicăieri. Nu vrei nici măcar marfă. Pofta de drog a dispărut, dar nu există nimic altceva În loc. Trebuie să stai și s-aștepți să treacă perioada asta. Sau s-o faci să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mașini. Te-am tras și m-ai amenințat. Te-am lăsat acolo ca s-ajungi singur acasă, și nu știu cum ai reușit să găsești drumul. Toți s-au săturat de cum te porți În ultima vreme. Dacă e cineva căruia n-am chef să-i stau prin preajmă - și cred că nimeni nu prea are chef să-i stea prin preajmă - ăla e cineva beat cu o armă la el. - Ai dreptate, desigur, am zis. - Bine. Vreau să te ajut - cît Îmi stă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
s-ajungi singur acasă, și nu știu cum ai reușit să găsești drumul. Toți s-au săturat de cum te porți În ultima vreme. Dacă e cineva căruia n-am chef să-i stau prin preajmă - și cred că nimeni nu prea are chef să-i stea prin preajmă - ăla e cineva beat cu o armă la el. - Ai dreptate, desigur, am zis. - Bine. Vreau să te ajut - cît Îmi stă-n puteri. Dar primul lucru pe care trebuie să-l faci e s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
am zis eu. Pe unde-ai fost? A rîs. - Am fost la cutie. Oricum, n-am vrut s-apar pe-aici, fiindcă știam că te-ai lăsat. Te-ai lăsat de tot? - Mda, m-am lăsat. - Atunci n-ai avea chef de-o doză? Ike Bătrînu’ zîmbea. - Păi... Am simțit o adiere din vechea stare de excitare, ca atunci cînd te-ntîlnești cu cineva cu care te culcai cîndva și deodată apare excitația și știți amîndoi că o să vă culcați din nou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
care era fixată prin tuburile de gaz ale lămpilor de bronz, și cum ieșea gazul puseră două pirostrii cu căldări de fiert apa. Alături se afla un frumos clavir Bechstein. Seara făceau muzică. Iar în noaptea de Crăciun, după un chef scandalos, nemaiștiind de nimic, își goliră paharele de șampanie în clavir ca să cânte mai bine. La plecarea lor, Bechsteinul pierise, ca și biroul din salonaș conținând scrisorile familiei, ca multe alte mobile, suspensiuni și obiecte. În ce stare rămase biata
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
gândindu-mă la cei depărtați. La sfârșit însă, ca copiii, răniții uitaseră de necazuri și râdeau în hohote. Unul se costumase și cânta din clarinet - chiar foarte bine -, alții îi răspundeau din gură. Noi părăsirăm sala, ca să nu le stricăm cheful. Câte poate să rabde bietul român și ce lesne le uită! la florica La 27 decembrie Luigi a sosit de la Florica, aducându-ne primele știri și un coș cu proviziuni. Ne venea mai mult să le sărutăm decât să le
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Ba îmi este, dar ce pot?](Ibidem, p. 169.) Într-o oră tot a fost săvârșit. Maica stariță, revenind acasă cu trăsura, i-a întâlnit, cu camionul încărcat cu clopote întregi și sfărâmate, la cârciuma din Cozieni, unde făceau un chef nespus! Ea a sosit galbenă ca ceara și neputând vorbi, iar maica Evlampia, într-o stare de exasperație turbată și de durere, indignată că nu s-a găsit nimeni care să facă o rezistență cât de mică înainte de a ceda
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Numai două cabriolete elegante, cu d-nii Nicolaescu și Izescu, impiegați ai poliției române lucrând cu germanii. Veniseră incognito în nu meroasă companie. Minunile dumnezeiești de la mănăstire s-au arătat pe loc, căci s-au îmbolnăvit din smântâna alterată și, în loc de cheful plănuit, și-au petrecut vremea în durerile unei „holerine“, și mai ne plăcută cu instalațiunea rudimentară de acolo. Seara, părintele Costică Popescu, beat mort, a pus gramofonul să cânte romanțe lumești, prohibite la mănăstire; împrejurul casei lui se adunaseră multe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cu inimă bună, deși egoistă, autoritară, violentă, dar potolindu-se la cea dintâi vorbă de supunere și iertând chiar prea repede pedepsele ce dădea. Povestea istoriile din trecut cu un haz nespus și descria propriile ei ridicole naivități cu un chef plin de spirit. Era, cum se zice, o grădină de femeie. Chiar în ajunul plecării la București, două zile înainte de moarte, ca să nu mă întristeze când petreceam toată ziua cu ea, s-a apucat să ne spună istorii vesele. Suferea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
o liniște care-ți odihneau trupul și sufletul, dar și o tristețe mare să vezi casa fără Vintilă, Lia și copilul, o tăcere și o pustietate jalnice. Nu s-a luat nimic din casă și după moșie; Mihăescu a făcut chefuri cu germanii, dar a scăpat tot, ajutat fiind de d. Wangler. A avut noroc și cu șeful etapei din Râmnic, colonelul von Bertram, om foarte cumsecade, care a ocrotit populația română. Când i-a anunțat d. Wangler că mama sosește
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Convingătoare nu este frumusețea frazei, ci substanța ei. * Un adevăr spus în cuvinte frumoase e de două ori mai credibil. * Unei femei nu numai nașterea îi provoacă dureri. * Unii bărbați o fac pe cocoșii, dar cotcodăcesc precum găinile. * Bețivul are chef de băut abia după ce s-a îmbătat. * Paharul plin inspiră optimism, cel gol exprimă speranță. * Ca și trăsnetele, nici tristețile nu cad din senin. * Revărsările de ape scot la suprafață gunoaiele; la fel și revărsările sociale. * Când a fost lăsat
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Băi, ăștia o pun aici !!! Normal că ne-a pufnit un râs teribil, ca să nu mai spun că jos erau doi băieți cu o fată, care aveau mașina oprită la capătul treptelor care duceau la izvorul termal, aveau și ei chef de o distracție, și au oprit ca să se simtă bine.......... la acest izvor termal. Dar să revin la programul taberei de pictură naivă de la Băile Herculane. După amiezile, după ce ne odihneam, pictam, sau ne plimbam, aveam o perioadă de timp
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
că nu se știe nici o dată.... ` Zis și făcut, am plecat eu, am intrat la ea în cameră, și după discuțiile referitoare la pictură, și primirea culorilor, apare și Costică Onuță cu o sticlă de vin în mână, și cu chef de vorbă.... Vreau să spun că a pictorița noastră din Iugoslavia a făcut o figură luuuuungăăăă....și i s-a dus tot cheful de distracție. Eu, bineînțeles că eram mulțumit că am fost salvat de Costică, de...prietenul la nevoi
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
pictură, și primirea culorilor, apare și Costică Onuță cu o sticlă de vin în mână, și cu chef de vorbă.... Vreau să spun că a pictorița noastră din Iugoslavia a făcut o figură luuuuungăăăă....și i s-a dus tot cheful de distracție. Eu, bineînțeles că eram mulțumit că am fost salvat de Costică, de...prietenul la nevoi se cunoaște. După vreun sfert de oră a venit și Vintilă, care a cam făcut ochii mari când ne-a văzut pe amândoi
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
un paravan care să mascheze chiuveta, realizasem astfel dintr-un dezavantaj un mare avantaj, creasem în plus un perete de expunere, spatele paravanului folosindu-l pentru depozitarea materialelor și a tablourilor ce nu aveau loc de expunere. Nu mai aveam chef de atelier în acea perioadă, spațiul meu golit de tablouri era neatrăgător până când a sosit și ziua readucerii lucrările la atelier și totul a revenit la normal. În această pauză am avut timp să gândesc cum și ce lucrări să
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]