7,296 matches
-
pentru scrisul său și pentru felul în care acesta era întâmpinat. Unii au observat însă că această comportare, pe cât îi dezvăluia poetului firea, pe atât îi ascundea existența personală, abătând atenția semenilor de la multele sale suferințe tăcute. Din tinerețe fusese chinuit de boli grele și de sfâșierile produse de o mare dramă familială. Din orgoliu nu divulga aceste lucruri, știute totuși de apropiații săi. Prefera să ofere despre sine, acționat de același orgoliu, o imagine a egoismului și a impasibilității decât
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
abia dac-am putut găsi un loc pe jos. Acolo, printre deținuții care veneau de la București, m-a impresionat figura de Crist a unui om mai vârstnic, cu care am intrat în vorbă. Stătea pe banchetă și văzândumă atât de chinuit, mi-a oferit locul lui. Ne am împrietenit, în cele două zile și jumătate, cât a durat drumul până la Aiud, unde am fost depuși. Aveam să aflu mai târziu că omul acela, plin de blândețe și bunătate, era marele scriitor
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Discorso o dialogo, chiar dacă unică informație sigură terminus ante quem se referă la anul "1594" și apare mult înaintea Apografo 25. Aici este trecerea până acum necunoscută pentru specialiștii în Machiavelli: "De la Giuliano de' Ricci pentru cine citește. M-am chinuit din nou să las în ordine mai multe scrieri pe care le-am primit de la urmașii lui Francesco Vettori, vorbim de aceleași scrisori pe care Machiavelli i le-a scris lui Vettori, pe parcursul mai multor perioade, iar eu o să le
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
romantismului". La nivelul "praxisului poetic" al lui Philippide, apare cu limpezime manifestarea "titanismului magmatic eminescian" ("În peisajul liric interbelic, poezia acestuia reflectă probabil cea mai acerbă luptă a creatorului cu modelul romantic eminescian, cea mai intensă convulsie a spiritului creator, chinuit de contrarietatea influențelor, fie cea modelatoare, tentantă și facilă, fie cea catalitică, dinamică și fertilă"). Philippide se prezintă astfel ca un "neoromantic clasicizat", rolul eminescianismului fiind aici de natură catalitică, impunând "osmoza dintre structura romantică, cristalizarea clasică și alienarea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
așadar, sunt un hibrid frumos al rezultatului cercetării și imaginației prelucrate îndelung de poetul care auzea cum lungi deșerturi fasonează și amestecă stelele prin genuni galactice" (?!); sau în De-or trece anii...: Poetul zăbovește în singurătatea adâncă a gândurilor sale, chinuit de puterea farmecului nesecat din adâncurile de lumină a chipului ei. El este necăjit de scânteia-ispită lăsată de providență să-l rupă ori să-l țină de pământ ca un dat, ca un făcut cuibărit în liniștea din preajma fiecărei clipe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mai multă concurență, prin aducerea unor jucători, ori cei pe care-i avem să reușească să înscrie, să se motiveze și să puncteze de la distanță, pentru a crea spații și pentru a ne putea face jocul. Noi realmente ne-am chinuit, chiar dacă am avut una din cele mai bune apărări din campionat. Dacă, în trecut, aveam un atac foarte bun și o apărare mai puțin bună, în ultimii doi ani avem o apărare foarte bună și scârțâim la nivelul atacului, în
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
satul meu basarabean. Unde, pe lângă lumânarea aprinsă la mormintele celor ce nu mai sunt și vinul Închinat cu cei ce sunt dintre ai mei, am Încercat să aflu din tainele naturii acelui loc binecuvântat de cel de sus, dar și chinuit de oameni veniți din stepele răsăritene. Atenția mi-a fost atrasă curând de o mulțime de pete portocalii ce acopereau, fără excepție, acoperișurile din azbociment ale caselor. Nimeni alții decât lichenii, comunii Xanthoria, care se lăfăiau la soare, Într’un
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
primă a unor tehnologii ce nu implică arderea lor. În general, când e vorba de reacția naturii la impactul tehnologic, sunt optimist, crezând sincer În inteligența ei. Într’o oarecare măsură sunt și acum. În primul rând, oricât s’ar chinui omul, nu va reuși să consume tot combustibilul fosil, pentru simplul motiv că mare parte a oxigenului produs de plante s’a fixat În roci; ceea ce a rămas astăzi nu este suficient nici pentru a arde rezervele de cărbune. Măcar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
arborelui captiv. Și, ieșind pentru puțin timp din cadrul discuției, din același motiv se găsesc morminte vechi dar bine conservate În biserici, precum recent la Mirăuți, nu și În cimitirele sătești, invadate de arbori... Știu un arbore la fel de captiv și deci chinuit fără vină, unul cel puțin particular. Anume Teiul lui Eminescu, de care nu ne putem apropia decât pășind pe asfalt. El, Teiul lui Eminescu și atâția alții care suferă Încântându-ne În același timp privirea, sunt captivi doar pentru că noi
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
tragem și noi, deși oarecum altfel, și ele, necuvântătoarele. À propos: noi tragem oarecum altfel; ca ’n fabula cu racul, broasca și știuca ce trăgeau În iaz un sac cu grâu. Noi suntem broasca ce trage În sus... Dar nu chinuiți animalele și nici nu le Înșelați, dându-le o speranță dacă n’o puteți face și mâine, prelungind doar o agonie. Dacă le puteți ajuta, făceți-o. Dacă nu, treceți mai departe. Se va găsi desigur altul s’o facă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
absolută, la eliberarea de orice. Așa se explică interesul său pentru munca silnică, pentru oamenii care trăiesc în condiții de nelibertate. în povestirile care au fost scrise după această călătorie, vorbește despre oamenii care tânjesc în lanțurile vieții, care se chinuie și suferă pe nedrept. Un loc al suferinței era și Siberia, iar nedreptatea domnea și aici: în „Insula Sahalin” viața este ca o închisoare în care oamenii sunt condamnați la suferință. Diferitele grupuri care trăiesc acolo sunt o adunătură întâmplătoare
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
Acum câțiva ani, mi-am exprimat nemulțumirea față de un prieten, cu privire la un al treilea, care, spuneam eu, a uitat cum la chemarea lui, m-am dus noaptea cu mașina mea într-un oraș vecin, ca prieten chemat de un om chinuit de singurătate (soția lui era plecată undeva departe și el nu putea suporta singurătatea). La care interlocutorul meu mi-a replicat că acel al treilea i-a povestit cum a stat el cu mine o noapte întreagă pentru a mă
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
le acoperă, le îngroapă pe cele mai vechi... Am ajuns acum să înțeleg însă marele adevăr al naturii, viața merge mereu înainte, oricum am fi trăit-o, cu bucurie sau cu necazuri, cu îndestulare sau în sărăcie, cu sănătate sau chinuit de boli, în temnițe sau în libertate, timpul însă nu se întoarce niciodată înapoi, oricât ne-ar părea de rău, oricât am dori să corectăm vorbe și fapte care s au fixat ireversibil și iremediabil în timpul sau în vremea care
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
de cineva competent. Se simțea datoare să mă scoată din belea, din jena financiară. Auzi, mi-a zis, nu știi să faci niște integrame? Și-n momentul acela mi-am dat seama, cum să vă spun, că tot ceea ce mă chinuiam io să produc n-avea absolut nici o valoare. Ei nu dădeau trei lei pe mine, eram doar o bizarerie, un ciudat cu ceva farmec, unul care „ne face nouă de râs“ uneori, da’ în ce privește presa, subiectele despre care poți să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care ți l-a dictat la pregătire și te-a pus să-l memorezi. E inutil să vă mai spun că e plină facultatea de indivizi care, de zece ani, la pregătire, nu fac altceva decât să dicteze câteva povestiri chinuite cu care se iau examene. Aceleași. Asta chiar că aduce a ritual. A repetiție rituală pândită de pericolul senilității. Io chiar fac pregătire foarte serios, de-aia m-a enervat veterinarul - să mă acuze tocmai de superficialitate. Îi pun pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
face, devine autoreflexiv, nu când lucrează orbește. Cert e că aici, în facultate, ne e rușine să recunoștem că am luat plasă. Când merg acasă, toată lumea mă invidiază pentru statutul meu. Ăla de la ziar, mi se spune. Și ăștia se chinuie să-mi găsească o identitate și se amăgesc că le-a ieșit pasența. Nae e furnizorul meu de materie primă narativă. Dacă stau să mă gândesc bine, io de la el am învățat să scriu, pentru că, așa cum îi spune și numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pământeni, carte care mie unuia îmi plăcuse la nebunie. Cică nu, aia mai târziu. Peste vreun an avea fixată lectura. Asta era ordinea. Atunci când îl întrebasem, citea Hegel. La Hegel. Trei pagini pe seară. Nu înțelegea mare lucru, dar se chinuia cu un mare filosof. Și De veghe... I-o programase mă-sa mare mai târziu, pentru că era o carte distrugătoare, dar aici îndrăznise o disidență. După ea nu mai citești așa ușor orice idioțenii și risca să lase neparcurse opere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care pot fi ușor confundate cu zgomotul pe care îl lasă niște fiare târșâite pe ciment de niște muncitori în stare de ebrietate. Sau cu o mașină cu toba făcută zdrențe, care bruiază gălăgia stârnită de căteva duzini de pacienți chinuiți de cine știe ce stomatolog neîndemânatic. Nu știu dacă îmi plăceau neapărat grohăiturile alea de godaci pândiți de pericolul castrării. Cert e că le ascultam. Trebuia să dai din cap de nebun până te apucau durerile de ceafă și să te schimonosești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fel de utilitate practică. Acum era superb să știi că oamenii te așteaptă să le citești producțiunile, genialitățile tale. Atunci a scrie nu mai era echivalent cu construirea unor roți pătrate. Era ceva plăcut. N-am înțeles scriitorii care se chinuie. Dacă scrisul are efecte nedorite, ar fi mai bine să se lase de scris. Io abia aștept să scriu, mă mănâncă palmele uneori. Doar la grădiniță mai pățisem așa ceva. Eram singurul care știam să citesc și le descifram colegilor mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Mergeam la facultate destul de des. Cu o consecvență exasperantă chiar. Naivul de mine chiar voiam să învăț ceva, dar profii nu știau cum să scape de noi. Crizele de seriozitate au însoțit constant viața mea. În momentele în care mă chinuiam să produc și io ceva, să-mi dovedesc utilitatea. Beam iarăși cu Pif și cu Bălănescu prin bombele de lângă facultate, mă plimbam ore în șir prin București, prin cartiere mărginașe. Să te plimbi o oră prin Berceni în timp ce plouă mocănește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
coerent. Să te declari anarhist nu înseamnă câtuși de puțin că te opui sistemului, că ești un rebel. În felul ăsta doar îți declari apartenența la turmă. Tot ce fac ăștia e impostură. Se dau poet damnat care suferă, sunt chinuiți, dezamăgiți de nimicnicia oamenilor și efemeritatea viului. De fapt, mulți dintre membrii cenaclului sunt puțoi de bani gata, care nu mai pot de bine și cărora li se pare extrem de interesant să facă pe nefericiții. Dacă nu ai o dramă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pătlagină parcă se numește buruiana aceea mare ca o palmă, ca o paletă de ping-pong. Mai era mușețel mare, teios, pe care puteai să te așezi ca peste o plapumă. Un gard de beton sau de țambre. Știu că mă chinuiam să mă holbez dincolo. Știu. Tot ce știu e că, pe cât povestesc mai mult, pe atâta uit mai mult. Habar n-am unde s-a petrecut lucrul asta pe care încerc să-l reconstitui. Mereu am avut impresia că sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu jind la sănătoasa și contagi oasa mea poftă de mâncare, cum o am și astăzi, și fugind apoi repede În casă la el să guste din bucatele nevestii cu un apetit de Împrumut și cu o grimasă de dispeptic chinuit de râgâieli și de arsuri. Se Însurase, stors cum era de orice valgă, cu o fată de popă, magnifică creatură, aducând, nici mai mult, nici mai puțin, cu statuia Libertății din Ploiești - și care, lihnită după [o] Îmbră țișare mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de „profesionist“ al acestui soi de atletism, spre care mă Îndemna la ureche țața unui sta biliment, inter mediara „cucoanelor bogate“ din oraș În căutare de băieți dotați pentru temperamentul lor prea excesiv și neglijat În viața con jugală, sau chinuit de nimfomanii și obsedat de lascivități târzii, proprii vârstei lor critice. Când te gândești, dom’le (Îmi zic eu astăzi), În ce atârnă soarta carierei unui june prodig cu tinerețile lui la 17 ani! Un lapsus, cât de cât, În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
le pune: „Ce e păcatul?“ „Ce e virtutea?“, practicând, cum scrie În același Jurnal: „virtutea ca sport, ca ambiție sau izvorând dintr-un adânc de eroism mistic - și Încercând păcatul ca să Înfrunt pre ju decata, ca să mă bucur, ca să mă chinuiesc, ca să aflu, ca să mă cercetez, ca să-mi Îmbogățesc experiența, ca să scap de temeri, ca să mă Înfrâng, ca să iau stăpânire asupră-mi, ca să mi Îngenunchi mândria, ca să mi-o Înalț“; zadarnic, căci toate astea sunt stări, aș zice, endemice, identificate de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]