17,484 matches
-
XIX-lea, J.G. Swan, comerciant prosper din Boston care a decis într-o bună zi să-și abandoneze familia pentru a pleca, la fel ca mai tîrziu Gauguin, să regăsească undeva departe de casă simplitatea primitivă, nota că indienii de pe coasta de nord-vest a Statelor Unite, deja foarte aculturați, foloseau cuțitul pentru a tăia întotdeauna către sine, „așa cum facem noi ca să ascuțim o pană de gîscă”, și lucrau ghemuiți pe pămînt de fiecare dată cînd aveau ocazia. Nimeni nu va contesta că
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
produceau în masă anumite tipuri de obiecte sau de ustensile pentru nevoile pieței. În sud-vestul Franței, la poalele Pirineilor, se țineau tîrguri intertribale în epoca magdaleniană, cu aproximativ cincisprezece mii de ani în urmă. Aici se vindeau scoici importate de pe coastele Atlanticului și ale Mediteranei, unelte confecționate dintr-un silex care nu era de proveniență locală, precum și dispozitive pentru lansarea suliței sau harponului, fabricate în serie probabil cu sutele, din care au fost găsite exemplare, toate de același model, în situri
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
sociale. Au existat populații sedentare care nu cunoșteau agricultura. Exemplele cele mai celebre au fost, în estul Japoniei, pescarii din epoca J½mon, cu cîteva milenii înaintea erei noastre, iar pînă la începutul secolului al XIX-lea, în Canada, indienii de pe coasta Pacificului, care trăiau tot din pescuit, locuiau în sate mari și aveau o organizare socială complicată. Se pare, de asemenea, că în cîteva locuri din Orientul Apropiat viața în sate permanente a precedat economiile agricole. O teorie seducătoare explică originea
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
amerindienilor, propria lor existență o implica pe cea a non-indienilor. Atît în Mexic, cît și în lumea andină, tradițiile culese la scurt timp după cucerire atestă chiar că ei le așteptau venirea. Această preștiință enigmatică își găsește astfel explicația. Pe coasta Pacificului, în nord-vestul Statelor Unite și în Canada, întîlnirile cu albii s-au produs mai tîrziu. Abia în secolul al XVIII-lea au avut indienii raporturi cu navigatorii spanioli, englezi, francezi și ruși. În secolul al XIX-lea, din momentul în
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
unor ființe sau influențe malefice. Nu degeaba cuvîntul aramaic care, în Biblie, desemnează cerceii are sensul general de „lucru sfînt”. Și alte părți ale corpului, precum picioarele sau mîinile, necesită protecție, deoarece sînt cele mai expuse. în Canada, indienii de pe coasta Pacificului ziceau despre o femeie care nu avea urechile străpunse că era „fără urechi” ; iar dacă nu avea podoabă prinsă în buză, că era „fără gură”. Aceeași idee o găsim exprimată și de unii indieni din Brazilia, dar într-un
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
America de Nord precolumbiană, care, exceptînd Mexicul, nu a cunoscut aurul, a prelucrat cuprul și a produs o mulțime de obiecte din acest metal. Această predilecție pentru cupru a persistat pînă în secolul XX în Canada și în Alaska, la indienii de pe coasta Pacificului. Ideile lor despre cupru erau absolut comparabile cu cele pe care și le făceau oamenii despre aur în India antică și în Egiptul antic : substanță solară, de origine supranaturală, izvor de viață și de fericire, cea mai prețioasă dintre
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
cînd în cînd putem vedea în revistele noastre ilustrate o reclamă, în care textul următor înconjoară imaginea unei bijuterii din cupru : „Cuprul, discret, dar vital ; frumos, etern, strălucitor, sclipitor, universal, cald, bogat, unic. Cuprul ne înfrumusețează”. Nici miturile indienilor de pe coasta Pacificului nu se exprimă altfel. De aici și atracția pe care, independent de valoarea și de frumusețea lor, bijuteriile o exercită asupra etnologului. Ele ocupă unul dintre acele sectoare ale culturii noastre unde persistă, uimitor de vie, ceea ce eu am
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
vorbim în sens figurat, societățile fără scriere se exprimă în sens propriu. Este suficient să facem o transpunere ca să le recunoaștem ca fiind mai puțin diferite de noi - sau pe noi ca fiind mai aproape de ele. în vestul Canadei, pe coasta Oceanului Pacific, pictorii și sculptorii formau o categorie socială separată. Erau desemnați cu un nume colectiv care implica faptul că se înconjurau de mister. De fapt, bărbatul, femeia sau chiar copilul care îi surprindea la lucru era ucis imediat. Fiind vorba
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
căzut alături, a ars pielea și balena s-a dus la fund. Organizatorii ceremoniei și creatorii mașinăriei s-au sinucis, știind că vor fi omorîți de către păstrătorii secretului acestor rituri. Toate aceste povestiri provin de la indienii tsimshian, care locuiesc pe coasta Columbiei Britanice. Vecinii lor, indienii haida din Insulele Regina Charlotte, aflate chiar în față, vorbesc despre sate minunate situate pe fundul mării sau în inima pădurilor, populate numai cu artiști de la care, profitînd de o întîlnire, indienii au învățat să
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Montaigne începe să reflecteze ceva mai tîrziu, iar curiozitatea lui mereu trează îl îndeamnă să se informeze despre Lumea Nouă. Dispune de două surse : primii cronicari spanioli ai cuceririi și istorisirile, publicate de curînd, ale unor călători francezi care, pe coasta Braziliei, trăiseră alături de indieni. Chiar l-a cunoscut pe unul dintre acești martori și se știe că a întîlnit și cîțiva sălbatici, debarcați la Rouen de către un navigator. Confruntarea acestor surse îl face pe Montaigne să conștientizeze o diferență, pe
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
ceea ce miturile americane exprimă prin intermediul codului acustic, reciproca este oare la fel de adevărată ? Se observă în America imagini vizuale ale ecoului care să corespundă reprezentării pe care și-o făceau grecii despre el pe plan auditiv ? Numai indienii care trăiesc pe coasta canadiană a Oceanului Pacific par să fi realizat o reprezentare plastică a ecoului. Pentru ei, acesta era un duh supranatural, reprezentat prin măști cu înfățișare umană prevăzute cu guri interșanjabile, numite „a ursului”, „a lupului”, „a corbului”, „a broaștei”, „a peștelui
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Fiul - mănunchi de crini zdrobiți El poartă-n cap cunună din spinii cei slăviți, Și peste Fiul curge în val a Ta durere. Ființa Ta întreagă grăiește către Dânsul: «Și Eu am fost pe Cruce cu Tine, Fiul Meu. Și coasta Mea-i străpunsă cu fierul lăncii greu, Și fața Mea-i uscată de mult ce-a ars-o plânsul. Și port și Eu pe frunte cunună ca și-a Ta, Și din burete iată, și Eu am supt oțetul, Și
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
care capătă viteză, nefiind frânată de vreun strat vegetal, și care ajunge să măture totul În cale, chiar dacă nu poate și Îneca Într’o inundație. Prin apropierea de apă, Împingând ogorul și apoi casa spre luncă, nu ca odinioară, pe coasta dealului, respectiv pe culmea acestuia, ne-am expus riscului. Dintotdeauna au existat inundații, potopuri chiar, doar că acelea n’aveau ce strica. Nemaiavând un tampon, pădurea, În loc de ploi blânde, alternate cu uscăciuni scurte, avem o altă alternanță, mai rară dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
actualitate până astăzi, i-a facut, pe lângă rezervorul gărzii sultanului, pe acela al mercenarilor arnăuții pentru Întreg Balcaniul, iar acum al UCK-ului, „eliberator“ de sub cine? Vorbeam de interese de peste ocean. Ei bine, În dorința de a se apropia de coasta rivalului rus, SUA a antrenat NATO Într’o acțiune menită a asigura continuitatea geografică din Caucaz via Turcia și Grecia până la Atlantic. Pe care cale, istoria a așezat de mult Jugoslavia. E motivația asmuțirii popoarelor vechii Jugoslavii, pe care nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sinucigându se și, pe deasupra, inconștienți. Căci procesul entropic, de fărâmițare adică, spontan la urmaurmei În lipsa rezistenței investitoare de energie, proces căruia albanezii Îi sunt catalizator, se va repeta În România, rămasă În eventualitatea nedorită a victoriei NATO următoarea sulă În coasta acestuia... Și sper, În al 24-lea ceas chiar cu recentele dovezi de ostilitate pe care le-au dat fruntașii noștri că nu vom deveni al 11-lea corn al dihaniei Apocalipsei lui Ioan, pe care un prieten jugoslav vai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se freacă între pălmi. se cerne prin sită și apoi se fierbe în lapte dulce. Ulcior. Bubulița de pe marginea ploapei se unge cu tină de pe fundul ulciorului cu apă. Umflarea splinei la animale. Vita bolnavă se străpunge cu sula pe lângă coasta a treia. Oile trebuie fugărite și trecute prin apa cea mai apropiată ca să se «ușureze». Umflătură. Diferitele erupțiuni de piele, bube, umflături cauzate de reumatism se tratează cu decoct (fiertură) de «brânca porcului», cu «colțul lupului» și cu flori de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
spun eu. De ce-aude prin vecini Zice că toate-s minciuni * Nevasta care-i nevastă Slobodă-i ca să iubească Șî cu unu șî cu altu’. Poate să știe tot satu’ Da’ să n-o prinză bărbatu’ ! Foaie verde de pe coastă Nici aceea nu-i nevastă Care n-are țol pe pat Și-un drăguț lângă bărbat ! * Bade, mîndrulița ta Care-o iubești acuma E dreaptă ca secera. Da’ când meie pe cărare, Meie strâmbă de schinare. Și când îți face
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
batistă cefăi(a) a clefăi, a mînca cu zgomot celar cămară, casă dosnică chelteu coș de nuiele fără toartă cheptar vestă din piele de oaie, miel chimodie de râsul lumii chindeu ștergar cioaclă sanie cu care se trag lemnele de pe coastă în vreme de vară cioareci pantalon bărbătesc din lână piuată cioci ciorapi ciorecei ciorapi din pănură purtați de femeile bătrâne ciurariu țigan corturar ciorsăi(a) a se scărpina, a se freca de un pom, un gard, un zid ciricăi(a
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
100 de kilometri. Când a ajuns la Ipotești, n-a venit acasă, ci se tot învârtea pe lângă un păr cu pere a lui Nicolai Isăcescu. Maica Fevronia era la noi, tata lipsea d-acasă. Părul lui Isăcescu era pe o coastă, drept în fața caselor noastre și la vreo 150-200 metri depărtare. Maica Fevronia, văzându-l, a zis: ia uite, Ralucă, cum samănă băiatul cela cu Mihai, și atât, când se pomenește cu o babă, care-i zicea în sat baba Prodănoaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
datorită căreia fiecare din părți se alege cu un câștig." 10 Ibidem, p. 6. 11 Ibidem, p. 7. 12 Ibidem, p. 11. 13 Satul începe brusc, urcând un drum străjuit de plopi, desigur fără soț, lăsând câteva case în dreapta. Pe coasta celuilalt deal, în stânga biserica satului, din cărămidă și piatră, păstrând proporțiile ctitoriilor din Oltenia. 14 Mihai Eminescu, Opere I, ed. cit., p. 6. 15 Ibidem, p. 231. 16 Ibidem. 17 Ibidem, p. 201. Străbătând mai tot timpul valea, un curent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
justificative alcătuite potrivit legii 53. La 10 iulie același an, preotul adusese la cunoștința protoiereului că la împroprietărirea făcută în toamna anului 1921, s-a dat bisericei filiale Ipotești 5 hectare de pământ de calitatea cea mai proastă, pe o coastă și la îndepărtare de sat și roagă să se intervină spre a fi preschimbat 54. Pe 5 august este înființat un comitet în fruntea căruia va sta părintele, președinte și casier 55, împreună cu epitropii lon Borș, Mihai Jacos și sătenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
care intrăm în comunicare/comuniune, începând cu fabulosul univers al copilăriei starea cea mai deschisă spre lumea-nchipuirii, dar și spre cea reală. (Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite/ Te încerci a stoarce lapte din a stâncei coaste seci;/ Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur,/ Alta unde cerci viața s-o-ntocmești precum un faur/ Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci13.) Când nu mai suntem copii, am murit de mult spunea Brâncuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
anii49 găsim un exemplu tipic de manifestare lirică a atmosferei ipoteștene, termenii poeziei putând fi coborâți până la datele concrete ale spațiului. Lumea poetică eminesciană, recognoscibilă ca atare, îi indică forța de sublimare în raport cu realul. Iată cum: natala vâlcioară, așezată în coasta unei văi, de-a lungul căreia se formează mai tot timpul un curent de aer, norii sunt prelungi, ei se văd realmente curgând în ritmul curentului. Numai că norii de pe cerul real al Ipoteștilor sunt și norii din textul eminescian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
expresive, au indus în eroare pe cercetătorii grăbiți ai manuscriselor de la Mălini. Într-o revistă lunară de cultură, strofele lui Liu Tzeau erau prezentate drept "poem inedit de Nicolae Labiș" (" Da, scumpa mea, luna e nespus de frumoasă / Valul, în coastele lotcii încheagă un cântec, / Buzele tale mă caută calde și vâsla / Se-mpiedică-n apa bătută cu stele de jad...") Facem cuvenita rectificare nu de alta, dar pe lângă alte acuze, în cârca poetului s-ar mai așeza și "localizări nedeclarate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
surorile mele în nopțile de iarnă ale anilor 1939-1944, la clăcile care se organizau, lăcrimând după cei plecați pe frontul de răsărit și nu se mai întorceau - fratele meu mai mare, unul din cumnați etc. Cântecul marinarului Stam sus pe coasta mării Priveam pe apă-n jos Cum valurile-albastre Se legănau frumos. Și-o barc-ndepărtare Cu trei marinari în ea Goleau pahare pline, Cu vin se-nveseleau. Iar unul dintre dânșii De-amar fiind cuprins Spre țărm unei copile Paharul
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]