8,826 matches
-
chiria și restul de cheltuieli, a îmbrăcat paltonul său gros și s-a dus să se plimbe pentru ultima dată în orașul pe care l-a iubit la fel de mult precum muzica. Capitala distracției și a cântecelor care nu demult se confunda cu numele lui și cu tangourile sale celebre pe care se dansa seară de seară. Prima dată s-a dus la Capșa să mănânce. Ultimul său moft, cu ultimii săi bani. Când a intrat pe ușa restaurantului, a fost imediat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
public mai mult sau mai puțin larg, ca și pentru rezistența sa În timp, știind că gusturile se schimbă, mai mult sau mai puțin, după una sau două generații. (Am spus „roman În sensul clasic” deoarece nu puțini scriitori, azi, confundă nuvela cu romanul; G. Călinescu, În magistrala sa istorie a literaturii, care este În același timp și o formidabilă carte teoretică a genurilor literare majore, observă că nuvela, nuvela literară se apropie mai mult de piesa de teatru decât de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unitatea națională, pentru drepturile Românilor și pentru dreptul de a participa la o Biserică universală, cea catolică, precum Ungurii, Cehii sau Polonezii, fapt ce-i deranja pe Stalin și pe sluga sa Gh. Dej, care, probabil ca și Nae Ionescu, confunda ortodoxia cu românismul - mai bine zis voia, Îi convenea să creadă acest lucru, Împingând În suferință, În underground, o istorică instituție românească, iar pe capii ei la Canal, În pușcării directe sau deghizate În mânăstiri. (Episcopul de Cluj, Iuliu Hossu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În varii situații În care un altul ar fi „capotat” cu siguranță, el, mai tânăr sau mai puțin tânăr, și-a scuturat de pe umeri păsările negre ale eșecului sau depresiei și a „rezistat”, crezând În steaua lui, ce s-a confundat un timp cu „steaua bună” a poporului din care a ieșit?!.. Am mai spus-o, tânărul care am fost nu credea În ceea ce se’nțelegea atunci, În anii cincizeci sau șaizeci, prin „noroc”, deși acest cuvânt e foarte Întâlnit În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
face cunoscut și a-și face cunoscute, mereu, „ciudatele-i opinii”, am „atacat” nu atât splendida baladă Miorița, cât mai ales cultul ei, care Într-o formă exacerbată și simbolică tindea să ne ilustreze destinul național și istoric, să ne confunde În fatalitatea „poetică” a „ne-Împotrivirii” noastre, cultivând un atrăgător și otrăvit „spirit de victimă” de care istoria noastră e prea plină! Pentru „acest lucru” am acceptat să devin membru supleant c.c. (fiind doar de un an și jumătate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cum se Întâmplă, aveam să-l pierd În cețurile și convulsiile adolescenței. Dar, ca un bun - și viclean! - slujitor, „el” avea să reapară și apoi să mă urmărească neobosit, inventiv și nu rareori deconcertant - adeseori aș fi putut să-i confund vocea cu cea a unuia dintre cei mai aprigi dușmani! L-am comparat abia ulterior cu acei valeți care apar În literatura picarescă franceză sau spaniolă - lingușitori, vioi, vicleni, după spița lor, deoarece vin din poporul cel mai de jos
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
regretă ceea ce nu-i stă În posibilități, nici eu nu regret această „imperfecțiune de adaptare”, această proastă, stângace și uneori umilitoare așezare În rândul celor care „conduc” și care au „autoritate”. Apropo de această noțiune, a autorității, noțiune care se confundă În mintea majorității oamenilor cu „autoritatea socială” și cu diversele ei fețe, eu din pubertate am deosebit, se’nțelege, autoritatea autorilor după ale căror cărți alergam, nedeosebind prea bine, atunci, o posibilă scară de valori a „autorității de hârtie” sau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unui zeu născut și mai târziu, Christul, culcat atrăgător pe cruce, răsturnând valorile Înainte de anti-christul numit Nietzsche. Da, alături de Eros - ce mie mi s-a impus În vreo cinci romane, sub titulatura lui Don Juan, după ce l-am „neglijat” decenii confundându-l cu pulsiuni trecătoare și blamabile! - apare, nu cu mult mai rar dar În forme mai ascunse, uneori de-a dreptul barbare, Prezentul. La care au acces, uneori, cum o spuneam, Îndrăgostiții pe care Îi cântă Rilke fără oboseală, Încercând
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
absolut, toate facultățile umane, aruncându-se un oprobriu susținut asupra „iraționalului”, sursă a artei, literaturii, poate și a filosofiei și, cum ne asigură unii prieteni oameni de știință, chiar și asupra științei!Ă Asupra „acelei științe”, Însă, care nu se confundă cu tehnica, oricât ar fi aceasta de „victorioasă” și de dominantă, de spectaculoasă, azi; „acea știință” care Își descoperă legile și concluziile nu numai pe bază logică sau experimentală, dar și pe analogie - instrument al iraționalului! Și, mai știi, poate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la noi”! -, cei de la putere au Început să „sfâșie prada”, uitând de electorat, de propriile promisiuni, de „istorie și de justiția națională”, căzând cam În aceleași „erori” pe care le condamnaseră „aspru” la rivalii lor politici și pe care le confundaseră cu sârg, atunci, În lunga și dificila lor campanie electorală, cu „moravuri ce țin de o lume dispărută”: corupție și lăcomie de devize, nepotism tot mai insolent, incapacitate de administrație și de gerare a unor fenomene atât de complexe și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
atunci când nu putem scăpa de ele. Poate de aceea există un procent infim al umanității - infim, dar persistent, etern! - care fuge de oameni, fuge de această „frică”. Cei care trăiesc o viață În Nordul Înghețat al Canadei sau pustnicii adeseori confundați cu sfinții, preferând un fel de abrutizare a contactului zilnic, „grețos și Înspăimântător”, cu ceilalți, cu cei „asemănători”. Acum, la sfârșitul carierei, poate la sfârșitul vieții, nu pot să jur că am, că „am avut dreptate”. E adevărat că am
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dar la bătrânețe, privind așa cum trebuie prin lentilele sale, moartea se află brusc apropiată și mare. Da, nu contest, pentru acei indivizi care „observă” existența morții doar când ajung la senectute sau În apropierea unei boli grave, bătrânețea se poate confunda cu ideea nimicirii fizice. Moartea, ne Învață unii Înțelepți, face parte din viață - viața, ceea ce numim astfel, nu ar fi posibilă fără extincția individului, dar asta nu-i Împiedică pe cei care o descoperă târziu sau În momente de criză
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
noi, bătrânii maeștri ai unei epoci revolute - a se citi „epoca comunistă”! -, odată cu surparea vechiului regim. O revoltă literară, o revoltă ce vrea să fie și una a mentalității, fără Îndoială, care Încearcă, printr-un amalgam grosolan nu rareori, să confunde datele istoriei politice și evenimențiale cu cele culturale, literare, psihologice. Iar dacă În țările vecine nouă care au trăit coșmarul aceluiași comunism importat de la Răsărit, creația și valorile iscate În aproape o jumătate de secol de tiranie sunt respectate și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
artistice, care, ca și viața, distruge cu Înflăcărare și un discernământ „al lui”, uneori imprevizibil și implacabil, tot ceea ce nu „conține” germenii unor idei, stări sau obsesii esențiale, profund „necesare”. Necesare supraviețuirii Spiritului și păstrării identității sale, cu care se confundă identitatea Ființei. Nu, repet, nu reproșez nimănui, așa cum nu mă mai indignează de multă vreme incapacitatea noastră elementară, a artiștilor români, de a fi cât de cât solidari cu arta și ideile noastre, lucizi nu numai de „interesele” noastre, dar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care a fost capabil să fie „sincer” Într-un alt, dificil și „ambițios” domeniu -, sinceritatea este forma supremă a artei creatoare: capacitatea de a exprima ceva despre ființă, lume, destin, poate chiar și istorie! Într-un fel, cum se vede, confund sinceritatea cu forța creatoare, o anume forță creatoare ce ne este oferită În general de spirite care nu-și primesc iute aplauzele geniului lor, cum a fost cazul unui Stendhal, Eminescu la noi sau cei doi amintiți mai sus. Cei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de sine, a avea, dacă vreți, propria sa revelație. Așa cum aminteam mai sus vorbind de cele două funcții ale memoriei, dintre care una, cea mai puțin „uzitată”, este cea care ne coboară spre existența profundă a eului ce se poate confunda cu eternitatea, tot așa, se pare că omul, prins În febra creșterii, a formării și a presiunilor și acaparantelor interese sociale, se „pierde pe sine”; de fapt - nu s-a găsit niciodată și, adesea, ignoră chiar reala sa individualitate, existență
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
politicul - „Politica este destinul!”, o propozițe cam uscată după gustul nostru și vagă. Dar tot el, În recluziunea sa ultimă, pe insula Sfânta Elena, a exclamat: Quel roman que ma vie!... Iată cum, dacă soarta unui personaj romanesc se poate confunda cu cea a unui om viu, ca o parabolă plină de sensuri și simboluri, viața „cuiva”, om creator de istorie sau ins „mărunt”, se poate transforma În „pilda”, În „schema”, În „linearitatea” și simbolul unui erou romanesc. Deoarece ce este
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de Dunăre. Admițând totuși continuitatea, rămâne Întrebarea În ce fel de formațiuni politice au trăit românii și care au fost raporturile lor cu popoarele sau statele dominante În această parte a Europei. Prima impresie este a unei vieți aproape „vegetale“, confundată cu munții și pădurile (Xenopol a susținut teza unei „retrageri la munte“, iar C.C. Giurescu, mai târziu, a văzut În pădure principalul adăpost al românilor În epoca migrațiilor). Sunt imagini romantice — cu siguranță nu Întru totul corespunzătoare realității —, care au
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
fereastră spre lumea catolică și de expresie latină a Occidentului. Latina nu era necunoscută cărturarilor români din secolul al XVII-lea. Unul dintre ei, Constantin Cantacuzino, om politic și istoric, și-a făcut studiile În Italia, la Padova. Să nu confundăm Însă contactele și influențele cu structurile. Cadrul de viață și atmosfera tradițional-ortodoxe, Încă de tip medieval, contrastau cu dinamismul transformator al Occidentului. În secolul al XVIII-lea se produce prima breșă importantă. Trecerea la catolicism — În varianta greco-catolică — a unei
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
românească, domnie autoritară Într-un stat puternic, jalonată În egală măsură de campanii victorioase și de Înfăptuiri culturale. Mihai Viteazul este Înfăptuitorul unirii de la 1600, precursorul României Mari, al României de astăzi. Este un simbol care pur și simplu se confundă cu România (În timp ce Ștefan cel Mare, simbol și el al tuturor românilor, a rămas totodată, oarecum contradictoriu, și un simbol al particularismului moldovenesc. Este, În prezent, marele patron al Republicii Moldova; statuia lui tronează la Chișinău). Epoca modernă se deschide cu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
bisericuță, și poate, În spatele blocului, o Întreagă străduță uitată de timp... Îi lipsește Bucureștiului o mare apă curgătoare. În această privință, rivala sa Budapesta (cu care, deși nu seamănă deloc, dată fiind rezonanța apropiată a numelor, se Întâmplă să fie confundat) are o poziție incomparabil mai bună: așezată pe Dunăre, cu frumoasele poduri care leagă Pesta, orașul de câmpie, cu Buda, orașul de pe Înălțimi. La București lipsește și perspectiva: dealurile de pe malul drept al Dâmboviței sunt prea joase pentru a oferi
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
panoul al treilea, vezi? - nu, nu ăla - al doilea de la podea și tocmai asta voiam să-i arăt cuiva ieri, însă a intervenit ședința foto și Yaki Nakamari sau care naiba e numele decoratorului - sigur nu un meseriaș - m-a confundat cu altcineva și n-am reușit să fac plângerea, dar domnilor - și doamnelor - ele există: picățelele, enervantele picățele, și nu arată deloc accidental, ca și cum ar fi fost făcute de o mașină - așa că nu vreau prea multă descriere, doar povestea, șlefuită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cele două romane că dacă înlocuiai cuvântul „ciocolată“ cu „cocaină“ atât Mai puțin ca zero, cât și Lumini vii, oraș mare puteau fi considerate niște cărți pentru copii, iar pentru că eram fotografiați atât de des împreună, oamenii începuseră să ne confunde; ca să simplifice lucrurile, presa din New York pur și simplu se refera la noi ca la Gemenii Toxici. După ce mi-am luat licența la Camden, m-am mutat la New York și mi-am cumpărat un apartament în aceeași clădire în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
exagera, de cele mai multe ori nu.) Fiindcă nu doream ca Jayne să dea ochii cu el în seara asta, trebuia să rezolv tranzacția rapid - deși toată casa era acum scăldată într-o lumină intens violetă, încât putea foarte ușor să-l confunde cu cineva costumat. Iar dacă Jayne ar fi dat nas în nas cu el, i-aș fi putut spune că nu era decât un student costumat drept „prospector încărunțit“. L-am lăsat pe Kentucky Pete înăuntru și după ce i-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe Nadine pe treptele de la Low Library, o copie identică a blondei mortale pe care Mitchell o curtase înainte. Când ne-am reîntâlnit prima oară în vara asta la un grătar între vecini la Horatio Park, a pretins că mă confundă cu Jay McInerney, o glumă răsuflată de care Mitch era atât de încântat încât a repetat-o de trei ori altor familii cu care mi-a făcut cunoștință, dar cum aceștia nu prea citeau n-au avut cum să „se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]