KorAP: Find »[drukola/base=cuțit & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...260 261 262 ...327 >

8,169 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363

decât că locuiesc în subteran. Ar fi fost bine să știu măcar cum arată și ce obiceiuri au, ca să mă pot apăra în caz de nevoie. Mă mai înnebunea și tăcerea apăsătoare din jur. Cu lanterna în mâna stângă și cuțitul în dreapta, am luat-o pe drumul care mergea de-a lungul râului. Când am văzut-o pe fata cea dolofană, îmbrăcată în costum roz, întâmpinându-mă în capul scării de aluminiu, m-am simțit salvat. Îmi flutura puternic lanterna în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
arunci, ori nu mai intri în oraș. Am renunțat la umbră. Paznicul mi-a ordonat să stau pe un loc viran din spatele Porții. La ora trei după-amiaza umbra mea era bine fixată în pământ. — Nu mișca acum! A scos un cuțit din buzunar, l-a fluturat de la stânga la dreapta de câteva ori și mi-a tăiat umbra cu o îndemânare greu de descris în cuvinte. Aceasta s-a desprins imediat de la pământ. S-a zvârcolit puțin, încercând să opună rezistență

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
umbra cu o îndemânare greu de descris în cuvinte. Aceasta s-a desprins imediat de la pământ. S-a zvârcolit puțin, încercând să opună rezistență, dar degeaba. A căzut neputincioasă. Fără trupul de care fusese legată, arăta jalnic. Paznicul a pus cuțitul deoparte și am privit amândoi umbra. — Nu ți se pare că arată ciudat așa, desprinsă de trup? întrebă el. Umbrele nu-s bune de nimic. Doar atârnă la greutate și-atât. M-am apropiat de umbră și i-am spus

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
e. Vezi din ce cărămizi e făcută? Nu sunt cărămizi obișnuite, să știi. Rezistă și la tun, și la cutremur, și la viscole. Nimic nu le clintește. Paznicul luă de jos o bucată de lemn și începu s-o răzuiască. Cuțitul tăia extraordinar de bine, așa că în scurt timp lemnul se transformă în așchie. — Uită-te bine, zise el, plimbând așchia peste cărămizi. Nu există nici măcar o fisură între ele. Sunt îmbinate perfect. Nu încape nici măcar un fir de păr. A

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
în scurt timp lemnul se transformă în așchie. — Uită-te bine, zise el, plimbând așchia peste cărămizi. Nu există nici măcar o fisură între ele. Sunt îmbinate perfect. Nu încape nici măcar un fir de păr. A aruncat așchia și a luat cuțitul. I-a plimbat vârful pe suprafața câtorva cărămizi. Zgomotul îmi dădea fiori, dar nu s-a zgâriat nici măcar o cărămidă. Oricum, nu se vedea nici o urmă. Paznicul a privit atent vârful cuțitului și l-a băgat la loc în buzunar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
de păr. A aruncat așchia și a luat cuțitul. I-a plimbat vârful pe suprafața câtorva cărămizi. Zgomotul îmi dădea fiori, dar nu s-a zgâriat nici măcar o cărămidă. Oricum, nu se vedea nici o urmă. Paznicul a privit atent vârful cuțitului și l-a băgat la loc în buzunar. Nimeni nu poate vătăma Zidul ăsta. Nici nu-l poate escalada nimeni. E perfecțiunea întruchipată. Uită-te bine! Nu se mai poate ieși de-aici, așa că te rog să nu mai cochetezi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
jur și am dat berea pe gât. Simțeam un nod în stomac. Distrugerea asta lipsită de sens fusese făcută metodic. Poate pentru ei a avut un sens, dar pentru mine, nu. Matahală a răsturnat apoi patul, a sfâșiat salteaua cu cuțitul, a scos tot ce era în dulap, a răsturnat sertarul biroului pe dușumea, a smuls sistemul de aer condiționat din perete, a răsturnat coșul cu gunoi în mijlocul camerei, a distrus tot ce era în dulapul din perete. Rapid și cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
nod, cât o minge de tenis, urcându-mi din stomac în gât. Mi-a transpirat vârful nasului. Tremuram tot. Mi-era frică pentru penis. Dacă-i făcea ceva, nu mai aveam erecție în viața mea. Nu l-a maltratat cu cuțitul. A plimbat lama cuțitului lateral, pe burtă, la vreo cinci centimetri sub buric. Lama încă fierbinte a lăsat o dâră adâncă, lungă de vreo șase centimetri. Dreaptă ca o riglă. Îmi venea să sar de-acolo, dar legat cum eram

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
de tenis, urcându-mi din stomac în gât. Mi-a transpirat vârful nasului. Tremuram tot. Mi-era frică pentru penis. Dacă-i făcea ceva, nu mai aveam erecție în viața mea. Nu l-a maltratat cu cuțitul. A plimbat lama cuțitului lateral, pe burtă, la vreo cinci centimetri sub buric. Lama încă fierbinte a lăsat o dâră adâncă, lungă de vreo șase centimetri. Dreaptă ca o riglă. Îmi venea să sar de-acolo, dar legat cum eram, n-am fost capabil

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
Ce s-a întâmplat? Ce te doare? Am respirat adânc, am luat tricoul de lângă pat și mi-am șters transpirația de pe față. — Un nenorocit mi-a făcut o rană de șase centimetri pe burtă, am zis dintr-o suflare. — Cu cuțitul? Cam așa ceva. Știi cine a fost și de ce-a făcut-o? — Nu știu. M-am tot gândit și eu ce naiba a avut cu mine. Dar nu-mi dau seama. Aș vrea să te întreb și pe tine de ce mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
Aș vrea să te întreb și pe tine de ce mă tratează toată lumea ca pe un preș de la intrare. Poate-mi poți răspunde la întrebarea asta. Fata clătină din cap. — Mă gândeam că poate sunt prieteni de-ai tăi. Cei cu cuțitul. Fata m-a privit câteva clipe complet dezorientată. — De ce crezi așa ceva? Nu știu nici eu. Cred că am chef să dau vina pe cineva. Poate m-aș simți mai bine dacă aș găsi un țap ispășitor. — Cu asta nu rezolvi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
vina mea nu e. Nu eu am fost cel care a zorit lucrurile. Bunicul tău a pus paie pe foc și eu m-am trezit în vâltoarea lui. De ce trebuie să găsesc eu rezolvarea problemei? M-au mai trecut niște cuțite prin burtă și am așteptat, cu gura închisă, să-mi treacă. De exemplu, astăzi. Mai întâi m-ai trezit dis-de-dimineață. Pe urmă mi-ai spus că ți-a dispărut bunicul și mi-ai cerut să te ajut. Am ajuns la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
ai cerut să te ajut. Am ajuns la locul întâlnirii, dar tu n-ai venit. M-am întors acasă, m-am culcat și au năvălit peste mine doi indivizi care mi-au devastat apartamentul și mi-au tăiat burta cu cuțitul. Au venit apoi niște indivizi de la Sistem și m-au asaltat cu întrebări. Și-acum, iar tu! Nu ți se pare că am fost prins într-un program foarte bine pus la punct? Cât naiba știi din toate astea și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
smântâna din meniu. — Ei, nu mai spune! Am deschis dulapul din perete și am scos rucsacul. Am verificat mai întâi dacă a rămăsese întreg și apoi am îndesat în el hainele noastre, o lanternă, un magnet, mănuși, două prosoape, un cuțit mare, o brichetă și o frânghie. M-am dus în bucătărie și-am ales dintre lucrurile împrăștiate pe jos două pâini, cereale, piersici, cârnați, o conservă de grepfrut și le-am băgat pe toate în rucsac. Am umplut un termos

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
alunecoasă și trebuia să fiu foarte atent. Prăpastia mi se părea fără fund. În timp ce coboram, mi-am amintit de perechea din Skyline și de Duran Duran. Ei nu știau nimic despre mine. Habar n-aveau că purtam în buzunar un cuțit mare, că eram tăiat pe burtă, că urma să cobor în beznă. Îmi imaginam, sau poate îmi aminteam, că nu-i interesau decât numărul kilometrilor parcurși, muzica și sexul. Ce să caut eu în viața lor? Mi-ar fi plăcut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
în viața mea. E instrument muzical? — Nu. E mașină de scris. Se scriu litere cu ea. E foarte veche. Am acoperit mașina de scris la loc și am ridicat capacul unui coș împletit. În el era un set pentru picnic: cuțite, furculițe, farfurii, șervețele galbene decolorate, dar frumos împăturite. Și astea datau din timpuri străvechi. Nimeni nu mai folosește acum farfurii de aluminiu și pahare de carton. Într-o geantă de voiaj din piele de porc am văzut doar îmbrăcăminte: costume

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
cu siguranță de cald. Va trebui să-l întreb pe Paznic dacă bagajele alea aveau proprietari și dacă puteam folosi vreun lucru de-acolo. El le știa pe toate. Fără fular, mă dureau urechile de parcă mi le spinteca cineva cu cuțitul. O să-l caut pe Paznic a doua zi dimineața. Voiam să știu neapărat și ce mai făcea Umbra. Am urcat panta înghețată a dealului. 23 În țara aspră a minunilor Gropi, lipitori, turn — Nu e cutremur, spuse fata. Ne paște

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
lespedea era plină de sânge și foarte alunecoasă. Nu pricepeam de ce era așa, dar nici n-aveam timp să mă gândesc la fleacuri. Mi-am atins rana de colțul stâncii și am avut senzația că iar mă tăia cineva cu cuțitul. Parcă mă călca intenționat în picioare... mă călca până-mi făcea praf trupul, mintea, propria-mi existență. Cu toate astea, reușeam să urc centimetru cu centimetru. Cureaua pantalonilor ajunsese la marginea lespezii, dar în același timp funia de nailon de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
Whiskyul, ca și femeile frumoase, trebuia apreciat mai întâi. L-am privit liniștit o vreme și apoi am început să beau. Mi-am dat imediat seama că nu mă îmbrăcasem adecvat. Indivizii mă lăsaseră fără haine, mi le sfâșiaseră cu cuțitul. Deci, înainte de a merge la bar, trebuia să-mi procur haine noi. Ar merge un costum bleumarin din stofă englezească. Frumos și elegant, cu trei nasturi, fără umeri, drept. Croială veche. Genul de costum pe care-l purta George Peppard

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
V-am mai spus și înainte, lumea din oraș nu se aventurează până aici. Căutăm instrumente muzicale, am zis. Ni s-a spus că dumneavoastră știți unde am putea găsi. A dat din cap de câteva ori, privind furculița și cuțitul pe care le lăsase pe farfurie. Da, există câteva aici. Sunt vechi, așa că nu știu dacă mai sunt bune de ceva. Dar dacă aveți nevoie, vă rog să le luați. Eu nu știu să cânt la nici un instrument. Îmi place

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
vreți să știți de ce am colecționat asemenea instrumente? mă întrebă el. Pentru că nu interesează așa ceva pe nimeni din oraș. De fapt, pe cei de-acolo nu-i interesează nimic cu excepția lucrurilor strict necesare pentru viața de zi cu zi: oale, cuțite de bucătărie, îmbrăcăminte. Dacă au ce le trebuie, sunt fericiți. Altceva nu vor. Eu nu sunt așa. Pentru mine asemenea lucruri sunt de-a dreptul fermecătoare. Nu v-aș putea explica de ce. Mă atrag pur și simplu. Au o formă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
de echilibru. Arătam tare caraghioși, dar n-aveam timp de râs. Ca să nu-mi fie prea greu, am lăsat acolo tot ce nu-mi trebuia, inclusiv rezervele de mâncare și sticluța cu whisky. Am luat doar lanterna, puloverul, ghetele, portofelul, cuțitul și dispozitivul de ținere la distanță a Întunegrilor. Bocceluța ei era la fel de grea ca și a mea. Aveți grijă! strigă Profesorul. La lumina palidă a lanternei mi s-a părut mult mai bătrân decât prima oară. Pielea îi era zbârcită

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
de pipi și am intrat în baie, m-am întors la bucătărie și m-am așezat pe scaun. Am privit în jurul meu: robinet, boiler, ventilator, hotă, cuptor, oale și cratițe de diferite mărimi, frigider, prăjitor de pâine, bufet, suport pentru cuțite, o cutie cu ceai Brooke Bond, oală pentru orez, filtru pentru cafea și multe altele. Tot ce poate încăpea într-o bucătărie - o lume care-și avea ordinea și liniștea ei. Când m-am mutat în apartamentul acesta, acum opt

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
materiale feroase: chei fixe, șurubelnițe, burghie, ciocane electrice, precum și o cutie din piele cu unelte mici, fabricație nemțească. Aceasta nu depășea mărimea unei genți de damă. Conținea până și o toporișcă și un seismograf. Alături, un set de treizeci de cuțite și dălți. Ceea ce m-a șocat a fost faptul că n-am văzut două care să semene între ele și printre acestea unele care nici nu știam cum se folosesc. Am intrat în magazin și nu-mi venea să cred

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
chiuvetă, ventilator, frigider, ceainic... dotată cu tot ce-i trebuia pentru a fi funcțională. Și vesela era cam la fel. Singura deosebire era că nu avea aragaz, ci o plită electrică. Nu-i lipsea nici cafetiera. Avea o mulțime de cuțite, aliniate după mărime, dar lamele lor lăsau de dorit. Sunt foarte puține femeile care au grijă să le taie cuțitele bine. Existau, în schimb, pe plită tot felul de boluri din pyrex. Tigăile erau toate curate, fără urmă de grăsime

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]