9,274 matches
-
să te bată, asta e tot pentru bărbați... ia stai, uite colea, spune-mi, fiică, n-ai băut buruieni ca să nu faci copii? sau nu ți-ai otrăvit pântecele ca să lepezi copiii, sau, grea fiind, ai umblat fără rînduială? - Sunt domnișoară, părinte, declară Aurica. - Ești fată-fecioară, bată-te norocul, zi așa, nu cumva ai...ai... urâtă vorbă... ai greșit de fată-mare sau când ai fost logodită... Ei, și dacă ai greșit, găsi chiar popa Țuică justificarea, ce-i? Dumnezeu iartă, că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
decis... Weissmann, înspăimîntat, zise repede: - Nu pot să stau, venisem să-l caut pe amicul Felix; am să vin în altă zi, nu e nimic. Și ieși grabnic pe ușă afară. -Să nu te superi, zise el lui Felix, dar domnișoara Aurica este o fată așa periculoasă. Trece printr-o criza sexuală. Trebuie neapărat să profeseze amorul liber. Câtăva vreme Aurica fu prada unei nebunii mute, calme. Apoi căpătă o fizionomie desperată, patetică, își despleti părul în fața oglinzii și începu să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îi zise ironic Olimpia. - Chiar și sunt, afirmă îndrăzneț Stănică. - Nu mi-ai răspuns la întrebare, domnule Pascalopol! setîngui Aurica moșierului, care profitase de intervenția lui Stănică pentru a se preface c-a uitat de chestiune. - Ce să-ți răspund, domnișoară, la vârsta mea nu mai amastfel de preocupări. - Așa spui dumneata, dar eu știu bine că vii aici mai ales pentru cineva, știi dumneata pentru cine, doar pentru mine nu. Pascalopol se afundă și mai tare în evantaiul de cărți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Dacă iubești pe Otilia, continuă implacabilă Aurica, dece să n-o iei de nevastă? Ar fi o ingrată să nu primească, după câte ai făcut pentru ea. G. Călinescu Moșierul se încruntă, apoi zise serios: - De ce nu ești dumneata cuminte, domnișoară Aurica, șinu lași în pace pe Otilia? Știi bine că nu sunt decât un prieten bătrân, care n-are o familie, și vine din când în când să vă vadă pe toți, cu egală dragoste. Uite, nici n-ai pus
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
recunoscători. ("Mama ta de pezevenghi, gândi Stănică, în sinea lui, te-a adus grecoteiul să strici viitorul meu!") - Bătrânul, explică Pascalopol doctorului, în trăsură, are o familie lacomă, care-l pândește pas cu pas, ca nu cumva să lase averea domnișoarei pe care ai văzut-o și care e fata lui vitregă, din a doua căsătorie. - Delicioasă fată, caracteriză doctorul pe Otilia, păcat! - Mă silesc, zise Pascalopol, ca pentru el, să-i fac binele,fără s-o jignesc. Ceata veghetorilor nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
supărare cu totul formală, după obicei. - Doamne, cuvioase, nu mai pomeni de cele rele, tocmaiacum la praznicul unui răposat. Apoi părintele crezu de datoria lui să se ocupe și de Otilia, adresîndu-se însă din respect, pentru presupusa durere, celorlalți: - Dar domnișoara, fiica răposatului, c-am uitat cum îi zice... - Otilia. - Așa. Dar domnișoara Otilia ce-o să facă acum? O să-ifie urât fără părintele dumisale. Să fii tare cu sufletul, fiică, cum am văzut pe multe din sexul dumitale. Cel puțin dumneata
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cele rele, tocmaiacum la praznicul unui răposat. Apoi părintele crezu de datoria lui să se ocupe și de Otilia, adresîndu-se însă din respect, pentru presupusa durere, celorlalți: - Dar domnișoara, fiica răposatului, c-am uitat cum îi zice... - Otilia. - Așa. Dar domnișoara Otilia ce-o să facă acum? O să-ifie urât fără părintele dumisale. Să fii tare cu sufletul, fiică, cum am văzut pe multe din sexul dumitale. Cel puțin dumneata rămâi cu rosturi, fiindcă știu că răposatul avea stare și nu te
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dacă e orfan, are funcție? - Nu. Are ceva avere de la părinți! - Frumos, frumos. E foarte cuminte când părinții se îngrijescde copiii lor, ca să nu rămână pe drumuri să cerșească pe la ușile altora. Iată, răposatul s-a îngrijit și a lăsat domnișoarei avere frumoasă, case bune. Toți lăsară din nou capul în jos. Otilia se scuză că nu se simte bine și se ridică să plece. Pascalopol îi ceru învoirea să-i spună ceva și o urmă afară. - Cine e domnul? întrebă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
va fi numai a mea. Pascalopol sărută mâna Otiliei și-i făcu un mic salut prietenesc cu mâna. - E simpatică nepoata dumitale, zise părintele lui Pascalopol,de treabă fată. Îmi pare foarte rău de întîmplare. - Ce nepoată? întrebă moșierul, neînțelegînd. - Domnișoara Otilia! - Da, da! se-ncurcă Pascalopol. - Dar, urmă părintele, nu-nțeleg ce fel de unchi ești. Fratele dumneaei parcă nu ești, atunci din ce parte? - Dinspre mamă, spuse repede Aglae, și, ca să schimbevorba, propuse preotului curios să vină într-o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sta împreună aici, să ne ia lumea la ochi, mergem la Paris, tu pentru medicina ta, eu pentru pian, stăm acolo, studențește, până ce ni se va naște instinctul casnic. Felix dragă, te iubesc, dar vreau să mi se mai zică domnișoară, e așa de chic, să mi se dea ciocolată etc. Ia închipuie-ți - "Doamnă! stimată doamnă!" (Otilia îngroșă vocea, imitativ) - e oribil. - Otilia, dar n-avem nevoie să spunem la toată lumea căsuntem căsătoriți, mai ales în străinătate, putem trăi ca
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Nu răspunse nimeni. Trase clanța și văzu că ușa se deschide. Înăuntru nu era nimeni, odaia aproape goală, geamantanele lipseau. Felix alergă ca un nebun pe scări, căută prin toate odăile și o descoperi pe Marina în bucătărie: - Unde e domnișoara Otilia? - Păi, nu știi? A plecat din zori, cu trăsura, cu geamantanecu tot. S-a dus unde-o fi urma ei. Multă vreme Felix stătu într-o prostrație totală, apoi, venindu-și puțin în fire, simți nevoia să alerge, colindă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Multă vreme Felix stătu într-o prostrație totală, apoi, venindu-și puțin în fire, simți nevoia să alerge, colindă străzile și Șoseaua, și, în sfârșit, se hotărî să meargă la Pascalopol. Acolo află că moșierul era plecat la Paris cu "domnișoara". Peste două săptămâni primi o carte poștală ilustrată cu aceste rînduri: G. Călinescu " Cine a fost în stare de atâta stăpânire, e capabil să învingă și o dragoste nepotrivită pentru marele lui viitor. Otilia" De atunci Felix n-o mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu toate vitrinele revărsate și toate tăblițele de la străzi, pe care orice prost putea să citească elvețienește... Cu dudui și borfet coconos, care viața întreagă juca tabinet, până ce le apuca amețeala și le bufnea cu sângele pe nas... Cu domnișoare ce stătea neconsolate în dosul la niște boticuri de porțelan că nimeni nu se îndura să le ciufulească pisoiul. Și atunci, de isterie, se răstea și ele la niște servitori milităroși, schingiuiți la livrea... 76 DANIEL BĂNULESCU dumnezeilor, la capătul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ibrice de ceai și urina printr-o verighetă, pentru a-și recăpăta vigoarea sexuală. La următorul stâlp al prispei, rana unui înjunghiat era tratată, de la distanță, ungîndu-se cu o alifie descântată lama cuțitului ce provocase rana. În sfârșit, Filofteii, răpciugoasa domnișoară de pe strada Alunișului, călfărița îi transcria un filtru de dragoste, potrivit căruia puterea menstrelor, "florile roșii ale sexului feminin", adunate și amestecate în băutura următorului pretendent, era suficientă să-l oblige pe oricare purtător de nădragi să se năpustească asupra
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îl făcea să nu mai fie bun de nimic și, de fiecare dată, i-a dat drumul. - I-ai dat drumul dumneata, signor Galopentzia, sau ți-era frică să nu-și ascută toporișca pe tine? - Ce să-mi facă mie, domnișoară Rozella, că doar eu n-am avut niciodată mâinile reci?! Le vârâse în cap că absolut toate victimele Spintecătorului făcuseră imprudența de a se purta cu mâinile reci. 180 DANIEL BĂNULESCU știrile care-ți făceau părul măciucă și că puștiul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înaltă. (Deși nimeni nu mai putea indica exact, cu scândurica brațului, cât de înaltă.) Dar un atât de adânc și tragic spirit de sacrificiu nu 185 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Asta pentru că, imediat ce pășeai în vestibulul surorilor Decilagata, domnișoarele își rășchirau pe reverele tale niște degete atât de înghețate, încît locul respectiv se alegea c-o pneumonie. De când însă le vârâse în sperieți, Decilagatele își ațineau, mereu și cu seriozitate, ghearele pe lângă vreo sobă, purtau vara câte două perechi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
numea Pink Floyd. Era singurul bărbat căruia i se potrivea, fără îndoială, termenul de captivant. Se înfățișa drept un gentelman înalt, bine legat, cu o mustață și o podoabă capilară atât de șarmante și blonde, încît nu exista doamnă sau domnișoară să nu se trezească nutrind speranțe în legătură cu el. Mai târziu, soțul meu l-a provocat la duel și a fost nevoit să-l omoare. Înainte de a se lăsa complet omorât, domnul Floyd încă și-a luat libertatea de a-și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și s-au mai născut în maternitățile noastre, de când discutăm noi aici (puși pe glume și șotii)... Și dacă m-aș vedea nevoit să scot carnețelul, ați vedea voi: Ce 16 bebelușe s-au născut azi-noapte în București! Ce 12 domnișoare au văzut lumina lumii la Iași! Și, dacă Aradul părea un oraș liniștit (pentru unii dintre noi), în noaptea de acum nouă luni, ce impresie greșită ați avut toți aceia care ziceați că nu e bine la noi, în țară
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
însă trebuia să apară și restul clasei. S-a repezit îngrijorat direct la ferestre, le-a deschis larg să aerisească clasa, au realizat și ei că nu puteau ascunde fata acolo la infinit și i-a întrebat: - Ce e cu domnișoara asta? - Am găsit-o aici și nu mai știm ce să facem cu ea! Ne-am gândit s-o oprim aici dar încep orele! - Hai cu mine! Îi spune fetei, o ia de mână și reușesc să se strecoare afară
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
sticlea. - Vine bălana... u spunea nevestei. Îl dureau genunchii, și ăsta era semnul lui. Privea norii. Șeile lor albe se târau spre apus. Pielea întinsă pe ciolanele-i lungi se încrețea de frig. Grigore își chema găinile. - Hai la tata, domnișoarelor, hai la tata... Le număra și le închidea într-o magazie. În câteva zile frigul se întețea. Cerul cădea peste malurile sălbatice. Pustiu loc! își mai găsea de lucru pe afară, asculta ropotul mărunt al ploilor nesfârșite și i se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că adăuga: - Destui am înșelat eu! v La al doilea cinzec, ochii i se aprindeau de plăcere, băutura îl fericea. N-ar mai fi plecat. Nu-și lua mâna lui frumoasă de pe măsura rece, de sticlă. Avea niște degete de domnișoară, albe și prelungi. Pica vreun necăjit. Cerea dorobanțul lui și-l sorbea îngîndurat; nea Fane se da-n vorbă cu el: - De unde vii, tată? - De la muncă, răspundea Chirică, ștergîndu-și barba țepoasă. - Osteniși? - Ostenii. Ce, e ușor? Dau drumu la douăzeci
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
am pomenit așa ceva, murdari, lacomi, parcă n-au stat la casă de om, că m-am săturat să-i tot slugăresc... Bărbatul n-o mai ascultă. Se ridică în capul oaselor și își aprinse luleaua. Chemă găinile: - Hai la tata, domnișoarelor, haide, că scăparăm și de iarna asta... Cocoșii bătură din aripi și scoaseră câteva strigăte ascuțite. - Așa, tată, așa! zise gunoierul. Mai dă un țignal... Muierea trânti o căldare și se apucă să mormăie: - Na, că iar trece Tudose! Grigore
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un Garrick, Ziua tologit în soare pândind cozile de șoaric Noaptea-n pod, cerdac și streșini heinizînd duios la lună. Filozof de-aș fi? simțirea-mi ar fi vecinic la aman! In prelegeri populare idealele le apăr Și junimei generoase, domnișoarelor ce scapăr Li arăt că lumea vis e - un vis sarbăd - de motan. Sau ca popă, colo-n templul închinat ființei care După chip ș-asemănare a creat mâțescul neam, Aș striga: o motănime! motănime! Vai... Haram De-al tău
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și s-au dus într-alt loc, unde asemenea erau așteptați. Octavian August imperatorul o petrecea sara pîn-acasă, dacă-l iertau ocupațiunile statului roman, și astăzi - îl iertau acele ocupațiuni ale statului roman. Toată sara nu vorbi un cuvânt cu domnișoara. Ea-și încrețise sprîncenile între ochi, pe cari - i ridică sub frunte; cu brațele-ncrucișate, picior peste picior, ședea-ndărătnică într-un colț, cu buzele strâns lipite. Dar pe furiș ea strecura câte - o rază drept în ochii lui. Era mânioasă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
strecura câte - o rază drept în ochii lui. Era mânioasă. De doi ani se mânia foarte ușor și se desmînia tot atât de ușor. Odinioară nu se mânia de fel. S-apropiase miezul - nopții. El veni foarte serios. Îmi veți da voie, domnișoară, să vă petrec pîn-acasă? " Ea se uită în ochii lui si-ncepu să râdă. - Ce rîzi? Ce-i de râs aicea? - - Bine, Haidem! Era o noapte frumoasă, lună, un ger aspru fără pic de vânt. Ninsoarea se lăsase pe garduri
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]