6,873 matches
-
influenței poloneze în Moldova. După asedierea Hotinului de către hetmanului Jan Karol Chodkiewicz în septembrie-octombrie 1621, Osman al II-lea s-a retras la Constantinopol umilit, dând vina pe lașitatea ienicerilor și prostia funcționarilor săi. Murad al IV-lea, care a domnit între 1623 - 1640, a rămas cunoscut pentru restaurarea autorității statului și pentru brutalitatea metodelor folosite. În timpul domniei sale el a implicat imperiul în războiul cu Persia, la sfârșitul căruia a recucerit Azerbaidjanul, a ocupat Tabrizul, Hamadan-ul și, într-un ultim efort
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
Friuli de la 739 la 744, apoi rege al longobarzilor de la 744 la 749, iar mai târziu duce de Spoleto (756-757). Tatăl lui a fost ducele Pemmo de Friuli, iar Ratchis a fost căsătorit cu Tassia, provenind din Roma. El a domnit în pace, până în momentul în care, din motive necunoscute, a asediat Perugia. Papa Zaharia l-a convins să ridice asediul. Mai mult decât atât, Ratchis s-a retras de la conducerea regatului și s-a retras la abația din Montecassino, împreună cu
Ratchis al longobarzilor () [Corola-website/Science/324790_a_326119]
-
clanurile ("făraș") care să se afle la conducerea noului ducat, solicitare care i-a fost acceptată. Au fost astfel stabilite familiile care se pot stabili permanent în regiunea Friuli, iar Gisulf "a obținut onoarea de conducător ("ducior")." Gisulf I a domnit în perioada interregnum-ului din Regatul longobard dintre anii 575 și 585. El a fost succedat de către fiul său, Gisulf al II-lea.
Gisulf I de Friuli () [Corola-website/Science/324850_a_326179]
-
că, printr-o procedură identică celei a mamei sale Theodolinda, regina Gundeberga a avut privilegiul de a-și alege singură noul soț și rege. Alegerea a căzut asupra lui Rothari, în acel moment duce de Brescia și arian. Rothari a domnit între 636 și 652 și a condus numeroase campanii militare, care au adus întreaga Italie nordică sub conducerea Regatului longobard. Astfel, el a cucerit Liguria în (643), inclusiv capitala acesteia, Genova, precum și Luni și Oderzo. Însă, cu toată victoria obținută
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
1180, împăratul Frederic "Barbarossa" a acordat ducatul Bavaria lui Otto I de Wittelsbach, supranumit "cel Mare" și devenit ducele Otto al III-lea, membru al vechii familii bavareze de Wittelsbach și descendent al conților de Scheyern. Noua dinastie Wittelsbach a domnit în Bavaria fără întrerupere până în 1918. În plus, familia Wittelsbach a achiziționat în 1214 și Palatinatul Elector. Când Otto I de Wittelsbach a obținut Bavaria prin decizia din septembrie 1180 de la Altenburg, hotarele ducatului cuprindeau Munții Pădurea Boemiei (Böhmerwald) și
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
fiica noului rege, Mechtilda, și ajutându-l în campaniile din Boemia. Timp de câțiva ani după moartea (1294) lui Ludovic "cel Sever", fiii săi Rudolf I "cel Bîlbîit" și Ludovic al IV-lea, viitorul împărat Ludovic al IV-lea, au domnit în comun în ducatul Bavariei Superioare. Însă, întrucât relațiile dintre ei nu erau mereu bune, s-a recurs în 1310 la împărțirea Bavariei Superioare, Rudolf obținând teritoriile de la est de Isar și orașul München, iar Ludovic regiunea dintre Isar și
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
regiunea dintre Isar și Lech. Această partiție nu a fost dedurată, între cei doi frați izbucnind un război, iar în 1317, la trei ani după ce Ludovic devenit și rege al Germaniei, Rudolf a fost nevoit să abdice, încât Ludovic a domnit timp de 12 ani în toată Bavaria Superioară. O serie de evenimente au făcut ca, în 1329, în virtutea Tratatului de la Pavia, fiii lui Rudolf, Rudolf și Rupert, să obțină stăpânirea asupra Palatinatului renan (stăpânit de familia Wittelsbach încă din 1214
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
o politică expansionistă în Livonia (acum Estonia, Letonia și Lituania), care a dus la divergențe între frați. În 1563, Ioan a fost prins și judecat pentru înaltă trădare, din ordinul lui Eric. Spre deosebire de tatăl său, care a fost mulțumit să domnească asupra unui stat independent independent, Eric a încercat să-și extindă influența în regiunea Baltică și Estonia, făcând din Suedia o mare putere. Acest expansionism a dus la un conflict cu vărul său, Frederic al II-lea al Danemarcei (1534-1588
Eric al XIV-lea al Suediei () [Corola-website/Science/326043_a_327372]
-
adoptarea constituției ca urmare a neînțelegerilor dintre diferitele facțiuni politice. După sosirea lui Otto în Grecia în februarie 1833, regența care a guvernat țara până la majoratul regelui a ignorat legea fundamentală iar, după majorat, Otto însuși nu a respectat constituția, domnind ca monarh absolut. Grecia independentă a primit o nouă constituție doar după lovitura de stat din 3 septembrie 1844. Constituția greacă din 1822 a fost un document adoptat de Prima Adunare Națională de la Epidaurus pe 1 ianurie 1822. Acest document
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
fost un obișnuit al casei, coana Profira fiind mătușa sa. Dupa moartea logofătului, logofeteasa se mută și vinde casa lui Grigore Cozadini, care o trece apoi fratelui său Dimitrie Cozadini. Începând cu anul 1875, palatul lui Dimitrie Cozadini devenea reședință domnească temporară, Carol I și invitații săi locuind aici în timpul vizitelor la Iași. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea palatul este cumpărat de stat pentru Corpul IV de armată, aici fiind adăpostite Comandamentul, Brigada de artilerie, Serviciul de Geniu și alte
Casa Cantacuzino-Pașcanu din Iași () [Corola-website/Science/326393_a_327722]
-
Ordinului Lânei de Aur. Colecțiile erau păstrate în Schatzkammer (camera de artă). Între anii 1814 și 1815, o parte a tezaurului Habsburgic poate fi admirată de publicul avizat. Spre jumătatea secolului al XIX-lea, pentru împăratul Francisc Iosif - care a domnit în perioada 1848 - 1916 - devine o prioritate aducerea întregului patrimoniu artistic al familiei într-un singur sediu. Proiectu de urbaniizare a Vienei include și construirea a două clădiri identice, dispuse față în față: Muzeul de Istorie a Artei (Kunsthisorisches Museum
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
ca fiind un metrou ușor, cu viteze de exploatare de până la 120 km/h. Deși a suferit mult, rețeaua de tramvaie a Galațiului se află în renovare completă. Au fost refăcute liniile de pe Bulevardul Basarabiei între Piața Energiei și Str. Domnească, liniile de pe tronsonul Micro 19 - Stadion Oțelul și Bd. Traian între Piața Mare și Baia Comunală. Traseele de tramvai ale Galațiului sunt în număr de 17, deși rețeaua a fost greu încercată datorită distrugerilor de după 1990, ba chiar într-un
Tramvaiul din Galați () [Corola-website/Science/322645_a_323974]
-
iunie 979 la mănăstirea Saint-Corneille din Compiègne de către arhiepiscopul Adalberon de Reims. Totuși, el nu și-a asumat puterea până la moartea tatălui său în 986. Ludovic al V-lea a fost ultimul rege carolingian al Franciei de Vest și a domnit la Laon între 2 martie 986 până la propria sa moarte, la vârsta de 20 de ani, în 987. În 982 la Vieille-Brioude, Haute-Loire, Ludovic, în vârstă de 15 ani, se căsătorește cu Adelaide-Blanche de Anjou, o soră a contelui Geoffrey
Ludovic al V-lea al Franței () [Corola-website/Science/322652_a_323981]
-
Alexandru de Battenberg (5 aprilie 1857 - 23 octombrie 1893) a fost primul prinț ("knyaz") al Bulgariei moderne și a domnit din 29 aprilie 1879 până în 7 septembrie 1886. Alexandru a fost al doilea fiu al Prințului Alexandru de Hesse și de Rin din căsătoria morganatică cu contesa Julia von Hauke. Contesa și descendenții ei au obținut titlul de Prințesă de
Alexandru, Prinț al Bulgariei () [Corola-website/Science/322753_a_324082]
-
(, , ; 9 iunie 1595 - 20 mai 1648) a fost prinț polonez și suedez, fiu a lui Sigismund al III-lea Vasa și a primei lui soții, Ana de Austria (cunoscută drept Ana de Habsburg). Vladislav al IV-lea a domnit ca rege al Uniunii polono-lituaniană de la 8 noiembrie 1632 până la moartea sa în 1648. În 1610, adolescentul Vladislav a fost ales Țar al Rusiei de grupul "Șapte boieri" dar nu și-a asumat tronul moscovit din cauza opoziției tatălui său și
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
să se convertească de la ortodoxism la catolicism. Sigismund a refuzat să fie de acord cu cererea boierilor de a-l trimite pe prințul Vladislav la Moscova și de a fi convertit la ortodoxism. În schimb, a propus ca acesta să domnească în calitate de regent, iar această propunere a condus la reluarea ostilităților. Vladislav a încercat să-și recapete tronul țarului prin organizarea unei campanii în 1616. În ciuda unor victorii militare, el a fost în impasibilitatea de a captura Moscova. Comunitatea a câștigat
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
Umberto s-a născut la Racconigi, în Piemont, Italia. A fost al treilea copil și singurul fiu al regelui Victor Emanuel al III-lea al Italiei și a Prințesei Elenă de Muntenegru. A fost ultimul rege al Italiei și a domnit cu puțin peste o lună de la 9 mai 1946 la 12 iunie 1946. La naștere a primit titlul de Prinț de Piemont, titlu pe care l-a deținut până la ascensiunea să pe tron. Prințul a fost educat pentru o carieră
Umberto al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/322056_a_323385]
-
apropiere de Bruxelles, Belgia. A fost numit Conde de Flandra la 14 decembrie 1840. A fost moștenitor prezumptiv al tronului Belgiei din 1869 (după decesul nepotului său) până la propriul său deces în 1905. La data de 11 februarie 1866, Locotenența Domnească din România l-a proclamat prinț al Principatelor Române în locul lui Alexandru Ioan Cuza. Prințul Filip, înrudit cu Burbonii, ca să nu-l supere pe Napoleon III, a refuzat aproape instantaneu propunerea, prin consulul general al Belgiei în Principate, Jacques Poumay
Prințul Filip, Conte de Flandra () [Corola-website/Science/322055_a_323384]
-
Bonaparte, Victor Emmanuel al III-lea al Italiei, Emanuele Filiberto, al 2-lea Duce de Aosta, Vittorio Emanuele, Conte de Torino, Luigi Amedeo, Duce de Abruzzi, Umberto, Conte de Salemi. A avut o educație intensă și a fost pregătit să domnească ca monarh constituțional. În 1883 a călătorit în Italia, Anglia, Franța și Germania, unde și-a îmbunătățit cunoștințele despre civilizația modernă a timpului său. În 1883, 1886 și 1888 a domnit ca regent în timp ce tatăl său a călătorit în Europa
Carlos I al Portugaliei () [Corola-website/Science/322057_a_323386]
-
avut o educație intensă și a fost pregătit să domnească ca monarh constituțional. În 1883 a călătorit în Italia, Anglia, Franța și Germania, unde și-a îmbunătățit cunoștințele despre civilizația modernă a timpului său. În 1883, 1886 și 1888 a domnit ca regent în timp ce tatăl său a călătorit în Europa, așa cum era tradiția printre regii portughezi constituționali. Tatăl său, Luís I, l-a sfătuit să fie modest și să se concentreze pe studiu. Primele discuții legate de căsătorie s-au purtat
Carlos I al Portugaliei () [Corola-website/Science/322057_a_323386]
-
Rafael Gabriel Gonzaga Francisco de Assis Eugénio de Bragança Orleăes Sabóia e Saxe-Coburgo-Gotha"; n. 19 martie 1889 - d. 2 iulie 1932) a fost al 34-lea (sau al 35-lea potrivit unor istorici) și ultimul rege al Portugaliei și a domnit în perioada 1908-1910, după asasinarea tatălui său regele Carlos I al Portugaliei și a fratelui său Luís Filipe, Prinț Regal al Portugaliei care era prințul moștenitor. Înainte de ascensiunea la tron a fost Duce de Beja. Infantele Manuel s-a născut
Manuel al II-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/322062_a_323391]
-
duhovnicului ei Juan Everardo Nithard până la demisia acestuia în 1669. Carlos incapabil să vorbească sau să meargă a fost purtat în brațe de un adult până la vârsta de 10 ani. În 1675, Carlos a ajuns la vârsta la care putea domni singur, totuși Mariana a continuat să domnească în timpul bolii fiului ei. În 1677, Mariana a fost forțată să părăsească Madridul de către Ioan de Austria cel Tânăr, un fiu nelegitim al lui Filip al IV-lea. A plecat să trăiască la
Mariana de Austria () [Corola-website/Science/322068_a_323397]
-
acestuia în 1669. Carlos incapabil să vorbească sau să meargă a fost purtat în brațe de un adult până la vârsta de 10 ani. În 1675, Carlos a ajuns la vârsta la care putea domni singur, totuși Mariana a continuat să domnească în timpul bolii fiului ei. În 1677, Mariana a fost forțată să părăsească Madridul de către Ioan de Austria cel Tânăr, un fiu nelegitim al lui Filip al IV-lea. A plecat să trăiască la Toledo dar s-a întors la Madrid
Mariana de Austria () [Corola-website/Science/322068_a_323397]
-
mea". A fost numit comandant al corpului VII de armată la Besançon și s-a retras din viața politică; în 1879 a devenit inspector-general al armatei. Actul excepțiilor care a trecut în 1883 a lipsit toți membrii familiilor care au domnit în Franța de pozițiile lor militare. În consecință, ducele de Aumale a fost pus pe lista de șomeri. În primăvara anului 1897 la vârsta de 75 de ani s-a dus să-și petreacă câteva zile la Zucco, Sicilia unde
Henri d'Orléans, duce de Aumale () [Corola-website/Science/322103_a_323432]
-
(, "ar-rabīˁ al-ˁarabī") au fost o serie de mișcări de protest care au avut loc în mai multe țări din Orientul Mijlociu și Africa de Nord începând cu sfârșitul anului 2010. În principal, acestea au avut loc mai ales în țări arabe unde domnea un regim autoritar sau totalitar. Manifestări de stradă de o amploare deosebită s-au desfășurat în Egipt, Algeria, Yemen, Libia, Iordania, Bahrain, Maroc, Kuweit si Iran, având loc evenimente de mai mică amploare în Sahara Occidentală, Sudan, Djibouti, Cisiordania, Liban, Siria
Primăvara arabă () [Corola-website/Science/322151_a_323480]