7,032 matches
-
Demersul e și justificativ, Însă. Plecat din Bulgaria comunistă, Todorov nu putea scăpa de impunerile ideologice din domeniul științelor umane decît prin recursul la studiul tehnic, adică neutru al literaturii. Ajunge În Franța, la Paris, În 1963, cînd la Sorbona domnea Încă o viziune istoricistă și naționalistă a literaturii. Excepțiile se numeau, atunci, Barthes (47 de ani) și tînărul Genette, În vîrstă de 33 de ani. Aici se opresc Însă explicațiile ideologice oferite de bulgar. Todorov nu consideră necesar să explice
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dar păstrează-ți-o pe-a ta pentru tine” (p. 42). Să tragi cu urechea, să nu spui niciodată ceea ce gândești cu adevărat, să te prefaci întruna, iată regulile de bază ale meseriei de om politic într-o țară unde domnește supravegherea: „Nu-ți da pe față gândurile și nu le încredința limbii tale”, iar dacă vrei să ne fii de folos, „stai cu ochii pe danezii din Paris”, îl povățuiește Polonius pe Laertes, tot așa cum șeful unor servicii secrete și-
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
capitalizează fiecare amănunt văzut sau auzit, dar, cu toate acestea, raportul de forțe dintre ele rămâne neschimbat. Supravegherea internă furnizează permanent informații și de o parte și de cealaltă, destabilizând uneori echilibrul, dar, în ciuda ei, relația Orgon-Tartuffe rezistă. În casă domnește o atmosferă de război rece. Oamenii știu totul unul despre altul, dar nimeni nu acționează atâta vreme cât capul familiei refuză să se implice. Așadar, trebuie nu numai ca acesta să fie convins să o facă - Orgon e bombardat cu fel și
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
supraveghere e strâns legat de practica puterii pe care o deținuse în timpul regenței sale și pe care se teme acum să nu o piardă. O putere disimulată, tacită, căci, indiscutabilă eminență cenușie, împărăteasa-mamă se refugiase mereu, asemenea unei divinități ce domnește asupra lumii întregi, „dinapoia unui văl, invizibilă și prezentă” (Britannicus, actul I, scena 2, versul 95). Putea, așadar, să vadă fără să fie văzută... vălul o ascundea privirilor celorlalți, fără să o împiedice totuși să-și plimbe propria privire peste
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
mințind cu durere în suflet, căci, știindu-se privită de Nero, știe și câtă suferință îi provoacă pretinsa-i mărturisire nefericitului ei adorator. Complet derutat, acesta nu izbutește să decodeze mesajul primit: „Te afli într-un loc peste care el domnește, atotputernic/ Chiar și zidurile astea, prințe, pot avea ochi/ Iar împăratul e întotdeauna prezent pretutindeni” (II, 6, v. 712-714). Nu există o avertizare mai explicită și nici o definiție mai clară a supravegherii generalizate, totalitare. Astfel, prin ceea ce spune, Iunia scoate
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
materie de cenzură. Ocupația acestora este de a verifica și de a amputa eventual piesele, pentru a le lipsi de resursele subversive pe care le descoperă cu obstinație privirea pătrunzătoare a acestor gardieni bănuitori. Aici inocența este interzisă, surpriza prohibită; domnește doar vigilența. Să supraveghezi un text pretinde un antrenament special, o lectură „anticipativă” care să prevadă posibilele reacții ale publicului în momentul reprezentației. Cenzura intervine mai întâi ca supraveghere prealabilă, iar tehnicile ei, deși variate, urmăresc toate același scop: să
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Descartes. El împrumută de la filozof argumentul conform căruia oamenii zăpăciți, ba chiar nebuni, cu tulburări de vorbire datorate unei leziuni pe creier, păstrează totuși această facultate înnăscută, ca în somn... altfel, aceștia nu ar mai fi oameni... Un ineism temperat domnește aici, căci trebuie ucenicie, experiență ca să se dezvolte această facultate. Ineism biologic, a cărui dovadă este încredințată neurobiologiei 24. Această capacitate generează îmbinări variate, sub forma diferitelor limbi, sectoare particulare dintr-un mare întreg al limbajului. Structura profundă globală și
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
nominalistă, sau tautistă 129 A) Publicitatea confirmă societatea de comunicare. Va fi vorba mai puțin despre a convinge în legătură cu obiectele de consum (societatea numită de consum se îndepărtează deja) decît de a convinge despre existența unei societăți de comunicare: publicitatea domnește asupra domeniului pe care ea însăși l-a constituit, deoarece este vorba de a se lăuda și a vinde un conținut gol de orice obiect care este imaginea unui proces: cel prin care societatea se constituie și în care consistă
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
închide în bucla sa. Să dăm calculatorului propria sa auto-referință, această posibilitate de a se cufunda în abis, și nu mai există diferență între mașină și om135. De unde se vede că, parte a jocului, paradoxul devine o tehnologie care va domni ca stăpînă absolută, cu atît mai absolută cu cît un paradox nu poate fi contrazis. C) Simularea Simularea, ca și paradoxul, este simptomul crizei pe care ea pretinde să o surmonteze. Și, ca și paradoxul, încearcă să înglobeze toate conceptele
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
organismul) este înțelegerea secretă între cele două tipuri de raționalitate, lineară (cauzală) și circulară (autopoietică). Această înțelegere secretă produce o formă împrumutată de la cele mai recente tehnici avansate în domeniul comunicării. Că starea lucrurilor este atunci puțin tulburată și că domnește o destul de mare confuzie teoretică, nu este o întîmplare. Ca orice invenție tehnică, ordinatorul transformă învățarea tradițională a relațiilor de dependență și de autonomie, a noțiunilor de hazard și de lege. Luat ca referent obiectiv al unei structuri interne a
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
arte poetice particulare care apar în această perioadă "Mărul de lângă drum" (M. Beniuc), "Cântecul creației (M. Banuș) și mai ales "Cântecul poetului evazionist" de A. Toma, autor în jurul căruia se constituie un întreg sistem al falselor valori, datorită confuziilor care domnesc în epocă între fenomenul ideologic și cel estetic. Aspectul nu trebuie considerat izolat, desprins de universul poeziei propriu acestei perioade. Structura acestui univers este totuși de o mare omogenitate, considerată din perspectiva relației cu realitatea. Poezia este orientată spre tot
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ion", "Rugăciune"). În "Cântece românești" și în "Lirice" (1973), reproduce același univers, în care intuim ca motive: ștergarul, ia, ulciorul, precum și un coșbucian sentiment al întoarcerii primăverii cântată jovial și solar: "Așa cum e venită din vecie,/ Nemuritoare în statul ei domnesc/ Oala de lut, aduce mărturie/ A tot ce-a fost din veacul românesc." 8 D. Vrânceanu se-ndreaptă spre baladă și va cânta patetic spațiul dintre Argeș, Siret și Olt. Creația sa este dominată de viziuni de legendă. Poetul este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
discret paradoxal: oamenii le creează din dorința de ordine, le acceptă formal, dar se și tem de suveranitatea lor, acționând pentru a le diminua efectele. În felul acesta orice societate se constituie în două spații simultane: unul în care legea domnește pe deplin, făcându-și simțite efectele la modul absolut, și celălalt care scapă legii (alcătuit din oamenii și situațiile ce se sustrag aplicării ei). Ambele spații sunt necesare pentru bunul mers al societății, membrii ei raportându-se în mod ideal
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
ultimii ani de viață, Bacovia vorbește adeseori de Iisus, nu numai în momentele de suferință fizică. O dovadă e următoarea „conexiune” pe care o schițează într-una din „Divagările utile”: „Cînd Isus a murit, nici în Roma, August nu mai domnea...” 12) Nu monologhează astfel, cred, pentru a-și verifica memoria, ci pentru că îl preocupa „subiectul”, care era Fiul Omului, nu împăratul, mort, într adevăr, cu 19 ani înainte.” Isus era mare cînd făcea revoluție...” zice, în același loc, Bacovia 13
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
filiație 27. Dar Augustin Z. N. Pop afirmă cu curaj: "Bunicul Ralucăi (Eminovici) a fost paharnicul Iordache Iurașcu, căsătorit, în vremea lui Scarlat Calimah, cu Maria Kogălniceanu"26. Acest amănunt genealogic ne obligă la o scurtă reflectare. Scarlat Callimachi a domnit în Moldova, cu cîteva întreruperi, între 1806, august 12 și 1819, iunie 20. După "precizarea" lui Augustin Z. N. Pop, tatăl lui Vasile Iurașcu s-ar fi căsătorit între aceste două date: 1806 și 1819. Dar însemnările autografe, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
moșiei, pe care Raluca îi primise în dar, de la Ureche "mai înainte", trebuie să-i fi primit la nunta ei. Poate că Ureche a cununat-o. Stînjenul "dom nesc", "de mijloc" sau "prost" depindea de mărimea palmei. Palma cea corectă, "domnească", avea 28 cm. Indiferent de mărimea palmei, un stînjen cuprindea opt palme, deci 2,24 metri avea un stînjen domnesc. Dacă palma era mai mică decît 21-22 cm, ea era palma "proastă" și stînjenul ieșea "prost"24. Așa că fîșia de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
lui imaginații, el se credea pe vîrf de munte, și chiar "munte" i-a zis în versurile pe care le-a făcut puțin mai tîrziu. De acolo, mergea nu departe, tot prin cadru, la Izvor, pentru ca, în liniștea desăvîrșită ce domnea acolo, să se culce lîngă izvor, cu brațul sub cap. Era acolo un tei, care, cu o parte din crengile sale, acoperea izvorul, pînă la pămînt. Teiul acela, cu floarea lui foarte mirositoare, aparținea unei specii rare. Cu mirosul său
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
din cele două cu care Yourcenar își începuse lunga călătorie către Memoriile lui Hadrian: Antinous și iubirea senzuală pe care o reprezenta el. Erotismul HADRIAN (76-138), cel mai mare dintre împărații romani târzii, a fost succesorul lui Traian și a domnit mai mult de douăzeci de ani (117-138). A condus cu o mână de fier, a călătorit pe vaste întinderi ale imperiului și a dus cea mai extinsă campanie de construcție dintre împărați. A construit și vile, inclusiv Villa Adriana, și
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
și chiar îndrăznește să iasă la rampă, în fața unui public obligatoriu simpatetic și reverențios, ademenit să participe la spectacolul poetic ca la un ritual inițiatic. Dacă subteran guvernează o lege a ficțiunii compensatorii și a fanteziei nelimitate, la suprafață ceea ce domnește este o lene aproape autarhică: Mi-e sufletul suflat în lene fină/ În praf de mușețele și-n rouă roz"; Și-atât de mult doream în bulioane/ Să lenevesc, visând sub celofane" Elegie; " Fecioarele se încurcau în gene,/ Motanii se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
savanților luminați pentru cei care o conduc ea înseamnă satisfacerea unei nepotolite voințe de putere, de împlinire a acelui vis al construirii Imperiului universal, al unificării lumii sub o aceeași autoritate deplină. "El s-a legat prin jurămînt că va domni, scrie Michelet despre supusul fanatic al Companiei lui Isus, să fie papă pentru papă, să-și aibă partea sa din regatul iezuiților răspîndiți în toate regatele." Mai explicit însă este așa-zisul mare rabin din Praga atunci cînd pretinde să
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
prin manifestările ei capricioase, prin fantezia, prin pretențiile sale. Întoarcerea capului Șarpelui la Sion [adică izbînda definitivă a lui Israel], afirmă al douăzeci și patrulea Protocol, nu va putea avea loc decît [...] atunci cînd decăderea spirituală și corupția morală [...] vor domni pretutindeni cu ajutorul evreicelor travestite în franțuzoaice, italience etc. Acestea din urmă sînt cele mai bune instrumente pentru a se realiza depravarea bărbaților care conduc diverse națiuni. Femeile aflate în slujba Sionului servesc drept momeală pentru cei care, din vina lor
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
a întoarcerii la părnînt, a păstrării sale, care să nu fie în același timp și exaltare a valorilor comunitare, o recunoaștere atentă a unei forme privilegiate de sociabilitate. Se considera că sub acoperămîntul colibelor și la temelia catedralelor trebuie să domnească o armonie colectivă deosebită. Astfel, în romanul lui Sebastien Mercier publicat în preajma Revoluției franceze, Melise, eroina retrasă la țară după o îndelungată hoinăreală mondenă, descoperă că are, între altele, "o inimă cu totul nouă": "Trăia mai mult pentru sine pe măsură ce
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
epocă, în acel curios opuscul cu titlul fără echivoc, Alexis sau Vîrsta de aur, apărut în 1787, și în aceeași descendență rousseauistă 59. Vîrsta de aur, se afirmă aici, nu ține în nici un fel de o fabulație legendară, ea a domnit altădată pe pămîntul oamenilor și era una a transparenței. Omul se vedea pe el însuși în fiecare individ din speța sa pe care îl întîlnea și, cum se credea mai fericit decît oricine altcineva, dorința sa era de a face
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
liniștii sufletești astfel: Cît de sfînt este să-ți duci viața în ambianța unei prietenii liniștite, la adăpost de furtuni și de pasiuni violente. Ce spectacol plăcut și emoționant este o casă simplă cu toate la locul lor, în care domnesc ordinea, liniștea, inocența." Astfel, omul ce trăiește în "starea de natură" de altfel ca și cel dintr-o anumită epocă istorică devenită legendă viețuind, de regulă, "sub privirea" și în apropierea altora, se socotește a fi protejat deopotrivă de sfîșierile
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Gibelin, care vede în magnetism, "acest admirabil agent al naturii", instrumentul dorit, care va permite distrugerea "reginei timpului" și revenirea la fericita primăvară a istoriei umanității: datorită acestor forțe noi redescoperite de Știință, va fi restabilită "acea Armonie primitivă care domnea între om și univers, Armonie din pricina căreia totul era bun, totul devenea pentru om și pentru societate un izvor de bunuri prețioase, de fericire"66. De asemenea, autorul lui Alexis sau Vîrsta de aur anunță revenirea liniștii înțelepte caracterisitce stării
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]