6,838 matches
-
Lucruri cumplite. Să ne socotim norocoși dacă ne vom trezi mâine-dimineață siguri în paturile noastre. Se opriră în fața unei uși. — Aceasta este camera dumneavoastră, spuse el deschizând-o. Mă tem că broasca e spartă de ceva timp. Pereții și tavanul dormitorului lui Michael erau îmbrăcați în lambriuri de stejar închis la culoare și un mic foc electric încă nu avusese timp să încălzească aerul umed. În ciuda luminii acestuia și a două lumânări de pe masa de toaletă, un întuneric sumbru învăluia fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
zi de la parter, cu căminul în care ardeau buștenii și cu promisiunea companiei umane (dacă se putea spune că o cameră plină cu membrii familiei Winshaw oferea așa ceva). Se schimbă cât de repede putu de hainele ude, apoi închise ușa dormitorului în urma lui, cu un oftat încet de ușurare și se grăbi să revină la parter. Dar era mai complicat decât își închipuise. Etajul casei era un labirint de coridoare, pe care Michael - își dădea seama acum - fusese atât de distras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spuse el lui Michael, să văd cum te descurci. Există o explicație foarte simplă, răspunse el. Ucigașul nu a intrat și nici n-a părăsit sala de biliard pe ușă. Există un pasaj din acea încăpere. Duce la unul din dormitoarele de sus. — Despre ce vorbești, omule? se răsti la el Thomas. — E adevărat. Întreab-o pe Tabitha: ea știe. Știe pentru că l-a folosit Lawrence în timpul războiului. — Ce tâmpenie! Se întoarse spre mătușa lui, care ascultase această conversație aparent amuzată. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
scării pe care urca, după ce termină inspecția finală a casei. Fie de oboseală fie de zăpăceala produsă de amețitoarele evenimente din ultimele ore, Michael se lăsă din nou învins de labirintul coridoarelor și când intră în ceea ce credea că este dormitorul lui, primul lucru pe care l-a văzut a fost o mobilă mare și nefamiliară: un dulap de mahon, cu o oglindă în mărime naturală pe ușă. Phoebe era cu spatele la oglindă și se reflecta în ea, aplecată ca să iasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
unul celuilalt. Michael spuse: — Bine, mulțumesc. Nu se mișcă. — Dezbracă-te. Michael se dezbrăcă. Rămase în chiloți, se strecură în așternutul patului dublu și adormi aproape imediat, abia apucând să murmure: — Joan m-a rugat să rămân la ea în dormitor. Am fugit. Nu știu de ce. — Cred că ținea mult la tine, spuse Phoebe. Am fost un prost. Phoebe își puse pe ea cămașa de noapte și se urcă în pat lângă el. Stinse lumina. Se întinseră cu spatele unul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fiecare parte a corpului lui era atins de fiecare parte a corpului ei, că din clipa aceea întreaga lume va fi percepută numai prin atingere, în asemenea măsură încât în căldura umedă a patului, în întunericul ocrotit cu draperii al dormitorului, fiecare moment, fiecare mică mișcare crea noi valuri de plăcere. Michael se temea de momentul când visul va lua sfârșit: când se va trezi ultima oară și se va pomeni singur în pat sau când îl va cuprinde un somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Morty? Mă tem că e foarte greu de spus. Se ascunde pe undeva, cu siguranță, dar casa asta e plină de pasaje secrete. E o adevărată vizuină de iepuri. Am descoperit asta în noaptea când Lawrence s-a încuiat în dormitorul lui. Peste câteva minute, era la parter și juca biliard, deci trebuie să existe o legătură ascunsă între cele două camere. — Exact - doar l-ai auzit vorbind în germană. Începe să se lege. Crezi că vorbea într-un aparat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
e și asta dintr-un film? — Shirley Eaton în Goldfinger, spuse Michael. Mortimer și-a făcut cu siguranță temele. — Nu înțeleg cum a luat cheia. A fost în buzunarul pantalonilor mei toată noaptea. Numai dacă nu avea un duplicat. — Era dormitorul lui Lawrence, spuse Michael.Ceea ce în înseamnă că pe undeva e o ușă secretă și un pasaj care duce jos. Hai să vedem dacă-l găsim. Înconjurară camera, bătând în fiecare lambriu ca să vadă dacă nu se auzea un spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o așteptă o surpriză. Corpul gol al lui Roddy încă mai zăcea pe pat, dar în rest, nu mai era nimeni în cameră. Michael dispăruse. Instinctul, mai mult decât orice, îl atrăsese spre sofisticata oglindă cu ramă aurită de pe peretele dormitorului. O oglindă era o poartă spre infern: Michael aflase deja asta, așa că nu i-au trebuit decât câteva clipe ca să-și strecoare degetele prin spatele ramei și s-o desprindă de perete. Oglinda se deschise pe o balama rigidă, dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pentru că ei îi era milă de el, pentru că era și ea speriată și avea nevoie de mângâiere. În plus, cum puteau uita vreodată, groaznicele circumstanțe care-i aduseseră împreună? Cum putea ieși ceva bun dintr-un asemenea început? Urcă în dormitorul ei, își făcu valiza, apoi se uită prin cameră să vadă dacă nu uitase ceva. Da - erau câteva obiecte de prim-ajutor, își aminti, care mai erau probabil în camera unde fusese găsit cadavrul lui Henry. Nu-i trebuia decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
băii încercând să nu privească deprimanta vopsea gălbuie, de ulei, a pereților asudați. În curând va fi roz! Toată baia va fi roz! Lăsând peste tot mici băltoace de apă cu parfum răcoritor de lămâie, aleargă în pielea goală în dormitor, scotocește în geantă și scoate celularul. Butonează repede numărul, dar nu-i răspunse nimeni. Nu s-au întors încă de la biserică, pesemne. Și fără să vrea prin fața ochilor îi trece imaginea bunicii, când bunica era vie iar ea era de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
părere ai, o fi o chestie așa grozavă? Aș cam vrea să mă culc, Mămăligă, mai zice Aurora. Sper să-ți ajungă până la cinci dimineața. Dacă iar sari pe mine de pe dulap, îți jur că nu te mai las în dormitor. Da, da... Și în timp ce motanul plescăie mai departe, Aurora își târșește pâslarii pe mozaicul din coridor, îndreptându-se către somn. Oare ce-o să mai viseze în noaptea asta? Când era tânără, visa mereu, visa extraordinar de frumos. La maturitate, visele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
își spune Mihaela. După ceasul de la mână, își privește împrejurimile imediate, apoi, ridicându-se într-un cot, examinează restul universului vizibil. O cameră necunoscută, pe jos mochetă verde, un antreu probabil spre o baie, ferestre cu jaluzelele trase, mobilă de dormitor asortată, unde naiba e? Din baie se aude dușul. Pe jos se zăresc articole de lenjerie intimă pe care le recunoaște. Ca în reclama aia tâmpită. Brusc își aduce aminte, cel puțin o parte, partea dinspre baie. Scutaru a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
străină, ca un nou-născut. De ce i se-ntâmplă mereu numai chestii de-astea? Apa din baie s-a oprit. Urmează desigur toaleta în oglindă, bărbieritul, apa de colonie. Numai de nu s-ar da cu o tonă. Scutaru apare în dormitor înfășurat ca Tarzan într-un prosop alb. Zâmbește. ─ Te-ai trezit, pui de urs? Hai că poate iese bine totuși, își zice Mihaela. După-amiaza de februarie se îngustează. Azi-noapte a nins din nou, nu prea tare, dar tot s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pe malul mării, lângă Trouville. Acolo fură toți foarte fericiți. Elliot rămase la castelul din Touraine, pentru că-l Închiriase pentru toată vara. El și doamna Elliot Încercară din răsputeri să facă un copil, În patul foarte larg și tare din dormitorul uriaș și fierbinte. Doamna Elliot Învăța să bată fără să se uite la claviatură, dar descoperi că, deși bătea mai repede, greșea mai mult. De fapt, prietena era cea care bătea acum toate manuscrisele. Elliot Începuse să bea vin alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cred despre el chiar acolo, pe Gran Via, În fața prietenilor lui, dar acum, când ne mai Întâlnim, Îmi vorbește de parcă am fi prieteni. Din ce-o fi făcut un om ca ăsta? Un cititor ne scrie Stătea la masa din dormitorul ei, cu un ziar deschis În față, și nu se oprea decât ca să arunce câte o privire pe fereastră la fulgii de zăpadă ce cădeau, topindu-se pe acoperiș. A așternut conștiincioasă următoarea scrisoare, fără să trebuiască să taie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
judecător! făcu mirată. - Aș dori să stau de vorbă cu doamna Perussi. - Poftiți, dar doarme, nu s-a simțit bine. - Atunci... cu dumneavoastră, Îndrăznii, salvînd clipa. - Cu plăcere, poftiți Înăuntru. Merserăm Împreună, intrarăm În același antreu, apoi, prin ușa din fața dormitorului În care fusesem dimineața, În sufrageria cu o masă ovală maro-Închis, o vitrină oarecare cu bibelouri ieftine, afară de două din ele părînd mai răsărite. Pe jos un covor bej cu desene confundabile În amurgul ce stăpînea odaia. Ea aprinse lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
secvențe uitate, ce rămîn În memorie din marea mișcare a materiei. Părea din altă lume. Era el și parcă nu. Ea se ridică În picioare Începu să deretice un minut, două, așa ca să se afle În treabă, apoi trecu În dormitor și la urmă În salon (rămășiță a modei dinainte de război, modalitate stîngace a burgheziei, imitînd la Începuturile ei statul aristocratic-rural, atunci Încă paralel, copie și aceasta, În parte reușită, după cea din Apus. Se așeză În unul din cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
să ne trăiți, ați putea acum să ne trăiți printre obiecte de lux, am niște fotografii tablou unice la prețuri tentante, un Mutu pentru hol, că e cam Întunecat, un Carlos pentru sufragerie și-un Gogol În mărime naturală, În dormitor, apropo, da’ cînd o să vă-nmîneze banii pe care i-ați cîștigat la concurs, ce concurs, ăla literar, nu știu, dați un telefon, dai telefon la casierie, Înlocuiești cureaua de transmisie, rola presoare, un dialog, o metaforă, o bujie, mai scoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bucătărie-i așezată-n strîmb, nu pică plumbu’ drept, ia fiți atent, haide s-o mutăm, ce să ne mai cîcÎim atît. O mutam. Scoate-i șuruburile, Împinge-o prin translație, du-o-n altă parte, acum a ajuns În dormitor. E bine și-aici, numai că nu-i chiuvetă. Au vrut s-aducă și chiuveta, Însă m-am opus categoric. Mi-au reparat cîteva zile instalația sanitară, În sfîrșit rezervorul de la WC nu mai țîrÎie, acum se-aude ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se pare totul atît de absurd, Încît Îmi vine să rîd. Însă mă abțin. Mi-au bătut covoarele. Mi-au adus franjurii intacți și cele cîteva bucăți mai mari care-au putut fi recuperate de sub bătătoare, le-am Întins În dormitor În diagonală. Mariana mi-a spus că mă iubește și s-a ras din nou În cap. M-a rugat să plecăm nu știu unde. N-am plecat. După care a-nceput coșmarul. A Început de la Împrumuturile pe termen lung Însoțite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
alții, o nevroză sexuală, provocată de o deplasare a uterului. (Biata fată făcuse în ultimul timp câteva sărituri primejdioase din pom și sărea întotdeauna treptele, pe orice scară.) Chabù trebuia acum să stea în pat, într-o odăiță vecină cu dormitorul d-nei Sen. Nu vorbea mai nimic și, când vorbea, pomenea de Robi Thakkur, de "calea", adică drumul pe care îl vedea din odaia Maitreyiei și, de câte ori rămânea singură, fugea în balcon, ca să-l privească, și cânta de acolo, îi făcea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
toate de o mare tristețe. Când văzu cele dintâi lacrimi prelingîndu-se timide pe obraz, închise magnetofonul și îl împinse sub canapea. Apoi, cu mare grijă, îi mângâie mâna și începu să-i șteargă lacrimile. Târziu, o purtă în brațe în dormitor. Rămase lângă ea până ce se deșteptă. Dând cu ochii de el, îi apucă mâna și i-o strânse emoționată. - Am visat, spuse. Era un vis foarte frumos, dar foarte trist. Era așa, cu doi tineri ca noi, care se iubeau
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lemne. — Și eu am avut din astea, spuse cel trimis de stat. Da’ acu’ mă duc să mă culc. Nick și cu soră-sa Îl priviră cum intră-n casă. Mama lor le spusese bărbaților că se pot culca În dormitorul de lîngă sufragerie. Îl văzură aprinzîndu-și un chibrit. Apoi fereastra se Întunecă din nou. Îl urmăriră și pe celălalt cum stătea la masă, pînĂ ce-și puse capul pe coate. Apoi Îl auziră sforăind. — SĂ-l mai lăsĂm puțin, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și timbre. Am simțit cum mi se taie respirația cînd am văzut că, Într-adevăr, nu mai era nici un plic cu manuscrise, nici cu copii dactilografiate, nici cu copii la indigo. Am Închis ușa dulăpiorului și m-am dus În dormitor, m-am Întins pe pat cu o pernă Între picioare și alta-n brațe și am stat un timp În liniște deplină. Niciodată-n viața mea nu mai ținusem o pernă-n brațe sau Între picioare, acum Însă aveam mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]