12,690 matches
-
doar câteva săptămâni... J.K. Rowling: Harry Potter și Prințul Semipur. Editura Egmont, București, 2005. Preț: 55,00 lei. Mărturia lui Moș Crăciun „Acum locuiesc la Polul Nord, dar mi-am început viața înconjurat de nisipuri“, așa își începe Moș Crăciun autobiografia. Editorul jură că această carte chiar a fost scrisă de însuși Moș Crăciun... „Unul dintre cele mai triste lucruri legate de viața la Polul Nord este că nu mai găsesc brânză de capră. Poate că unii dintre cei care citesc această carte
Agenda2005-49-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284469_a_285798]
-
universitate și ale cui cunoștințe slabe vin în ajutorul junimei, fără a avea pretențiunea de a fi făcut ceva perfect, vom deschide următoarea carte franceză: Elements d'arithmetique, par J. A. Serret, membre de l'Institut, 3-ème edition, Paris, 1861 (editor: Mallet-Bachelier, Quai des Augustins, 55). {EminescuOpX 119} {EminescuOpX 120} Din această carte deschidem orice față vom voi și vom găsi îndată cuvânt din cuvânt experiența profitată de d. Petrescu, slabele d-sale cunoștințe și modestia sa de a nu fi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în mod egal în tot ce există, într-un om ca și într-un cărăbuș. Dintre profesorii colegi se lipi de mine cel de limba și literatura română, autor al unui volum de versuri publicat înalte de război de către un editor generos din Sighișoara, volum intitulat în mod ridicol Glod și empireu de-azur. Omul însă nu era deloc ridicol, avea în el ceva dramatic sau mai exact spus se afla aproape tot timpul într-o stare acută de indignare. Împotriva
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
doilea după Alecsandri. Maiorescu putea în sfârșit să jubileze: scamatoria izbutise. Treizeci și șapte de ani și două războaie (unul balcanic, celălalt mondial) i-au trebuit lui Macedonski să-și dovedească nevinovăția; nu singur, ci prin nepoți, anticari și-un editor curajos. N-a mai apucat să-i întâlnească pe toți și nici să vadă Poesiile scoase de pe rafturi și-nlocuite în librării cu Nopțile viitorului. Acum venise vremea revanșei. Trebuia să ștergem din istorie urmele prețioase ale începuturilor, să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trebuie. Mihnea a închis pagina cu simbolurile și ne-am întors la textul final, cârlionțat și cu codițe. Chiar că te-apuca râsul: rândurile curgeau molatic, floral, pagină după pagină. Dacă toate viețile noastre ar fi fost scrise așa, nici un editor din lume n-ar fi avut răbdarea să le citească. Principalul reproș pe care cohorta de prietene a Adinei mi l-a făcut la scurt timp după despărțire (și de care n-aș fi aflat niciodată, de n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi să ne luăm după unii cercetători, Eminescu ar fi avut 7 scrisori, nu 6. Perpessicius pomenește ceva într-o notă, iar Murărașu, deși nu dă sursa, citează niște versuri care nu pot fi atribuite nici unei alte poezii sau variante. Editorii lansaseră încă de la începutul secolului trecut ipoteza că Maiorescu ar fi știut de Scrisori, le-ar fi citit pe toate, dar, din motive oculte, le-ar fi eliminat pe ultimele două din ediția 1883. Originalele ar fi fost puse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care, dintr-o greșeală tipografică sau din neglijența mentorului „Junimii“, conțineau una din scrisorile lipsă; nimeni nu recunoștea dacă era a VI-a sau a VII-a. O mai pățise și Creangă, cu Povestea poveștilor în ediția Kirileanu; se feriseră Editorii de ea ca de foc (sau poate-o puseseră intenționat la index, să-i crească valoarea pe-ascuns). Doar Iorga și norocoșii obținuseră volumul complet, cu toate măgăriile. Ce nu se tipărește nu există, deci n-are valoare. Dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Până la urmă, am îndesat-o în buzunar. Mihnea avea dreptate, trebuia să fim cu ochii-n patru. Știam (adică auzisem) că piața de carte era controlată de două mari organizații: Uniunea și-Academia. Fiecare lucra cu secta ei: Uniunea cu Editorii, Academia cu Anticarii. Fiecare deținea zonele ei de influență, împărțite aproape egal: Uniunea, Banatul, Transilvania, Oltenia, Dobrogea fără Constanța, sectoarele 1-3 din București; Academia, celelalte provincii, Constanța, sectoarele 4-6 ale capitalei. Muntenia fusese tăiată pe jumătate, centrele mari distribuite echitabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
contradictoriu. Nimeni nu văzuse vreun membru al celor două organizații (din ignoranță, mulți le și confundau cu Uniunea Scriitorilor și Academia Română), nu se știa când și cum se strâng, nici măcar dacă există cu-adevărat. Gurile rele spuneau că, de fapt, Editorii și Anticarii controlau toată situația, folosindu-se de paravanele astea, pentru a muta atenția departe de ei. Mai aflasem niște detalii de la Scurtu, dar n-aș fi băgat mâna în foc pentru ele. Din fondurile acumulate, Uniunea distribuia sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a citat Scurtu râzând, dar eu, bineînțeles, n-am crezut o iotă din ce spune. Unioniștii erau deștepți. Nu-și făcuseră site de Internet decât în 2005, știau că puteau fi atacați oricând. Informația fusese stocată în altă parte. Împreună cu Editorii, bombardau piața cu niște volume masive, de mii de pagini, ca niște anuare telefonice. Acolo s-ar fi ascuns datele importante, fișierele cu cei aleși. Scoteau cam două pe an, îndoiau mesele librăriilor. Apăruse o modă de istorii literare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe puntea cea mai ferită a bibliotecii? Cui îi aparțineau vocile, câte persoane erau implicate în judecată și, mai ales, cine povestea? Nu mă puteam decide dacă dădusem peste laboratorul de premii al Uniunii sau nimerisem în mijlocul unui complot al Editorilor, dar aș fi pus pariu că nu lipsea nimeni de la întrunire. Auzeai zilnic vocile la televizor, le recunoșteai posesorii din zecile de-afișe puse pe stâlpi și în librării, îi admirai în supra-mărime naturală (ca un SLK sau un Audi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un tată vitreg. Astea erau cele mai păcătoase: aveau degete lungi, schingiuite, de-o frumusețe ireală; licitau sume monstruoase și nu lăsau privirea în pământ. Ce se întâmpla mai departe nu puteai și nici nu era bine să știi. Nici Editorii, nici Anticarii nu trăncăneau. Aici, minciunile nu-și mai găseau locul: unii clienți plecau acasă cu marfa proaspăt achiziționată; alții, dimpotrivă, o distrugeau pe loc, sub privirile Economiștilor. Alții pândeau bursa și scoteau bunurile la licitație cât mai târziu, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lui perforate.“ „Jacquard?“, s-a mirat inginerul, „Ce să caute fotocaina la el?“ „În 1833, britanicii obținuseră deja 100 000 de războaie de țesut Jacquard.“, i-am argumentat. „Dominau comerțul textil mondial, așa cum marile edituri domină azi comerțul de carte.“ „Editori versus Anticari.“, a admis Grosescu. „Da. La vremea lor, englezii foloseau aproximativ 128 000 de cartele perforate care, puse cap la cap, ar fi dat 15 kilometri de bandă.“ „De bandă cu informații criptate.“, a adăugat inginerul. „Așa cum se fabricau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca un dialog între doi nebuni încăpățânați, fiecare cu versiunea lui. Într-una din povești mințeam, într-alta spuneam adevărul. Nu așa procedăm toți? Simulam ca să mă protejez, să mă feresc de ceilalți (prieteni, vecini, colegi, iubite, șefi, Anticari sau Editori), să nu fiu descoperit, utilizat și-apoi șters din memorie printr-o simplă apăsare de tastă sau atingere a privirilor. Făceam pe prostul, mimam copilăria (uneori și-adolescența, cu golănia ei cinică), patinând printre vârste. Corpul se pervertise, fusese cedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-o, situația a scăpat complet de sub control. Pe urmă, au venit comuniștii și Regatul a dispărut. A trebuit să-l refacem, bucată cu bucată, memorie după memorie, jucând cu ei. De-aia i-am introdus pe scenă pe Anticari și Editori, să ne dea o mână de ajutor în umplerea cu amintiri a spațiului fracturat. Amintiri potrivite, desigur, și convenabile. Unde au căzut oamenii, personajele pe care le plângi dumneata? Între cele două Românii, pe falie, la interfață. În zona pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fără să-i forțeze cineva.“ „Exact. Acolo se spală banii negri ai globalmind. Și tot de-acolo vin finanțările marilor operațiuni de furt intelectual: acțiuni de spargere a memoriei sau procese de alterare a amintirilor compromițătoare ori neconvenabile. Anticarii și Editorii, Uniunea și Academia sunt doar niște executanți pe piața intelectuală. Interfața cu oamenii care cred că, dacă scriu sau cumpără o carte, devin importanți, diferiți, contează. Habar n-au că pe noi ne interesează doar gândurile lor; asta e marfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Neptunul. Deplasarea istoriei sub acțiunea plăcilor cerebrale. Modificarea hărților geografice, de la 1766, la harta suprarealistă a lumii. Zonele aride și suprapopulate de informație. Suprapunerea memoriilor. Cărțile misterioase, de care se lega investigația: Pif-urile, Eminescu, ediția Camil. Înțelegerea dintre Anticari și Editori. Casca de piele a „Baronului Roșu“. Aparatul din statuia lui Dimitriu. Microfoanele Securității. Accidentul lui Maurer. „Revoluția“. Algoritmii genetici și evolutivi, care îți calculau șansele și salvau de fiecare dată situația, ca antipaticele Fetițe Powerpuff. Fluctuațiile lui Lepidopteros. Amenințarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
această decădere a literaturii care nu mai este un scop, ci un mijloc. Profesiunea literară încetează să mai fie una pur artistică, gratuită. Ea devine o activitate rentabilă ca oricare alta. Apar în scenă personaje învestite cu o importanță deosebită: editorul, librarul. Producția literară își schimbă sensul tradițional de activitate și creație literară. Productivitatea o face un produs în serie. Spre dezolarea spiritelor estete, „manufactura” invadează totul. Prima jumătate a secolului al XIX-lea este perioada de glorie a literaturii industriale
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
a ajuns literatura: Balzac, Nissard, Pușkin. Literatura devine în aceste condiții o marfă care ajunge să fie vândută, negociată, speculată pe „piața literară”. Pentru prima dată ideea de literatură nu mai este controlată de literați, critici, teoreticieni etc., ci de editori. Balzac în Illusions perdues notează toate aceste preocupări ale timpului. Pentru Goethe, succesul și valoarea literară în astfel de condiții sunt asemenea unui curs bancar, iar un articol celebru al lui Zola, L’Argent dans la littérature, rezumă întreaga problemă
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
știri Realitatea TV au acuzat presiuni exercitate de distribuitorul de mașini Porsche pentru a nu relata un accident mortal petrecut în timpul unui drive test organizat de compania respectivă la data de 8 aprilie 2005. Alte exemple se referă la diverși editori din Vrancea și Bacău, care au dezvăluit faptul că au contracte de publicitate de la companii private locale în baza cărora li se plătesc reclame care urmează a fi publicate la cererea expresă a clientului cerere care nu vine niciodată 142
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
vânzările de chioșcuri proprii care trebuie să se facă cu autorizarea autorităților. În Focșani și în Constanța, Consiliile Locale au refuzat reînnoirea autorizațiilor de funcționare pentru anumite societăți de difuzare. Motivația pare să aibă legătură cu atitudinea critică a anumitor editori față de autorități. Ziarele de opoziție mai pot fi sabotate prin împrăștierea tirajelor în zonele periferice ale orașelor 161. În acest fel, receptarea discursului este viciată prin creșterea dificultății accesului la publicații. Situațiile descrise mai sus pot afecta discursul jurnalistic până la
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
influența. Analiza tehnicilor de manipulare, Editura Polirom, Iași, 2002. 82. NASH, Walter, Rhetoric: the wit of persuasion, Blackwell, Oxford&Cambridge, 1989. 83. NIENHUIS, Annet Elisabeth, Persuasive communication and communicating persuasion, Universiteit van Amsterdam, Amsterdam, 1998. 84. NØLKE, Henning, ADAM, Jean-Michel (editori), Approches modulaires: de la langue au discours, Delachaux & Niestlé, Lausanne, 1999. 85. NUCHÈZE, Violaine de, COLLETTA, Jean-Marc, Guide terminologique pour l'analyse des discours, Peter Lang, Bern, 2002. 86. O'SULLIVAN, Tim et ali, Concepte fundamentale din științele comunicării și studiile
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
p. 89. 5 Tim O'SULLIVAN et. ali, Concepte fundamentale din științele comunicării și studiile culturale, Editura Polirom, Iași, 2001, p. 35. 6 Eddy ROULET, Une approche modulaire de la complexité de l'organisation du discours, în: Henning NØLKE, Jean-Michel ADAM (editori), Approches modulaires: de la langue au discours, Delachaux & Niestlé, Lausanne, 1999, p. 188. 7 John GUMPERZ, Language in Social Groups, Stanford University Press, Stanford, 1971; Directions in Sociolinguistics (with Dell Hymes), Holt, Rinehart and Winston, New York, 1972. 8 Michel FOUCAULT, Arheologia
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
sovieto - polon, pentru a nu afecta alianța româno - polonă deja existentă 15. Aceste tratative aveau puține șanse de reușită. Aducem ca argument în sprijinul afirmației noastre Regală, dosar nr. 31 / 1929, f. 38. 13 Grigore Gafencu , Însemnări politice . 1929 - 1939 , ( editor : Stelian Neagoe Ă, București , Editura Humanitas, 1991, p. 286. 14 Octavian Țâcu , op. cit., p. 124. 15 Ibidem . 14 11 declarația făcută de către Litvinov lui Patek, ministrul polonez la Moscova : “Cât de mult am aprecia pactul cu Polonia, noi nu putem
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
op. cit. , p. 511. 33 Lucian D. Predescu, Concepția lui Nicolae Titulescu în problemele dezarmării și definirii agresorului, în Mari figuri ale diplomației românești . Nicolae Titulescu , (coord. Aurel Dumaă, București , 1982, p. 160. 34 Nicolae Titulescu, Politica externă a României (l937Ă , (editori: George G. Potra, Constantin I. Turcu, Ion M. Opreaă, București, Editura Enciclopedică, 1994, p.112. 25 22 În 1934, vorbind despre cele două convenții, Titulescu arăta că: “A defini cu precizie agresiunea ca fapt pur și simplu independent de orice
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]