7,437 matches
-
statul-națiune, prin exponenții săi umani, continuă să fie defensiv, protejându-și ideologia fundațională care îl legitimează politico-istoric, societatea românească pare să fi intrat sub semnul postnaționalismului. "Crezul fanatic" în dogma "ideii naționale" îmbrățișat cu febrilitate colectivă în interbelic și-a epuizat forța de seducție. Literatura didactică, în special prin discursul emis de manualele de istorie școlară, difuzează acum o emisiune ideologică postnaționalistă, în care identitatea colectivă se condensează pe suportul europenismului civic și nu pe cel al naționalismului etnic. Punctul de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
este comunicarea, posibilitatea de a dialoga, universul scriitorului italian nu stă sub semnul lui faber (așa cum se va întâmpla în Renaștere), ci sub acela al lui dicere. O lume care dialoghază este încă o lume vie, care nu și-a epuizat resursele, care ascunde încă valențe nebănuite și neexplorate. „Multe și mărunte”151 - nu sunt lucruri esențiale, de o gravitate căutată, cele pe care și le spun femeile, ci sunt pline de omenesc în aparenta lor banalitate. Prin această cozerie se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
chip de note pentru a se înțelege - pe de o parte posibilitățile foarte largi pe care le are limba română pentru exprimare, și pe de altă parte modul cum noi înșine îngustăm, de a lungul timpului, aceste posibilități, cum le epuizăm prin standardizare și reguli normative... Odaia lui Eminescu are, desigur, și lumânare ca sursă a luminii - vezi Cugetările sărmanului Dionis unde carafa pântecoasă doar de sfeșnic mai e bună - dar dominantă, pentru creație, pentru lucru în general, este lampa, cum
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și prelungite.2 De îndată ce și-au recunoscut vocația, biografia lor nu a mai reprezentat decât o succesiune de pași prin care a luat naștere acea operă pe care au lăsat-o posterității. Viața lor a fost pe deplin acaparată și epuizată de exercițiul speculației pure. O viață „trăită în idee“, ar fi spus Noica, acea viață pe care și-a dorit-o și pentru sine. S-ar putea însă ca interesul lui Noica pentru viața lui Wittgenstein să fi fost și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Wittgenstein drept opera unui geniu. Oricum ar sta însă lucrurile, ea corespunde în mod sigur exigențelor în vigoare la Cambridge pentru acordarea unui titlu de doctor în domeniul filozofiei.“63 Obținerea titlului era importantă și urgentă pentru Wittgenstein. El își epuizase economiile cu care venise la Cambridge și refuza să ceară sprijinul financiar al familiei, așa cum a făcut-o constant de la revenirea din prizonierat, în 1919, atunci când a renunțat la moștenirea care îi revenea din averea tatălui său. Datorită noii sale
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
nu a fost satisfăcut de progresele muncii sale. Se străduia acum să se împace cu gândul că nu va putea realiza ceea ce și-a propus. Lui Malcolm îi scrie în iulie 1948, cu resemnare: „Dacă acum capacitățile mele filozofice se epuizează este păcat, dar asta este situația.“121 Părăsind Rosro, în august, pentru o vizită la familie, în Austria, și o ședere la Cambridge, unde a dictat din manuscrisele sale, Wittgenstein s-a întors toamna la Dublin. Sfătuit de Drury, a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și în partidele de vânătoare: vânătoarea de cerbi are loc în pădurea de la Marly cel puțin odată pe săptămână. Vânătoarea de păsări, de două ori pe săptămână. Regele a notat pe hârtie un poem tragi-comic despre un cerb atât de epuizat în perioada rutului, încât cade victimă vânătorilor. Este o autoironie în versuri, pentru că Regele era un pasionat amorez: „Să faci dragoste este un lucru periculos/Un cerb fericit care și-a atins scopul/Și și-a petrecut noaptea într-o
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
o vehiculeze prin enunțul său. Voi Încerca, În egală măsură, să evidențiez cât și cum contribuie competența semiotică a interlocutorilor la succesul actului de comunicare, În raport cu competența lor pragmatică. Nu am pretenția de a explora neexploratul și de a-l epuiza, de a deschide căi de acces absolut noi În domeniul atât de vast și de interesant al semio-pragmaticii și de a introduce concepte și principii noi. Doresc doar să demonstrez, prin analiza concretă a unor fapte reale de comunicare, că
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
se produce în el o tensiune extraordinară, o răsturnare valorică ființială, care îi impune o analiză lucidă și sinceră a propriei persoane. în acel moment, el își vede vechile simțăminte spulberate, fostele idealuri ca fiind frivole, tot entuziasmul de altădată epuizat de clocotul vieții ușoare, și le înțelege ca pe niște realități care au însemnat sentința de condamnare la moartea spirituală sau autocondamnarea la situația în care a ajuns. Este un adevăr cutremurător! Dumnezeu a învestit pe om cu libertatea și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
când a apărut posibilitatea unor manuale alternative, acestea au generat ample dezbateri și controverse În presa românească. 10. Eseul Este un „studiu de proporții restrânse asupra unor teme filosofice, literare sau științifice, compus cu mijloace originale, fără pretenția de a epuiza problema” (DEX). Eseul se caracterizează printr-un grad ridicat de originalitate, prin lipsa aparatului critic etc. Multe dintre lucrările lui Alexandru Paleologu pot fi considerate eseuri (de exemplu, Despre lucrurile cu adevărat importante, Polirom, Iași, 1997). Există edituri care au
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
avem nicio problemă. La fel când cităm un manuscris, care se poate aduce ca probă. Mai greu este În cazul informațiilor orale, care pot stârni controverse. 9. „Avertismente, capcane, uzanțe” Sub acest generic, Umberto Eco tratează numeroase artificii, care nu epuizează „oceanul fără țărm” care trebuie traversat atunci când redactăm o lucrare științifică: • Să nu oferim referințe pentru noțiuni de cunoaștere universală. Așadar, să nu scriem: „Napoleon, cum scrie Ludwig, a murit la Sf. Elena”, fiindcă se presupune că biograful Emil Ludwig
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
apostroful nu sunt Întrebuințate și ca semne de punctuație. De aici rezultă legătura intrinsecă Între ortografie și punctuație. În cele ce urmează, vom lua În discuție cazurile cele mai frecvente de folosire a semnelor de punctuație, fără pretenția de a epuiza toate contextele, performanță pe care nu și-o propun nici măcar lucrările de specialitate. 5. Semnele de punctuație 5.1. Punctul Este cel mai important semn de punctuație folosit În scrisul românesc. E vorba despre textele scrise cu chirilice, atât În
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
acest caz, tradiția diferă nu numai de la o țară la alta, ci, În cadrul aceleiași țări, de la o editură la alta, de la un redactor la altul sau de la o publicație la alta. Amintim aici câteva situații, care sunt departe de a epuiza evantaiul dificultăților pe care le Întâlnim În cazul redactării unei bibliografii. În conformitate cu STAS 866-82, lista bibliografică va fi alcătuită respectând mai multe reguli: • ordinea alfabetică a numelui autorului: Bogdan-Dascălu, Doina, Principii și norme de tehnoredactare a lucrării de diplomă, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
deformează, care ne denaturează modul nostru autentic și unic de a fi. Pentru aceasta este nevoie de multă energie și de multă hotărâre 5. Capitolul 3 Tipuri și modalități de relaționare umană Fără a avea pretenția că le-am putea epuiza, prezentăm în continuare câteva tipuri și modalități de relaționare interumană. Între acestea, putem menționa: • relațiile formale și ele informale; • relațiile orizontale și cele verticale; • relațiile comunicative, interperceptive și simpatetice; • realțiile cu sine, cu copiii, cu părinții, cu divinitatea; • relațiile intime
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sau mai lungă); • să ne suprimăm temporar stările afectiv-pozitive. Este vorba despre suprimarea, amânarea relaxării afectiv-emoționale până când apare o situație mai favorabilă manifestării emoțiilor (negative); • să ne exprimăm controlat emoțiile, ceea ce înseamnă că, pentru a le consuma și a le epuiza potențialul energetic distructiv sau pentru a atrage atenția celeilalte persoane asupra necesității rezolvării acestei componente, emoțiile să nu atingă acel prag periculos care ar compromite orice participare la găsirea unei soluții. c. Cea de-a treia componentă a raporturilor conflictuale
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
fie umplut. Uneori, ne avertizează F. Wilks (2003), plictiseala precede depresia. Ea indică "o detașare de viață și o lipsă de implicare" (p. 117). Atunci când suntem plictisiți, ne simțim ca și cum toată puterea de a mai dori ceva s-ar fi epuizat. Animația pare să fi dispărut, iar noi nu putem să o facem să apară. Plictiseala poate fi resimțită nu numai ca lipsă de resurse interioare, dar și ca lipsă a oricărui sentiment. "Sentimentele scrie F. Wilks (2003) dau culoare vieții
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
care s-au mai adăugat pe parcurs și altele, și-au primit răspunsuri parțiale, fragmentare, în fiecare din capitolele cărții (ideea aceasta a fragmentarii este leitmotivul studiului de față, întrucât, în opinia noastră, niciun subiect de cercetare nu poate fi epuizat pe de-a-ntregul, de aceea istoricul nu poate restitui decât parțial, ipotetic, detaliile trecutului). Dar aceste fragmente s-au asociat unele cu altele într-o formulă clasică, simetrica, astfel că fiecare capitol are câte patru subcapitole, o introducere, respectiv o
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
929 pot face prin relația cu autorul la tel. 0232.237.914 Iași - Soției mele care‐mi poartă gândurile... 7 PREAMBUL LA EDIȚIA a II-a Ediția prezentă nu are drept scop s‐o schimbe pe aceea din anul 2004 epuizată prin difuzare. Cartea inițială este completată cu publicațiile apărute la Bârlad dar necuprinse în textul inițial, din motive lesne de înțeles. Aș a cum am anticipat, cititorii dar și eforturile proprii, m‐ au ajutat să pun în evidență și alte
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
pe care ar fi imposibil să-i enumerăm. Ne vom limita la câteva exemple ilustrative. Factorul economic este adesea implicat. O criză care devine depresiune, dar și o perioadă de prosperitate durabilă pot schimba valorile. Natura lansează provocări, deoarece se epuizează o formă de energie sau o tendință climatică se inversează. Creșterea nivelului de educație al populației, informația mai abundentă favorizează reconsiderarea valorilor. Influențele culturale care vin din exterior pot incita oamenii să îi imite pe străini, sau le pot sugera
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
și mai autonom; nu se vorbește încă de libertate sau de egalitate, dar aceste valori, care vor înflori în secolul XVIII, sunt deja în pregătire. 2. De la sfârșitul Evului Mediu, europenii plănuiesc să iasă din carapace. Minele de aur sunt epuizate, nu se mai pot face plăți, economia suferă. Trebuie slăbită menghina arabă care blochează Mediterana pentru a ajunge la bogățiile și piețele îndepărtate. Sunt posibile două căi: să se înconjoare Africa; mișcarea către vest, pentru a ajunge în Extremul Orient
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Rezultă de aici faptul că „balanța normal/patologic” nu este aceeași pe tot parcursul vieții individului. Un alt aspect al raportului „normal/patologic” este dat de treptata „epuizare psiho-energetică” în timp. Pe parcursul vieții individului, capacitățile psiho-energetice ale acestuia scad, se epuizează treptat. Posibilitatea de a răspunde la factorii de mediu, la evenimentele vieții cotidiene se reduc permanent, spre finalul vieții ajungându-se la o diminuare considerabilă a acestora. Ajunși în acest punct al analizei noastre trebuie făcută o precizare. Raportul „normal
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sunt resimțite de individ ca emoții dezagreabile care rup echilibrul psihosomatic. Frustrarea produce o blocare a satisfacerii unei nevoi a individului, declanșând sentimentul unei amenințări a posibilităților vitale ale acestuia. Stresul este și el o amenințare a posibilităților existenței persoanei, epuizând resursele de energie psihică ale acesteia. Agresivitatea reprezintă descărcarea tensională consecutivă frustrărilor individuale, ca o soluționare a acestora. În sensul acesta, tulburările psihosomatice se dovedesc a fi expresia unei relații care se stabilește între stările de tensiune intrapsihice produse de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
conchistadorii, acest mic trib de nomazi rămăsese în stadiul epocii de piatră (paleolitic). Nemaigăsind hrană pe propriile pămînturi distruse prin despădurire, văzîndu-și adesea copiii luați drept sclavi de oamnii "civilizați", exterminați de Albii care le dădeau de urmă din ce în ce mai ușor, epuizați să tot fugă, ajunși la disperare, populația Ache Gatu a decis, în august 1959, să-și lase destinul pe mîna celui pe care-l credeau singurul "Alb nesălbatic". De cînd guvernul paraguayan hotărîse să protejeze ultimele grupuri de indieni care
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
în care s-au dezmembrat Uniunea Sovietică și imperiul său rămîne un mister. Factorii subiectivi sunt greu de apreciat. E mai ușor să stabilim factorii obiectivi. Obiectivul de a fi o superputere mondială și cursa înarmărilor au sfîrșit prin a epuiza economia sovietică, care avea nevoie de o revigorare (...). La sfîrșitul perioadei Brejnev, decăderea internă a Uniunii Sovietice atinsese un asemenea nivel, încît nu numai puterea politică a țării dar chiar și sănătatea fizică și morală, aprovizionarea, locuințele, spitalele, pe scurt
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
salariul anual și transferul într-un post la fel de bine plătit. La scut timp după ce a demarat acest program, mai multe persoane au „făcut un pas înainte”. În decurs de două săptămâni, oamenii au încetat totuși să mai răspundă îndemnului. Au epuizat posibilitățile? Greu de crezut. O analiză mai atentă a dezvăluit faptul că, atunci când angajații sugerau metode de a se renunța la locurile lor de muncă, supervizorii erau pedepsiți de managerii lor pentru că nu le trecuseră prin cap această posibilitate și
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]