7,390 matches
-
altul, sau de la un secol la altul, fără ca să-și piardă din valoare. Fiecare are o valoare întrucât s-a produs în momentul istoric în care ea a fost așteptată"209. Creațiile, venind din "adâncul personalității popoarelor", constituie dovada și fundamentul continuității existențiale a unui popor. Originalitatea operelor culturale nu se poate afirma însă decât pe fondul unei vieți omenești "civilizate", deprinsă cu practici care depășesc condiționarea prin "instincte bestiale". Durabilitatea și, poate, universalitatea operelor culturale nu pot fi despărțite de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cauze "naturale", extraculturale. Dar închiderea genezei filosofului în orizontul cultural are o anume motivație, la Nietzsche: în stadiul mijlociu al creației sale, viața omului înseamnă, încă, viață culturală. Ceea ce trebuie schimbat, pentru a nu nesocoti programul existențial al omului, este fundamentul însuși al vieții omenești: evaluarea. Ceea ce se uzează, în exercițiul neîncetat al "datelor" omenești, este tocmai evaluarea. Prin urmare, ceea ce trebuie potențat este, desigur, re-evaluarea. Viața omului pare a fi consumatoare de valori. Iar uzura acestora conduce către neantul lor
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fapte și sfârșește ca antropomorfism. Ostwald argumentează că întreaga sa teorie pornește de la faptele pe care le procură experiența și că prin ea dezvăluie liniile de evoluție către un centru, către un "ideal central". Această luare de poziție poate anula fundamentele concepției energetiste, întrucât energia pare a nu mai fi realitatea primordială: "ideea că varietatea lumii poate să derive dintr-o materie unică și omogenă este irealizabilă pentru gândire, fără a mai socoti imposibilitatea sa fizică, imposibilitate care exclude a priori
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
unității materiei. Ipotezele idealistă și energetistă sunt unilaterale. De aceea ne trebuie o ipoteză care să conserve avantajele acestora, dar care, totodată, să evite unilateralitatea lor. Ipoteza aceasta "nouă" trebuie să facă posibilă o explicație monistă; ea va cuprinde, în fundamentele ei, următoarele idei: singurul mod de cunoaștere pentru om este conștiința sa, prin urmare, doar datele conștiinței decid asupra realității exterioare (singura idee proprie ipotezei idealiste); afirmarea realității unei energii în afara conștiinței (singura idee proprie ipotezei energetiste). Nici una dintre acestea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de sine și care, pe de altă parte, își asumă și o sarcină propriu-zis "teoretică", întrucât constituie dovada luării la cunoștință asupra sensului metafizicii. Și al doilea fapt este semnificativ pentru ceea ce discutăm acum. În termenii lui Heidegger, Kant reinstaurează fundamentul metafizicii. Fundamentul primar natura ca atare a omului (metafizica este o dispoziție naturală a sufletului omenesc) este problematizat și apoi așezat în cadre teoretice noi (este necesară întrebarea despre posibilitatea metafizicii-știință și rezultatul demersului pe care aceasta îl pune la
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și care, pe de altă parte, își asumă și o sarcină propriu-zis "teoretică", întrucât constituie dovada luării la cunoștință asupra sensului metafizicii. Și al doilea fapt este semnificativ pentru ceea ce discutăm acum. În termenii lui Heidegger, Kant reinstaurează fundamentul metafizicii. Fundamentul primar natura ca atare a omului (metafizica este o dispoziție naturală a sufletului omenesc) este problematizat și apoi așezat în cadre teoretice noi (este necesară întrebarea despre posibilitatea metafizicii-știință și rezultatul demersului pe care aceasta îl pune la cale, anume
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
aceasta îl pune la cale, anume ideea despre "critica rațiunii pure" ca un demers de scoatere la iveală a limitelor facultății de cunoaștere). Putem accepta, motivat, cred, faptul că în context kantian, actul recunoașterii de sine și cel al reinstaurării fundamentului metafizicii dobândesc sens numai împreună. Și suntem constrânși să admitem, în plus, că refundamentarea metafizicii nu este posibilă fără redeschiderea problemei omului și fără a acorda o șansă atât cunoașterii omului, cât și recunoașterii de sine. Și în filosofia prekantiană
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
omului. Există în filosofie multe tipuri de proiecte. Unele sunt legate de o cunoaștere a omului, a problemelor, a condițiilor sale de existență în mediu; acestea propun programe de ameliorare a umanului. Proiectul antropologic însă este actul prim al reproblematizării fundamentelor metafizicii, dacă acceptăm ideea kantiană a metafizicii ca dispoziție naturală a sufletului omenesc. Dar a pune întrebarea: în ce condiții metafizica este în acord cu natura umană, pro-priul ei temei? și a-i răspunde înseamnă a reface temeiul re-cunoașterii-de-sine. Reproblematizează
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
acceptăm ideea kantiană a metafizicii ca dispoziție naturală a sufletului omenesc. Dar a pune întrebarea: în ce condiții metafizica este în acord cu natura umană, pro-priul ei temei? și a-i răspunde înseamnă a reface temeiul re-cunoașterii-de-sine. Reproblematizează C. Rădulescu-Motru fundamentele metafizicii? Nu găsim, explicit, un asemenea proiect. Cu totul accidental, el face referiri la metafizică, fără a înjgheba un plan de discurs asupra condițiilor sale de posibilitate. Dar C. Rădulescu-Motru filosofează "în contra" lui Kant (e drept, "în contra" lui Kant așa cum
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
întregii evoluții a lumii) se naște din neacceptarea idei kantiene potrivit căreia unitatea conștiinței este dată de "identitatea sa numerică". Or, problematizarea temeiului metafizicii temei identificat cu natura omului înseamnă reproble-matizarea statutului acesteia. Explicit, C. Rădulescu-Motru nu este interesat de fundamentele metafizicii sau de reinstaurarea fundamentului metafizicii. El nu săvârșește un asemenea act, dar izbutește să ofere temeiul pentru o "lucrare" în acest sens. De aceea cred că modelul filosofic personalist energetic are încă puterea de a institui proiecte metafizice. Nici
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
naște din neacceptarea idei kantiene potrivit căreia unitatea conștiinței este dată de "identitatea sa numerică". Or, problematizarea temeiului metafizicii temei identificat cu natura omului înseamnă reproble-matizarea statutului acesteia. Explicit, C. Rădulescu-Motru nu este interesat de fundamentele metafizicii sau de reinstaurarea fundamentului metafizicii. El nu săvârșește un asemenea act, dar izbutește să ofere temeiul pentru o "lucrare" în acest sens. De aceea cred că modelul filosofic personalist energetic are încă puterea de a institui proiecte metafizice. Nici alte filosofii contemporane care reconstruiesc
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
modelul filosofic personalist energetic are încă puterea de a institui proiecte metafizice. Nici alte filosofii contemporane care reconstruiesc umanul în formule filosofice asemănătoare personalismului energetic (și mă refer îndeosebi la unele variante personaliste) nu ajung și la o reinstaurare a fundamentului metafizicii, deși un asemenea act ar fi cu totul firesc, în orizontul lor. Primul pas într-o desfășurare nu este desfășurarea întreagă. Așa se petrec lucrurile cu personalismul energetic: este construit un model de ontologie a umanului care se instituie
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
prin conceptul determinismului prin finalitate, a structurii formale a conceptului kantian al finalității și este așezată în modelul unei ontologii a umanului și în structura unei explicații a lumii în acord cu re-cunoașterea de sine a omului; ea are ca fundament conceptele de realitatea originară (ca energie), evoluție, finalitate și personalitate. Concluzia la care C. Rădulescu-Motru ajunge are această încadrare ontologică și de aceea ea este ferită de accentele "sceptice" distribuite în multe filosofii contemporane când este vorba de problema omului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
București, 1980. MOISIL, Grigore, Determinism și înlănțuire, în vol. col. Preblema determinismului, Editura Societății cooperative "Oficiul de librărie", București, 1940. MONOD, J., Hazard și necesitate, traducere de Sergiu Săraru, Editura Humanitas, București, 1991. MORIN, E., Piattelli-PALMARINI, M., Unitatea omului ca fundament și abordare interdisciplinară, în vol. col. Interdisciplinaritatea și științele umane, traducere de Vasile Tonoiu și Ilie Bădescu, Editura Politică, București, 1986. MOUNIER, Em., Manifeste au service du personnalisme, Fernand Aubier, Éditions Montaigne, Paris, 1936. MOUNIER, Em., Le personnalisme, PUF, Paris
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Idem, Critica rațiunii practice, p. 176. 65 Ion Petrovici, Douăsprezece prelegeri universitare despre Kant, Iași, Editura Agora, 1994, p. 183. 66 Kant, Anthropologie, p. 9. 67 Idem, Critica rațiunii practice, p. 215. 68 Idem, Op. cit., p. 187. 69 A. Schopenhauer, Fundamentele moralei, Editura Antet, 1994, p. 31. 70 Kant, Op. cit., p. 118. 71 J. Barni, Philosophie de Kant. Examen des fondements de la métaphysique des moeurs et de la Critique de la raison pratique, Paris, Librairie Philosophique de Ladrange, 1851, p. 250. 72 Kant
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
energetic, p. 640. 260 Ibidem. 261 Cf. Corina Hrișcă, Op. cit. 262 Cf. Petre Vaida, Op. cit. 263 C. Rădulescu-Motru, Știință și energie, p. 18. 264 Ibidem, p. 62. 265 Ibidem, p. 61. 266 Ibidem. 267 Ibidem, p. 80 268 Energia (1908), Fundamentele energetice ale științei civilizației (1909), Imperativul energetic (1912), Monismul ca scop al civilizației (1913) ș.a. 269 W. Ostwald, Mișcarea perpetuă. Conceptul energiei, București, Editura Revistei "Convorbiri științifice și filosofice", 1912, p. 15; Acest volum reproduce o parte a lucrării Energia
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
stânga, frecvent instalați în posturi bănoase și vieți burgheze (desigur, cu o tentă suplimentară de multiculturalism și postmodernism), deci în existențe foarte puțin deosebite de cele ale capitaliștilor înrăiți, nu atacă realmente (excepțiile sunt rare și cu atât mai onorabile) fundamentele inegalității din lumea lor (atât de frapante pentru străini!), ci par mai degrabă mulțumiți să le acopere cu un verbiaj ideologic și să se consacre apoi cu toate forțele campaniei antiglobalizare și dramei Lumii a Treia (numită de ei „Sudul
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
aduce în orizontul publicului românesc educat cel mai înalt și mai controversat nivel al discuției internaționale despre proteica tradiție liberală. Vitalitatea și relevanța unui mod de a înțelege lumea născut în urmă cu mai multe secole și rămas, până azi, fundamentul celor mai puțin rele sisteme sociale și politice ar putea astfel să ne inspire și să ne încurajeze într-o perioadă istorică grea, pe care nici nu o mai putem numi, cu un optimism implicit, „Tranziție”. Uriașele probleme ale țării
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ele formulează întrebări tulburătoare pentru societatea americană ca întreg. Dacă ele promovează un spirit de comunitate în cadrul grupurilor etnice pe care le reprezintă, oare nu și amenință aceste publicații cu erodarea mai largei comunități de discuție, de fapt a înseși fundamentelor democrației? Dacă asta sună melodramatic, gândiți-vă în felul următor: dacă nu puteți înțelege ce citește vecinul dumneavoastră în metrou sau urmări ce ascultă el sau ea în fiecare seară, cum puteți spera să purtați o discuție despre politica națională
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cu sinistră premeditare colegi și profesori (în Germania, cartea a fost discutată de comunitariștii locali - Kommunitarier - după incidentul similar de la gimnaziul din Erfurt), Etzioni condamnă abdicarea societății americane de la misiunea sa educativă și cheamă la o reintroducere a valorilor ca fundament al educației. Dar poate că esența poziției comunitariste a lui Amitai Etzioni nu e nicăieri mai clar pusă în relație cu o genealogie intelectuală doar implicită în lucrările sale americane ca în succinta Martin Buber und die kommunitarische Idee (Picus
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
le adoptăm; de fapt, nici nu putem face altfel. Dar cum rămâne atunci cu autonomia individuală? Iar dacă respingem ideea unei path dependency (un determinism al trecutului), atunci nu revenim la punctul de plecare al societății moderne, autoinstituită (deci fără fundament transcendental), contractuală? Nu cumva comunitarismul este de fapt un asociaționism? Noțiunea de religie civilă, amintită în secțiunea precedentă, a părut să ofere, cel puțin în Statele Unite (unde, o știm de la Tocqueville, multitudinea de Biserici concurente și angajate în proiecte utilitariste
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
and „The Politics of Recognition”, Princeton University Press, Princeton, 1992, cf. ediția germană, însoțită de mai multe comentarii și de un text al lui Habermas, îngrijită de A. Gutman: Multikulturalismus und die Politik der Anerkennung, Fischer, Frankfurt/Main, 1997. Pentru fundamentele unei teorii a comunicării interculturale și a comparației interculturale, vezi Jörn Rüsen, Geschichte im Kulturprozess, Böhlau, Köln, Weimar, Viena, 2002, în special capitolele 9 („Interkulturell kommunizieren - die Herausforderungen der Kulturwissenschaften”) și 10 („Theoretische Zugänge zum interkulturellen Vergleich”). 3. „The new
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Pareto. Edițiile critice din opera lor lipsesc (oricum, mulți dintre clasicii noștri îi împărtășesc soarta), iar numeroase traduceri sunt de calitate proastă și sporadic difuzate. Rămâne un mister cum se poate naște la noi o solidă știință socială fără asemenea fundamente. Situații asemănătoare se observă în istoriografie, filozofie, antropologie. Doar știința literaturii a ieșit mai bine din național-comunism. În Germania, monumentala Gesamtausgabe a operelor lui Tönnies, începută în 1998 la de Gruyter, progresează bine (a apărut de curând volumul 14, puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de fier a „măririi și decăderii”: deconstrucția este astfel un punct terminus, un apogeu. Astfel, paradoxal, deconstrucția nu poate fi deconstruită. Procedând astfel, postmoderniștii s-au izolat progresiv de ansamblul tradiției moderne, preferând exercițiului lor inițial de regândire critică a fundamentelor culturii occidentale - absolut salutar și de multă vreme necesar - baricadarea în interiorul unei fortărețe asediate, la porțile căreia veghează neadormit, demascându-i și stigmatizându-i pe cei ce nu gândesc absolut la fel ca ei. Pe plan discursiv, dinamica de care
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în prefacere). Revenind la analiza generală: câtă vreme sunt încă legați de canoanele trecute, fie și numai pentru a le face fărâme prin tot mai alexandrine jocuri deconstructiviste, postmoderniștii împlinesc o funcție vitală în marele proces de regândire permanentă a fundamentelor culturii și societății; când postmodernismul devine exclusiv autoreferențial și conformist - „disciplinându-i și pedepsindu-i” până și pe militanții săi ocazional sceptici sau șovăielnici -, acest curent devine la fel de conservator (și eventual reacționar) ca și adversarii săi. Singura speranță se leagă
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]