7,174 matches
-
să ții și să fii ținut. Aaah, nu, din păcate n‑am voie să merg până la capăt, fiindcă ea îmi controlează lenjeria și caută urmele astea, alături de petele de căcat și găurile care trebuie cârpite. În timp ce eu îi astup ei gaura, ha‑ha. Dar iată că vine controlorul. Din grabă, gemenii nu s‑au gândit că poate nenorocitul ăsta n‑are bilet și trebuie să bage mâna în portofel. Slavă Domnului, se apropie o curbă și viteza scade. Când cretinul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lucru fiindcă nici nu vor ajunge să afle de existența poeziilor. Sophie culege gânditoare (să sperăm că măcar ea se gândește la aceste poezii, deși, nu, evident că nu se gândește) o crenguță ascuțită de pe jos, cu care face o gaură în mijlocul ciorapului, lărgește gaura și țac: s‑au și dus firele, așa de fin e ciorapul, că e aproape invizibil. Totuși e clar că unde mai înainte a fost ciorap, acum e totul distrus și nu se mai află nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vor ajunge să afle de existența poeziilor. Sophie culege gânditoare (să sperăm că măcar ea se gândește la aceste poezii, deși, nu, evident că nu se gândește) o crenguță ascuțită de pe jos, cu care face o gaură în mijlocul ciorapului, lărgește gaura și țac: s‑au și dus firele, așa de fin e ciorapul, că e aproape invizibil. Totuși e clar că unde mai înainte a fost ciorap, acum e totul distrus și nu se mai află nimic. S‑a destrămat. Faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se află foarte aproape de iubirea divină. Ceva se pecetluiește cu un sărut prelung și se sfârșește în pace. Conversație în franceză și în engleză. Hans își mușcă buza de jos cu incisivii, mai are puțin și o să‑și facă o gaură acolo, ceea ce e oricum preferabil unei prăpăstii de principii, căscată dinaintea ta. Totuși, în principiu, domnește înțelegerea între el și Sophie, care soarbe cu paiul o limonadă. Mama ei a avut din nou o criză de isterie azi‑dimineață, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
avea nevoie s‑o facă. Multe subiecte de discuție. Înțelegerea și gusturile comune. Lui Hans îi vine să tușească și scuipă în farfurioară, amestecată cu salivă, jumătate din cafeaua pe care i‑o comandase Sophie. În creierul lui e o gaură mare care s‑ar mai putea numi, cu un termen general, neant. Când liceenii discută între ei, sunt pur și simplu alături unul de celălalt și tocmai în această simplitate a formei exterioare se exprimă „profunzimea incomensurabilă a conținutului”, spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
spune: nu din sine, fiindcă omul are nevoie de un partener, de un tu. Partenerul este el, tu‑ul este Sophie. El spune nu, iar fără acest partener ești singur. O pisică tigrată se furișează la deal ca să pândească o gaură de șoarece. Anna cântărește scurt ideea de‑a ucide și pisica, dar n‑o face pentru că e slăbită din cauza vomatului. Își mușcă încheietura mâinii până aproape că‑i dă sângele. Rainer îi urlă Sophiei în față, ceea ce aceasta găsește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ea. Pe toate le facem, Adi... Vorbele astea, rostite Într-una din primele nopți, mă chinuiau Încă. Mai cu seamă că, Într-adevăr, le-am cam făcut pe toate. Eu, zdravăn, mișcându-mă neobosit În vrăjitoarea mea preaumezită, În toate găurile, pe toată pielea, În păr și pe față. Pe toate le facem, Adi... De n-ar fi acest ridicol Adi, chiar și acum, oricât de seren aș Încerca să mă simt aici, În pădure, mi s-ar sfâșia inima. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
desface de pe trepied, o ține acum În mână, se plimbă cu ea. Până la urmă se urcă cu picioarele pe o măsuță, filmează de-acolo. Îi face un semn lui Leac. Leac Începe să vorbească, Îi văd buzele mișcându-se prin gaura cagulei, la Început nu Înțeleg, Îi spune și Andreea: Mai tare, Leac, și de la Început! Cetățene Pârvu Avram, acum ai ocazia să spui câteva cuvinte În apărarea ta. Ai asigurările noastre că vei fi ascultat cu atenție. Pârvu Își dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cecuri și diplome, premii și repartiții și bilete de amor. Zăduful, labele grele, trupul de urs crescut, adunând lent căldura, reținând-o, clipă peste clipă, grad peste grad ; zăduful plutește, se plimbă, se întinde sub masă, reapare, mai umple o gaură, revine, rupt, o aripă, aici, dincolo, amețeală, înec, lovitură, una și încă, te ridică din scaun, te clatină, te plesnește, te împinge spre ceilalți. „Dacă ar fi arme, în sala asta, s-ar descărca. S-ar trage în neștire...“ Tovarășul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Lena, intră. Gol, cum se află, izbutește trei scurte salturi disperate de cangur pentru a găsi pătura. Se acoperă, până la gât. Are timp să-și aranjeze cât de cât hainele, risipite pe marginea patului și pe scaun. Gâfâie, apoi, spre gaura cheii : intră, Lena, intră. — Nu intru că mă ceartă mama. Spun că nu sunteți acasă. — Bine, Lena, oricine mă caută, nu sunt acasă. Dar, dacă nu vine azi domnișoara, mă luați la grădina zoologică ? — Da, dacă merg, am să-i
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
glumit, trei scurte salturi de cangur până în tavan, până la scaun, până la ușa dulapului împinsă repede, cu cotul. Învelit cu pătura până la gât, până la creier. Cadranul de pe mâna stângă : aproape ora unu, ohoho, cât mai lenevise ! Gâfâie, trezit, cu ochii spre gaura cheii : — Poți intra. Intră, dacă vrei. Doamna pătrunde, demnă, sobru îmbrăcată pentru asemenea dimineață ! Pieptănată cu atenție. — Ce e cu tine, încă nu te-ai sculat ? Vinovatul trage din răsputeri marginea păturii cadrilate, pătra tele roșii verzi negre pendulează peste
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fierbe, jur-împrejur, de chemări tulburi. Șuiere subțiri, urlete neauzite. Se apropie de chioșcul de răcoritoare, vrea un pahar de apă rece, moneda lunecă din palmă, primește un petec de hârtie tipărit. Se întoarce, un pas înapoi, întinde iar biletul prin gaura ghișeului, magnetică atingere, bonul dispare din palmă, vede capul de mops, botul împins înainte ; dinții lungi și lați, mica privire coclită. Valiza, apa minerală, coletul, caietul, caietul cu scoarțele verzi pe care nu-l poate ține în palmă, lunecă pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fac cuvintele. Eu doar le știu. De făcut, le face Moru, bătrânul, dar tot eu știu cele mai multe cuvinte... Le știu chiar și pe cele pe care Moru le-a uitat. E tare rău să nu vorbești. Uite: Siloa iese din gaura ei și eu habar n-am ce-ar trebui să fac pentru ca ea să se uite la mine. Eh, În ziua aceea n-aș fi știut să zic nici măcar cât Îți spun acum, fiindcă nici Moru nu făcuse atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Îi spun: frumoasă, dar n-a știut ce să facă dacă aude ceva ce nu pricepe. Prin urmare, s-a repezit la oameni și a Început să arate În sus, spre cer, iar ei s-au trântit În țărâna dintre găurile la care tu nici nu te gândești că, odată, Înainte de a pleca eu la drum, nu se numeau case pentru că pe vremea aia Moru nu meșteșugise Încă vorba asta. - Frumoasa mea Siloa, am zis iarăși cu vorbele minții și, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vadă, dar ea nu făcu altceva decât să se holbeze. Atunci, aș fi putut să-i zic În felul acela al meu, fără cuvinte, aș fi putut să-i zic ceva ca s-o fac să vină cu mine, În gaura mea, dar n-am avut curajul pentru că Moru, blestematul, era cu ochii pe mine și nu m-ar fi iertat. Of, of - atunci, În ziua aceea, s-a făcut troc cu viitorul lui Krog! Siloa aștepta. Eu o priveam. Încercam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Moru. Ba, era chiar jumătatea Tatălui, dacă Moru nu se lăudase prea tare În fața mea. Pe de altă parte, era și un mare prost care nu fusese În stare să se dea la femeia aia de Siloa. Am plecat spre găurile lor din mijlocul a ceea ce voi numiți pădure. Despre găuri, am mai spus că așa spuneam noi caselor, iar eu am aflat acest cuvânt dimpreună cu cel de pădure de la Vindecătorul lor, chiar În acea zi. Vindecătorul acela avusese nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lăudase prea tare În fața mea. Pe de altă parte, era și un mare prost care nu fusese În stare să se dea la femeia aia de Siloa. Am plecat spre găurile lor din mijlocul a ceea ce voi numiți pădure. Despre găuri, am mai spus că așa spuneam noi caselor, iar eu am aflat acest cuvânt dimpreună cu cel de pădure de la Vindecătorul lor, chiar În acea zi. Vindecătorul acela avusese nevoie de asemenea cuvinte și le meșteșugise așa cum meșteșugise și multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-i scape din ochi, certându-i ori de câte ori sulițele mici nu nimereau trunchiul. - Arc, Îmi spuse Vindecătorul lor. Arc și săgeți. Îți spun numele lor, deși nu mai ai nevoie de cuvinte. Nici de ochi. Nici de gură și nici de găurile de jos. - Pfuuh, o să mă dai Umbrei, m-am sumețit eu. El clătină capul, semn că nu, dar spuse: - Da. Nu pricepeam și l-am privit lung, dar el clătină iarăși capul dintr-o parte În alta , spunând apăsat: - O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu era zgomot de ploaie, clătină ea din cap. Am ridicat din umeri și am râs din nou. L-am bătut pe Enkim pe spinare: - Am scăpat, prietene. - Bine. Ce-ar fi atunci să ne vârâm și noi În vreo gaură? ne potoli el veselia. N-am căutat mult. Puțin mai jos, am dat peste doi copaci prăvăliți, acoperiți cu un pământ sfărâmicios din care răsăreau lăstari tineri. De jur Împrejur crescuseră frunze grase de brusture, iar sub copacii prăvăliți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
trebuie să fie un nume frumos. Numai, dă-ni-l tu! Ăsta e trocul rămas de la bătrâni. Am stat și m-am gândit nițel. La poalele munților noștri trăiesc niște animale mici, tare asemănătoare șoarecilor. Își fac culcuș În niște găuri pe care le sapă În pământ și mănâncă grăunțe. Deși sunt mici, când Își umplu gura cu grăunțe, fălcile lor uriașe Îi fac să semene cu niște bătrâni hapsâni și grași. Noi Îi vânăm doar când e foamete mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mă gândesc deși, știi bine că nici un om sau femeie n-a avut această credință vreodată. Iar Runa: - Minți bine pentru un ucigaș. Am plecat și m-am apucat să ridic un adăpost. Am săpat cu pietrele de mână o gaură dreptunghiulară, lungă de aproape două staturi de om și lată de unul. Nu trebuia să fie adâncă, iar pământul era nisipos așa că treaba a mers repede. Apoi, am pus sulițele două câte două la marginile gropii, cu vârfurile Înfipte În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-mi stătea mintea la asta. - Vreau să-l văd pe Unu, i-am spus lui Tuni. - Bine, dar hai să te mai dăm o dată cu unsoare de capră. 24. Satul Dogonilor se Întindea mai mult sub pământ - era alcătuit, deopotrivă, din găuri săpate adânc și din case din argilă, ridicate deasupra găurilor. Casele nu erau decât pe sfert de Înalte față de găurile de sub ele, de care le despărțeau bulumaci groși de lemn, așezați unul lângă altul - În acele găuri se retrăgeau Dogonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Unu, i-am spus lui Tuni. - Bine, dar hai să te mai dăm o dată cu unsoare de capră. 24. Satul Dogonilor se Întindea mai mult sub pământ - era alcătuit, deopotrivă, din găuri săpate adânc și din case din argilă, ridicate deasupra găurilor. Casele nu erau decât pe sfert de Înalte față de găurile de sub ele, de care le despărțeau bulumaci groși de lemn, așezați unul lângă altul - În acele găuri se retrăgeau Dogonii, mai ales ziua, când ardea soarele mai tare. Casele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
te mai dăm o dată cu unsoare de capră. 24. Satul Dogonilor se Întindea mai mult sub pământ - era alcătuit, deopotrivă, din găuri săpate adânc și din case din argilă, ridicate deasupra găurilor. Casele nu erau decât pe sfert de Înalte față de găurile de sub ele, de care le despărțeau bulumaci groși de lemn, așezați unul lângă altul - În acele găuri se retrăgeau Dogonii, mai ales ziua, când ardea soarele mai tare. Casele erau unite Între ele de niște ridicături de pământ ce adăposteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
alcătuit, deopotrivă, din găuri săpate adânc și din case din argilă, ridicate deasupra găurilor. Casele nu erau decât pe sfert de Înalte față de găurile de sub ele, de care le despărțeau bulumaci groși de lemn, așezați unul lângă altul - În acele găuri se retrăgeau Dogonii, mai ales ziua, când ardea soarele mai tare. Casele erau unite Între ele de niște ridicături de pământ ce adăposteau un fel de peșteri Înguste, săpate de mâna omului. Peșterile erau Înalte de un stat de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]