6,556 matches
-
are rolul de a asigura scafandrului: O mască facială integrală are următoarele elemente componente: Detentorul este alcătuit numai din etajul II și are rolul de a asigura scafandrului aer sau alt amestec respirabil la presiunea mediului ambiant, la cerere. Amestecul gazos de la compresor sau baterie de butelii este transmis prin intermediul furtunului de alimentare din cablul ombilical la etajul II, care echilibrează presiunea acestuia cu presiunea exterioară a apei numai atunci când scafandrul inspiră. Etajul II este reglat pentru a permite fluxul de
Mască de față integrală (scufundare) () [Corola-website/Science/315333_a_316662]
-
butelia de securitate aflată pe spatele scafandrului. Clapeta antiretur este situat în interiorul vanei de alimentare la intrarea amestecului respirator și care este o supapă de un singur sens. Are rolul de a bloca accesul în sens invers al presiunii amestecului gazos în cazul defectării sursei de alimentare. Sistemul de comunicații constă din două difuzoare etanșe aflate în cagulă și un microfon montat în piesa oralo-nazală. Se mai poate utiliza un conector subacvatic conectat la cablul de comunicații. La interior corespunde în
Mască de față integrală (scufundare) () [Corola-website/Science/315333_a_316662]
-
de către scafandru. De regulă, supapa acționează atunci când presiunea în cască depășește cu 0,35 bar o presiune egală cu suma dintre presiunea exterioară a apei la adâncimea la care se află supapa și tensiunea resortului. Sistemul de alimentare cu amestec gazos respirator de la suprafață este fie o pompă acționată manual pentru aer, fie o stație de stocare pentru gaze formată din mai multe butelii de 50 l fiecare, în care amestecul respirator este comprimat până la o presiune de 200 bar (sc.
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
cârlig pentru prindere de harnașament. Harnașamentul are rolul de a împiedica umflarea costumului cu aer mai jos de mijlocul scafandrului, precum și casca cu plastronul de a se ridica de pe umeri mai mult decât este nevoie. Sursa de alimentare cu amestec gazos respirator de la suprafață este fie o pompă care în trecut era acționată manual, un compresor pentru aer, fie o stație de stocare pentru gaze formată din mai multe butelii de 50 l fiecare, în care amestecul respirator este comprimat până la
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
decât cea luată din partea rece. Cele mai întâlnite pompe de căldură funcționează prin exploatarea proprietăților fizice ale unui fluid cunoscut sub denumirea de "agent frigorific" atunci când acesta trece prin procese de evaporare și de condensare. Fluidul de lucru, în stare gazoasă, este sub presiune și circulat prin sistem prin intermediul unui compresor. La ieșirea din compresor, gazul acum fierbinte și sub presiune mare este răcit într-un schimbător de căldură numit "condensator", până când condensează într-un lichid aflat la o presiune mare
Pompă de căldură () [Corola-website/Science/317304_a_318633]
-
steaua începe să se contracte din nou la sfârșitul etapei de fuziune a heliului. Miezurile acestor stele masive ajung să aibă mai multe straturi pe măsură ce se acumulează nuclee atomice din ce în ce mai grele în centru. Stratul cel mai exterior rămâne din hidrogen gazos și înconjoară un strat de hidrogen care continuă să fuzioneze transformându-se în heliu; sub acest strat se află un alt strat de heliu care se transformă în carbon, și așa mai departe, până la miez fiind mai multe straturi în
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
apă și oxigen. Viteza de descompunere este influențată de o serie de factori ca: lumina, căldura, catalizatorii etc. Este o specie oxigen reactivă. Apa oxigenată este utilizată ca antiseptic sub forma unei soluții diluate. Ea este capabilă să elibereze oxigen gazos, echivalent a 10 volume ale lichidului respectiv. Este indicată datorită capacităților sale de curațire a plăgilor cutanate benigne și de asigurare a asepsiei acestora. Are și proprietăți hemostatice (oprește sângerările) în cursul epistaxisului.
Apă oxigenată () [Corola-website/Science/321790_a_323119]
-
căderea lor spre interior și provoacă extincții în masă. Pitica roșie din carte se dovedește a nu fi acest companion; ea doar trece prin sistemul solar. Un aspect interesant legat de sistemul planetar din carte este că include o gigantă gazoasă pe nume Megas, care orbitează într-un interval de timp foarte scurt în jurul stelei (Erythro este satelitul lui Megas.) Pentru anul 1989 aceasta era o idee radicală, confirmată în 1995 de descoperirea primei planete extrasolare care orbita o stea asemănătoare
Nemesis (Asimov) () [Corola-website/Science/321434_a_322763]
-
de fosfor este o sare a fosforului cu acidului clorhidric cu formula chimică PCl. Este un lichid incolor, avid de apă și foarte periculos în caz de ingerare. Poate fi preparată prin arderea fosforului alb într-un curent de clor gazos. Triclorura de fosfor este un lichid incolor și mobil care, fiind avid de apă, fumegă în aer, cu miros sufocant și acțiune lacrimogenă. Triclorura de fosfor reacționează cu apa prin hidroliză, obținându-se acid fosforos și acid clorhidric prin, după
Triclorură de fosfor () [Corola-website/Science/325989_a_327318]
-
lichid incolor și mobil care, fiind avid de apă, fumegă în aer, cu miros sufocant și acțiune lacrimogenă. Triclorura de fosfor reacționează cu apa prin hidroliză, obținându-se acid fosforos și acid clorhidric prin, după reacția: Prin reacția dintre clorul gazos și triclorura de fosfor se obține pentaclorura de fosfor, o substanță solidă alb-gălbuie. Triclorura de fosfor dizolvă fosforul și se dizolvă în sulfură de carbon. Triclorura de fosfor se prepară prin arderea fosforului alb într-un curent de clor. Experiența
Triclorură de fosfor () [Corola-website/Science/325989_a_327318]
-
de culoare, are un miros acrișor-picant, non-inflamabil și ușor acid. Când ajunge la temperaturi sub −56.4 °C (−69.5 °F) și presiuni mai mici de 5.13atm, dioxidul de carbon (CO2), trece de la o formă solidă la o formă gazoasă, fără intervenția vreunei stări intermediare (starea lichidă), printr-un proces numit sublimare. Opusul acestui proces este numit desublimare, unde dioxidul de carbon (CO2) se schimbă din stare gazoasă în stare solidă (gheață carbonică). La presiune atmosferică, sublimarea/desublimarea are loc
Gheață carbonică () [Corola-website/Science/327487_a_328816]
-
dioxidul de carbon (CO2), trece de la o formă solidă la o formă gazoasă, fără intervenția vreunei stări intermediare (starea lichidă), printr-un proces numit sublimare. Opusul acestui proces este numit desublimare, unde dioxidul de carbon (CO2) se schimbă din stare gazoasă în stare solidă (gheață carbonică). La presiune atmosferică, sublimarea/desublimarea are loc la −78.5 °C (−109.3 °F). Densitatea gheții este variată, dar se situează de obicei între aproximativ 1.4 și 1.6 g/cm3 (87-100 lb/ft3
Gheață carbonică () [Corola-website/Science/327487_a_328816]
-
de expansiune unde în condiții normale de presiune se va produce o pulverizare rapidă trecând din stare lichidă în cea de gaz. Această trecere se face cu o puternică scădere de temperatură. Aproximativ 45% din cantitatea de dioxidul de carbon gazos va îngheța rezultând zăpadă carbonică. Restul de gaz se recuperează și se reintroduce în circuitul de productie. Zăpada carbonică astfel obținută este colectată și directionată către o cameră unde comprimată la presiuni extreme va fi formatată în blocuri sau extrudata
Gheață carbonică () [Corola-website/Science/327487_a_328816]
-
compoziția uraniului trebuie schimbată în sensul creșterii conținutului de U235 de la 0,7% până la circa 5%. Procesul tehnologic se numește îmbogățire izotopică și se poate baza pe mai multe fenomene fizice: difuzia prin membrane, ultracentrifugarea și îmbogățirea cu laser. Difuzia gazoasă constă în trecerea forțată a hexafluorurii de uraniu printr-o serie de membrane poroase. Deoarece moleculele ce conțin U235 sunt mai ușoare ele se mișcă mai rapid și au șanse mai mari să treacă prin porii membranei. Astfel hexafluorura de
Ciclul combustibilului nuclear () [Corola-website/Science/326480_a_327809]
-
membranei. Astfel hexafluorura de uraniu care trece prin membrană se îmbogățește ușor în U235 în timp ce materialul care nu trece prin membrană este sărăcit în U235. Ultracentrifugarea se bazează pe diferența de greutate a U235 și a U238 . Hexafluorura de uraniu gazoasă este introdusă în incinte vidate conținând rotoare de circa 2 metri lungime cu 15-20 cm diametru. Când rotoarele ating 50000-70000 rotații pe minut, forța centrifugă face ca U238 să se concentreze spre periferie în timp ce U235 se acumulează mai spre centru
Ciclul combustibilului nuclear () [Corola-website/Science/326480_a_327809]
-
la tehnologiile distructive, iar omenirea a stabilit contactul cu trei rase extraterestre avansate: Asura - o uniune de Păsări și Arbori din sistemul Procyon; Pakshasa - ființe similare unor baloane cu aer, care trăiesc pe o lună ce orbitează a doua gigantă gazoasă din sistemul Steaua lui Barnard; Yidad - cristale metalice care locuiesc pe o planetă arzătoare. Contactul cu aceste rase nu s-a realizat prin intermediul zborului spațial, ci pe cale mentală, prin intermediul tehnicilor antice orientale de dezvoltare a trupului și spiritului. Lila Makindi
Ambasada extraterestră () [Corola-website/Science/323331_a_324660]
-
cade de pe motoretă la viteză mare. Casca de scafandru este componenta principală a echipamentului de scufundare cu alimentare de la suprafață utilizat de către scafandrii profesioniști. Casca de scafandru are rolul de a asigura scafandrului alimentarea cu amestec respirabil (aer sau amestec gazos sintetic Heliox), protecția capului, comunicații cu suprafața, vizibilitate sub apă.
Cască () [Corola-website/Science/324270_a_325599]
-
cu peste 500.000 de persoane afectate în mod direct. Evenimentul s-a petrecut în noaptea de 2 spre 3 decembrie 1984 în apropierea orașului Bhopal și a constat în eliberarea în atmosferă a peste 45 de tone de derivat gazos de cianură din incinta uzinei Union Carbide India. Efectele catastrofei continuă să se manifeste la mulți ani după accident: s-au născut sute de copii cu deficiențe neuro-motorii, orbi sau cu alte dizabilități și malformații, mai ales la nivelul sistemului
Catastrofa de la Bhopal () [Corola-website/Science/326820_a_328149]
-
ciclul azotului) reprezintă procesul de circulație continuă a azotului în atmosferă, scoarța terestră, organismele animale și cele vegetale, în decursul căruia acest element chimic trece (intră) prin diverse forme și combinații chimice. Astfel, de exemplu, azotul poate exista în stare gazoasă, sau ca nitrat, nitrit, amoniac sau intra în componența a diverși compuși organici. Transformările survenite în cursul ciclului azotului pot să fie parte a unor procese biologice sau nebiologice. Ciclul biogeochimic al azotului este relativ perfect, deoarece pe măsură ce acest element
Circuitul azotului în natură () [Corola-website/Science/325637_a_326966]
-
proiectare a utilajelor industriale. Din numeroasele realizări se pot aminti: determinarea refluxului optim al coloanelor de rectificare, dimensionarea schimbătoarelor de căldură spirale, tehnica pentru măsurarea structurii stratului fluidizat, studiul transferului de căldură și de masă la evaporarea picăturilor în mediu gazos ș.a. O mențiune trebuie făcută în legătură cu activitatea științifică din ultimele decenii de activitate. În această perioadă profesorul Emilian Bratu a inițializat și realizat, împreună cu doctoranzii săi, un număr apreciabil de cercetări privind intensificarea fenomenelor de transfer de masă și căldură
Emilian Bratu () [Corola-website/Science/325865_a_327194]
-
înalt strat atmosferic, troposfera, face trecerea ușoară dintre atmosfera și fluidul planetei. Acesta este un rezultat al temperaturii și al presiunii ridicate, foarte mari peste temperatura critică a hidrogenului și a heliului, însemnând că aici nu este legătură dintre fazele gazoase și lichide. Hidrogenul devine un fluid superficial la o presiune de 12 bari. De la limita inferioară a atmosferei, nivelul normal de presiune este de 10 bari, iar la altitudine de 90 de km, presiunea este de 1 bar, iar temperatura
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
odată cu creșterea adâncimii; dacă revenirea la suprafață este prea rapidă, azotul se degajă din sânge sub formă de bule care pot să dea senzații de pișcături și dureri în articulații; dacă aceste bule astupă vasele sanguine, se produce o embolie gazoasă care poate conduce la paralizie sau chiar moarte. De aici Paul Bert trage concluzia că revenirea la presiunea normală trebuie să se facă lent pentru a permite azotului să fie eliminat treptat. Totodată Bert menționează pentru prima oară necesitatea utilizării
Paul Bert () [Corola-website/Science/322737_a_324066]
-
Statelor Unite ale Americii. După război, a devenit editor științific al companiei farmaceutice Pfizer. Cariera sa scriitoricească a cunoscut un succes tot mai mare, ceea ce l-a determinat să renunțe la slujbă și să devină scriitor profesionist. Este creditat cu inventarea termenului gigant gazos în povestirea "Solar Plexus", apărută în antologia "Beyond Human Ken" editată de Judith Merril. Povestirea fusese publicată pentru prima oară în 1941, dar acea versiune nu conținea termenul. Blish l-a adăugat atunci când a rescris-o pentru antologie, care a
James Blish () [Corola-website/Science/322847_a_324176]
-
sateliți mari ai lui Jupiter - Io, Ganymede și Callisto - precum și activitatea desfășurată de oameni în spațiul cosmic, care îi determină să-și pună o serie de întrebări existențiale. Clarke ridică ipoteza posibilității vieții pe Jupiter, deși aceasta este o planetă gazoasă care nu ar putea susține forme de viață similare cu a noastră. El propune o zoologie complet diferită de conceptele familiare: Obligați să aleagă între două sisteme de evoluție a vieții, cel de pe Jupiter și cel de pe Europa, Primii născuți
Odiseea spațială () [Corola-website/Science/329797_a_331126]
-
și acceptori de electroni pentru hidrogenaze. Hidrogenazele se găsesc într-o mare varietate de bacterii arhaice și bacterii generatoare de metan, reducătoare de sulfat, bacterii fotosintetice, bacterii fermentative și bacterii care fixează azotul. Hidrogenazele permit unor bacterii să folosească hidrogenul gazos ca sursă de energie. Există dovezi că primele celule eucariote au rezultat dintr-o relație simbiotică între arhebacterii anaerobe eubacterii. Arhebacteriile anaerobe utilizează hidrogenul generat ca deșeu în metabolismul respirator al eubacteriilor.
Hidrogenază () [Corola-website/Science/329902_a_331231]