16,377 matches
-
dând din cap cu subînțeles coana Maria. Apoi se reazemă cu mâinile la spate În semn de așteptare de soba din teracotă albă, În timp ce ne orientăm curios privirea spre vreo două duzini de cărți rânduite cu grijă În dulăpiorul cu geamuri din spatele biroului. Pătrundem mai departe În camera din spate, un fel de dormitor cu lucruri de-ale Ralucăi, mama poetului, aduse drept zestre de la tatăl ei, stolnicul destul de Înstărit Vasile Jurașcu. Ne impresionează plăcut mirosul de levănțică răsfirat dinspre crivaturi
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
sus-amintitului coleg - o casă chiar În centrul satului, la câteva zeci de metri de interesanta și părăginita mănăstire. Frumos loc, atrăgător peisaj, superbă priveliște, tonifiantă atmosferă, dar... nenorocită casă! Dă-i cu reparatul! Consolidează temelii, fă trotuare, schimbă uși și geamuri, repară pereții, pune noi podele și dușumele, construiește și-o anexă. Adevărată fericire. Schimbă mai multe echipe de muncitori. Lasă-te păcălit și terorizat de echipa lui Ciprian, pe urmă pune-ți nădejdea În domn Culiță și văru’ său, apoi
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
a ambasadorului S. Bock: "Am decis, cu aprobarea ministrului, să vă invităm să ne desfășurăm consultările, pe fond, în acest cadru mai plăcut, dar și mai sigur, adică mai discret. Deși, așa cum ați observat, probabil, clădirea ministerului este modernă, fară geamuri, deci ocrotită de ascultările vecinilor noștri, am apreciat că pe acest vas putem să discutăm deschis, fără teama de a fi înregistrați". Consultările au fost de substanță. Interesul partenerilor era mai larg. Pe lângă aspectele de fond și procedurale ale reuniunii
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
el la televizor. Chiar și în viața de zi cu zi, în realitatea imediată, putem vedea cazuri de copii care-și imaginează fel de fel de personaje ireale și fantastice (exemple de copii care își amenință părinții că sar pe geam pentru că ei se cred Batman, ori le povestesc cu lux de amănunte cum vor sări de la balcon cu umbrela deschisă că așa au văzut într-un episod de desene animate). Situația este evidentă, iar cazurile de comportamente extreme din partea copiilor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
meditează asupră-i și manipulează substanțele extrase din el, arareori privind În sus spre Candelele Cerești și chiar și atunci cu o relativă indiferență. Pe de altă parte, ca și Druizii, ei trăiesc În locuințe Întunecoase, adesea chiar spărgându-și geamurile de sticlă, acolo unde dau peste așa ceva, și astupând ferestrele cu fâșii de stofă sau cu alte materiale opace, până ce obscuritatea este repusă În drepturi. În sfârșit, ca toți partizanii Adorării Naturii, sunt capabili de explozii de entuziasm frizând ferocitatea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pe drumul vieții noastre proprii și nu pe drumul "construcției capitalismului", așa cum dăm de înțeles întotdeauna când suntem întrebați. Când pleacă de acasă, fiecare copil primește sfatul de "a fi cuminte", prin asta înțelegându-se nu să evite a sparge geamurile școlii cu mingea, ci să nu contrazică pe "doamna profesoară", să dea din cap la fiecare prostie pe care aceasta o spune și să-i laude metehnele de schizoidă, bătută din când în când de soț, cu țipete care se
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
o persoană din șapte riscă să dezvolte un cancer de piele pe parcursul vieții. Cel mai surprinzător lucru este că tocmai cei mai expuși oameni se protejează cel mai puțin, mai ales bărbații și cei aflați în concediu: grădinarii, spălătorii de geamuri, cei care citesc la soare, înotătorii etc. Mai ales copiii trebuie protejați, pentru că se știe că riscul de cancer de piele este mai ridicat la o persoană care a făcut de multe ori insolație în copilărie. Este recomandată o aplicare
Vitamine şi minerale pentru sănătate şi longevitate. Antioxidanţii by Frederic Le Cren () [Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
unele momente calendaristice și complexe ceremoniale (ca În cazul actelor divinatorii din noaptea de Anul Nou specifice folclorului românesc: aflarea ursitului din obiectele ascunse sub un blid, aflarea prognozei meteorologice din cele 12 foițe de ceapă cu sare puse pe geam etc.) sau pot să apară ori de câte ori este nevoie. Vindecarea magicătc "Vindecarea magică" Tehnicile de Însănătoșire magică sunt strâns legate de celelalte manifestări specifice universului magic: vrăjitorie, divinație, controlarea forțelor oculte ale naturii. Studiile consacrate acestui complex ritual arată că, În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pisicilor care nu Îi lăsau să doarmă noaptea, dar și de pretențile exagerate ale meșterului și soției sale, ucenicii, sub conducerea confraților Léveillé și Jerome, pun la cale o răzbunare crudă. Léveillé Începe să se strecoare, noapte de noapte, până la geamul stăpânilor, de unde miaună Îngrozitor. Sunetele pe care le scoate sunt atât de Înfricoșătoare, Încât „Întregul cartier este cuprins de panică; se răspândește zvonul că se face o vrăjitorie pe undeva și pisicile ar fi trimișii celui care se ține de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
qu'ils créent. Voilà l'exemple du poème Melancolie (Mélancolie) du recueil Leș poèmes de la lumière, dans la traduction de Jean Poncet, que nous avons disposé selon le principe de la symétrie axiale : Un vânt răzleț își șterge lacrimile reci pe geamuri. Ploua. Tristeți nedeslușite-mi vin, dar toată durerea, ce-o simt, n-o simt în mine, în inimă, în piept, ci-n picurii de ploaie care curg. Și altoita pe ființă mea imensă lume cu toamnă și cu seară ei
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
le poème Liniște (Silence), extrait du recueil Poèmes de la lumière, et le poème Ce aude unicornul (Ce qu'entend la licorne) d'un recueil posthume : Liniște Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud cum se izbesc de geamuri razele de luna. În piept mi s-a trezit un glas străin și-un cântec cântă-n mine-un dor, ce nu-i al meu. Se spune ca strămoși, câri au murit fără de vreme, cu sânge tânăr încă-n vine
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
sânge tânăr încă-n vine, cu pătimi mari în sânge, cu soare viu în pătimi, vin, vin să-și trăiască mai departe în noi vieața netrăită. Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud cum se izbesc de geamuri razele de luna. O, cine știe suflete-n ce piept îți vei cântă și tu odată peste veacuri pe coarde dulci de liniște, pe harfa de-ntuneric dorul sugrumat și franța bucurie de vieață ? Cine știe ? Cine știe ? (Blaga, 2010
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
la traduction littérale de Paul Miclău, qui conserve la poéticité source : " Je crois que je souffrais de trop d'âme. " (Le berceau) (1978 : 213). Veturia Drăgănescu-Vericeanu traduit souvent le verbe " a săruta " (" embrasser ") par " baiser " : " zbor de lilieci [...]/îmi săruta geamul " " des vols de chauve-souris [...]/baisent mă vitre " (Fiorul/Le frisson) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 67) ; " Fiori [...] îmi săruta/cu buze de gheață trupul [...] " " Des frissons [...] baisent/avec des lèvres glacées, mon corps [...]. " (Stelelor/Aux étoiles) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 87). Cette analyse nous montre
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
omagiu canonic, figura lui Lenin, părintele doctrinei electrificării satelor ca premisă a noii ordini sociale: „Nopțile satului meu vor fi fermecate: / Între pădurile seculare / Cerul va coborî înstelat peste uliți; / Vor străluci luceferi electrici / Trimițând mănunchiuri de suliți / Luminoase, prin geamuri / [...] / Prin toate casele / Va intra Lenin / Zâmbind către oameni cu inima plină; / Satul / Va sclipi de atâta lumină, / Și nopțile lui / Vor fi fermecate.” Momentele de respiro ale patosului angajării - puține - aduc promisiunea unei lirici vitaliste, în acord cu marile
CRANGULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286477_a_287806]
-
și mici spații ocrotitoare. Vremelnic ocrotitoare, securizante. De pildă, odaia încălzită în care iubita servește ceaiul, cântă la clavir sau citește „ceva de la poluri”, ca în poemul Decembre. Instalat în fotoliu, lângă soba în care trosnește focul, poetul contemplă prin geamuri peisajul polar de afară și ascultă vijelia. Moment de liniște, de împăcare cu lumea din afară și de calm interior. Chiar și obiectele, până acum apăsătoare, doborâte de singurătatea lor, capătă o aură mistică: „Și toate din casă mi-s
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
apoi într-un univers de lucruri violete. Matinală, din care face parte această imagine, este un mic poem eminescian tradus în limbajul corespondențelor simboliste: „Aurora violetă / Plouă rouă de culori - / Venus, plină de fiori, / Pare-o vie violetă. // Bat la geamul tău încet, / Bat cu-o roză sângeroasă - / Vino, floare somnoroasă, / Cât pe zări e violet. Plâns de ape se repetă / Încă totu-i adormit - / Ca în vise s-a pornit / Roata morii - violetă.” B. este, probabil, primul care introduce la
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
-i frig, și burează...”; „Barbar cânta femeia-aceea”; „O poemă decadentă, cadaveric parfumată”; „Și-n toamna asta udă, mai putredă ca cele ce s-au dus / Când vântul va boci, din nou, la cei de jos, la cei de sus -/ La geamul tău, în spaima nopții, ca un prelung final, / Voi repeta că anii trec mereu mai greu și mai brutal”; „Ninge secular, tăcere, pare a fi bine”; „Ninge grandios, în orașul vast cum nu mai este”; „Sunt cel mai trist din
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
mereu mai greu și mai brutal”; „Ninge secular, tăcere, pare a fi bine”; „Ninge grandios, în orașul vast cum nu mai este”; „Sunt cel mai trist din acest oraș”; „Verde crud, verde crud; Te mai văd, te mai aud”; „La geamuri, toamna cântă funerar / Un vals îndoliat și monoton”; „E numai vedere... nu mai pot să vorbesc”; „Și plouă cu-o părere de rău”; „O, țară tristă, plină de humor...”; „Liceu - cimitir / Al tinereții mele - / Pedanți profesori / Și examene grele”; „Vorbește
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
ale existenței. Rimbaud invita poetul modern să viziteze nevăzutul, neauzitul, nepipăitul și nemirosibilul pentru a putea reinventa poezia. B., pornind din alt punct, vizitează cămările realului derizoriu, ungherele plictisului existențial, subteranele tristeții și ale eșecului, în fine, privește existența prin geamul afumat al unei delirante singurătăți. Reușește și el, în cele din urmă, să reinventeze poezia silind-o să coboare în micul infern al existenței curente. Dintr-o minus-vitalitate notorie, universul liric bacovian se hrănește cu lăcomie, ca să zicem astfel, extrăgând
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
un joc practicat de copii francezi ai secolului al XVII-lea, care trăgeau cu praștia după oamenii legii, si care apoi fugeau pentru a nu fi pedepsiți. Asemeni jocului copiilor, primii protestatari și-au manifestat nemulțumirea aruncând cu pietre în geamurile nobilimii, fugind apoi de la locul faptei. Au existat două mișcări populare: prima poartă numele de Fronda Parlamentului, iar cea de-a doua se numește Fronda Prinților. Fronda Parlamentului a avut loc între anii 1648 și 1649. Cauzele principale care au
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
ivea de după plopii din curte. Un om care-i sfida pe milițieni blocând circulația de pe strada principală cu zigzagul capricios al mersului său, un om care tuna și fulgera împotriva autorităților și care, prin înjurăturile lui răsunătoare, făcea să zăngăne geamurile și mătura șirul de băbuțe de pe banca lor. Or, același Gavrilici, când o întâlnea pe bunica, se oprea și, încercând să-și aspire răsuflarea duhnind a vodcă, rostea cu un vizibil respect: - Bună ziua, Charlota Norbertovna! Da, era singurul, din curtea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de promoroacă, și să împingi ușa grea, care ceda cu un icnet scurt foarte viu. Iar acolo, în încăpere, puteai să stai o clipă fără să aprinzi lampa, privind ferestruica joasă inundată lent de amurgul violet, ascultând cum șuieră la geam rafalele ninsorii. Cu spatele rezemat de soba încălzită, Charlotte simțea cum îi pătrunde încet căldura sub palton. Își lipea mâinile înghețate de piatra călduță și soba era parcă inima uriașă a acelei izbe vechi. Iar sub talpa cizmelor ei de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vremurile de altădată. Un oraș în care nimic nu mai putea să o rănească. - Mamă, nu uita să cauți dacă mai este cuibul acela de șoareci acolo, lângă sobă, mai știi? i-a spus ea mamei sale, care stătea la geamul coborât al vagonului. Era în iulie 1914. Charlotte avea unsprezece ani. Viața ei nu a cunoscut nici o ruptură. Doar că ultimele ei cuvinte („Nu uita de șoareci!”) îi păreau, cu timpul, din ce în ce mai stupide, mai copilărești. Ar fi trebuit să tacă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
stângace, l-a împins într-un sac mare de pănură. „Am să-l îngrop, a mormăit el. Noi nu suntem tătări, totuși...” Și trebuia să intri în izbele din iadul acela liniștit ca să descoperi că bătrâna care scruta ulița prin geam era mumia unei fete moarte cu câteva săptămâni în urmă, așezată în fața ferestrei cu speranța deșartă de a fi salvată. Charlotte a părăsit misiunea de îndată ce s-a întors la Moscova. Ieșind de la hotel, s-a cufundat în mulțimea pestriță de pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
exploziilor învăluia gesturile și vorbele, asurzindu-le. Charlotte a reușit în cele din urmă să-i împingă pe copii afară, a ieșit și ea, ducând un cufăr mare, care îi atârna greu de braț. Clădirile din față nu mai aveau geamuri. O perdea unduia în vântul abia trezit. Țesătura ei străvezie păstra în mișcarea sa toată blândețea dimineților de pace. Strada care ducea la gară era presărată cu cioburi de sticlă, cu crengi rupte. Uneori, un copac frânt în două bara
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]