9,562 matches
-
învățat noi de la vecinii noștri slavi Supa Dracului Un rîu are o influență certă asupra zonei pe care o străbate, indiferent dacă este mare sau mic. Dacă este mic, mic de tot, atunci satele, izolate de civilizație, îl folosesc drept groapă de gunoi. În bietul rîuleț se aruncă o mulțime de cadavre de animale, de mizerii grețoase și tot felul de gunoaie. Doar Dumnezeu știe de ce fac oamenii asta. Cînd apele cresc și devin furioase, rîulețul se transformă în asanator și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
știau că există săpun și nici la ce se folosește acesta. Se spunea despre el, dar eu nu cred, că o gospodină i-ar fi dat un șervet și săpun să se spele, deoarece lucra cu ziua la săpat o groapă pentru îngropat cartofi. Ion a mușcat din săpun și după ce l-a mestecat, l-a înghițit. Eu vă spun toate astea ca să nu vă pară rău de deznodămîntul acestei povestiri, nu de altceva. Că eu n-am nimic cu Duhan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
O dau la pace și merg pe bisectoarea unghiului drept. Contez pe informația că Poiana Mare este mare și deci o mică eroare de unghi nu-i întotdeauna o catastrofă. De aici începe adevăratul calvar. Boscheți, cacadîri, tufișuri cu mure, gropi, albii abrupte create de torente ocazionale. Luna este plină, dar luminează bine doar căile de mers ale oamenilor cuminți. Dacă umblai prin pădure nici nu se uita la tine. Poienițele erau luminate dumnezeiește, erau poleite cu aur și pe deasupra se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
îmi alunga somnul. Este dificil să înțelegi omul pescar care, deși l-ai pune să pescuiască într-o cadă de baie cu apă puțin colorată, el tot speră că va prinde unul... mare... Deștept foc sau prost de dă în gropi, pescarul amator este dominat de speranțe absurde. Bogat sau sărac, sătul sau flămînd, urît sau frumos, bătrîn sau tînăr, pescarul stă cu ochii fixați pe plutitor sau cu urechea la clopoțel. Studiind lăcomia pescarului, îi poți afla secrete ascunse, ștanțate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sau mai îngroașă anumite întîmplări. Dar Ghiocel ăsta chiar a spintecat pînă și polițiști, a lăsat pe unul ciung și a supraviețuit la un încărcător de gloanțe. Întîmplările se terminau cu toată lumea fericită, pentru că mortul nu se mai întorcea de la groapă și nici mîini n-au mai crescut la loc. Deși geneticienii nu dorm și fac studii serioase să repare ce mai strică Ghiocel al nostru. România este o țară mică, cu puține posibilități de manifestare a capacităților enorme pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să aud durerea și disperarea. Încerc să înțeleg revolta înăbușită de frică, moarte și sînge. Cei bolnavi erau aruncați la rechini. Copiii refuzați de cumpărători erau sloboziți pe străzile Dakar-ului. Cînd mureau, erau aruncați în locurile murdăriilor sau într-o groapă comună. Îmi vine în minte un flămînd, hoinărind pe străzi. Bolnav, ros de foame și fără speranță. Nu știe că există medicamente și nici nu-și închipuie că ar putea trăi altfel. Acceptă ca unii să aibă case, mașini, femei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ce-au mai trebuit.” - Dragule, asta se întâmpla la vreo 38 de ani de la mazilirea lui Miron Barnovschi voievod. Dacă ar fi fost doar mazilit, nu ar fi fost prea grav. Dar a urmat tragedia. Capul său a căzut în „groapa sângelui” de la Istanbul la 2 iulie 1633. S-a întâmplat atunci că a izbucnit un mare incendiu la Constantinopol de au ars câteva mii de case. Asta era pedeapsa cerului împotriva turcilor, pentru că „era Barnovschi om dumnezeescu și mare rugător
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
dacă trebuințele cer, spălarea nu se face niciodată înainte de răsăritul soarelui. Ca să nu-l supere pe Dumnezeu! În unele locuri, bărbații mai ales, sunt și mai inventivi. Încă cu câteva zile înainte de Bobotează, ei sapă la locul viitoarei procesiuni o groapă mare, adâncă, pe care o umplu cu apă. Când preotul aruncă crucea, în bazinul artificial, unii tineri încălziți de rachiul servit pe „inima goală”, sar după cruce, iar cei care o prind strigă vorbe de slavă întru Domnul Ioan Botezătorul
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
numărul de copii care frecventau cele șapte clase primare. Numărul învățătorilor era mic 3-4 pentru cele 7 clase de elevi ; școala nu era terminată, încă se lucra la tavan, geamuri și construirea sobelor ; curtea școlii era plină de moluz și gropi ; școala nu avea bănci după numărul elevilor, nu avea asigurate lemne de foc și alte greutăți inerente oricărui început, fiecare elev era obligat să aducă la două- trei zile 2-4 bucăți de lemne de foc. În acele timpuri, învățătorii erau
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
sfaturi și complicități. Am devenit mizantrop. Două treimi din metabolismul meu mental se epuizează în nervi de conjunctură, agenda mea zilnică e un inventar de urgențe minore. Gândesc pe sponci, stimulat de provocări meschine. Îmi încep ziua apoplectic, înjurând „situațiunea“: gropile din drum, moravurile șoferilor autohtoni, căldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, módele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, dema gogia, corupția, bezmeticia tranziției. Abia dacă mai înregistrez desenul amețitor al câte unei siluete feminine, inocența vreunui surâs, farmecul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
tea, divorțul, adulterul, micile fițe erotice ale unor fătuci decerebrate, violul, crima, accidentul sunt hrana zilnică a producătorilor TV și, în consecință, a telespectatorului român. Te uiți și te îndobi to cești. Inventarul „culturii“ autohtone a ajuns să semene a groapă de gunoi: huiduieli la sărbătorile naționale și la înmormântări, hachițele Oanei Zăvoranu, alcovul cuplurilor Bahmuțeanu- Prigoană, Irinel-Monica și Andreea Marin-ștefan Bănică, erotismul exacerbat al poliției oltenești, răfuielile interlopilor etc. „Specificul“ subiectelor atrage după sine alegerea corespunzătoare a invitaților la „dezbateri
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Venenciuc Victor) lucrările au fost executate prin contribuția părinților cu muncă și bani. Ex.: Bucătaru Vasile și Vrânceanu I. au executat săpăturile pentru fundație. Tot cu ajutorul locuitorilor de la Racova-Șes s-a transportat varul și cimentul de la Buhuși; stinsul varului, săpatul gropii pentru varniță, transportul apei, a pietrișului, descărcatul materialelor. Numai pentru luat în primire la rampa de încărcare în vagoane a 50.000 de bucăți de cărămidă învățătorul Marcu a fost nevoit să stea la Piatra Neamț 9 zile. De la Tg. Neamț
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
Benedict, toți constituindu-se în modele exemplare, care i-au făcut pe încarcerați să încerce a le urma exemplul. Domnul Iulian, întrebat dacă a simțit concret prezența lui Dumnezeu, răspunde: „Am simțit mâna lui Dumnezeu care te ia din fundul gropii și te așează pe margine, te scoate din necaz”. De asemenea, deținuții au primit spre mângâiere de la părintele Arsenie Boca primele volume ale „Filocaliei”, ce tocmai fuseseră traduse de părintele Stăniloae. O cheie a rezistenței incredibile pentru omul obișnuit, de
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
N-ați avut morminte și nici nume”, pentru că știm că de multe ori martirii primelor secole după martiraj erau luați și îngropați de către creștini. Martirii noștri din temnițele comuniste erau doar niște numere, care în momentul decesului erau aruncați la groapa comună, în „morminte fără poveste”: Cimitir fără iarbă - doar humă ocolit ca o molimă negră de ciumă, Morminte fără poveste unde nu-ngenunchează neveste. Dar „În cer vi s-au gătit cunune” și dovada o avem de câțiva ani de când
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
cu firimituri. În „Întuneric” își recunoaște „nedestula mea credință”, pe de altă parte vorbește de „Glasul deznădejdii mele”, în timp ce „Limită” e scrisă într-un registru sumbru, în care speranța nu mijește deloc. Eu sunt cel care s-a trezit în groapă / Și nu-și aduce-aminte c-a fost viu. În fine, în „Cântec după gratii” își deplânge soarta: Am fost făcut să n-am / Pe-acest pământ nimic, găsind motivația pentru care suferă: Iar dragostea de neam M-a-nflăcărat să
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
noi. Cu rușii n’am terminat Încă - avem răbdare - dar de ceilalți s’a ales o apă și un pământ. Ce noroc pe Burebista! Dacă n’ar fi fost incinerat, iar cenușa lui demult spălată, s’ar fi răsucit În groapă la auzul veștii că, pentru a ne alia - În NATO - cu celții pe care el i-a Învins și alungat definitiv din țară, lăsăm În ghearele Ucrainei o parte din moștenirea sa. Dar să revin la tratat. Teamă mi-e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ce-i ordonat, adică negentropic: ea roade uscatul făcându-l nisip și chiar lumina - negentropică, ca fiind materializată Într’o undă electromagnetică - e aneantizată, nepătrunzând mai mult de 600 de metri, care Înseamnă prea puțin În raport cu cei 11 km ai Gropii Marianelor sau cu cei patru kilometri care sunt adâncimea medie a oceanului... Negentropia radiației e aneantizată de entropia substanței... precum talentul de vulg. Mării nu-i rezistă nici o epavă - tot negentropică structurare - fie ea abiotică, În adevăratul sens al cuvântului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acea expresivitate care l’a fascinat și pe Minulescu, și pe Disney: Chip & Dale... „Sâmbătă cu prieteni“, 2 octombrie 1999, ora 16,47 47. Zăpăceală Cred că profesoara mea de română, nimeni alta decât domnișoara Pop, se răsucește acum În groapă la auzul noului meu proiect: nici mai mult nici mai puțin decât un dicționar moldoviniesc-român. Ați zâmbit? Foarte bine. Eu fac aproape zilnic haz pe această temă cu prietenii mei basarabeni. Acum Însă râd mânzește. Căci primul articol, scris deja
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
biocenoză, rod - fiecare după feleșag - stânca primordială, extrăgând din ea esența vieții - negentropia - și lăsând la „locul faptei“ un reziduu: solul, care nici stâncă nu mai e, dar nici vid. Ca și la noi, care „Înghițind“ resurse lăsăm În urmă groapa de gunoi, reziduul biocenozei solului crește mereu. Am prins o vorbă din zbor: că’n sol există mai multe specii decât În leagănul vieții, care e apa. Mi se pare firesc. Căci În apă rezultatul viețuirii unei categorii oarecare de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
multe? „Meridian“, 29 iunie 2001, ora 12,44 66. O „coajă“ Omul a făcut, destul de timpuriu, comerț. Și, unde e comerț, nu doar depozitarea de provizii, recipientul capătă conotații noi, devenind ambalaj. Căci una e să umpli, ca odinioară, o groapă arsă pe dinăuntru, cu grâu, alta să-l cari la târg Într’un sac, alta să-i oferi unui cumpărător o baniță acolo... Desigur, omul și-a pus Întâi cumpărătura În traistă, În poalele cămășii ori În căciulă; când, desigur
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cărbuni, unde carbonul nu e sechestrat de oxigen cum ar trebui, ci lăsat În plata domnului. À propos: nici noi nu suntem perfecți, dar facem așa vin, bere și rachiu... Lăsat În plata domnului? Nicidecum. Acele viitoare zăcăminte, acum abia gropi de gunoi, se ascund, afundându-se. Aerul se limpezește, iar temperatura sufocantă scade. Și apar mamiferele, iar În vârful piramidei, curând și omul... Procesul de dosire a carbonului continuă și astăzi, dar mai Încet, căci bioxidul de carbon e doar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Și chiar găsindu-și un „cer“, lumea lăsată de izbeliște ar urma calea firească și ireversibilă a oricărui lucru neînsuflețit: entropizarea, adică neantul. Ce să constate la revenirea pe care ar putea-o promite, și să decidă când „mortul de la groapă nu se mai Întoarce“? Iată de ce Natura are nevoie de grija noastră; n’are nevoie de indiferență, primul lucru prin care am catadicsi s’o ajutăm, căci asta o fac toate celelalte ființe, care Însă nici n’o agresează. Ce
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
opune: Zice amicul Cristi, care Îmi urmărește cu vădit interes metamorfoza că, pe măsură ce temperatura scade, orice plantă solicită un sol mai oxidat; dar vița acționează asupra acestuia exact pe dos, ba ca una dintre cele mai redutabile, săpându-și singură groapa. E drept că și „colocatarul“ de podgorie, nucul, face la fel, dar are grijă să-și neutralizeze efectul prin oxidantul iod așa că, de la o vreme, mai precis latitudine, Își continuă singur drumul spre nord... Chiar venetică, vița a dat singura
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a găsit păr de oaie în a mea, dar nu am crescut niciodată mai mult de 2-3 mioare. Când căldura era mai mare dădeam fuga la scăldat în apele repezi ale Siretului. Pe atunci mergeam fără grijă căci nu existau gropi făcute de excavatoare... Cât era satul de-ntins, apele râului erau presărate cu copii ce înotau în lung și-n lat pentru a prinde fel de fel de pești: crap, șalău, caras și roșioară. Mare grozăvie am pătimit când am
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Iisus Christos trecu prin toate De-aproape două mii de ani. Și se-ntreba, ce vânt mai bate, De nu mai sunt deloc țărani. Și au venit să-l răstignească Și groapa i-au săpat-o-n lut, Dar pentru groapa lor câinească, Nici lemn de cruce n-au avut. Cum una nu e, alta nu e, Nici celelalte nu mai sunt, Nu s-au găsit ciocan și cuie Și nici lopeți
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]