KorAP: Find »[drukola/base=hoț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...260 261 262 ...313 >

7,802 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444

fața mică. Combinația Îl făcea să iasă În evidență. Felul În care ieșea În evidență Îl apăsa; Îl Îngrijora. De câteva zile, domnul Sammler, Întorcându-se cu autobuzul obișnuit după-amiaza târziu de la biblioteca de pe 42nd Street, ținea sub observație un hoț de buzunare la lucru. Omul se urca la Columbus Circle. Treaba, fărădelegea, se Înfăptuia până să ajungă la 72nd Street. Domnul Sammler, dacă n-ar fi fost un lungan agățat de cureaua de la bară, n-ar fi văzut cu singurul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
aproape, dacă n-o fi fost văzut văzând. Purta ochelari fumurii, tot timpul ocrotindu-și vederea, dar nu putea fi luat drept orb. Nu avea bastonul alb, doar o umbrelă Închisă, englezească. Mai mult, n-avea aer de orb. Și hoțul purta ochelari Închiși la culoare. Era un negru puternic, cu palton din păr de cămilă, Îmbrăcat cu o eleganță extraordinară, ca aranjat de la domnul Fish din West End sau Turnbull și Asser din Jermyn Street. (Domnul Sammler știa Londra ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
alb Înalt, În vârstă (trecând drept orb?) observase, văzuse cele mai mărunte detalii ale infracțiunilor sale. Privind de sus. Ca și cum ar fi asistat la o operație pe cord deschis. Și deși se prefăcu, hotărând să nu-și Întoarcă privirea când hoțul se uită la el, chipul său vârstnic, civilizat se coloră puternic, perii mici se zbârliră, buzele și gingiile Îl pișcau. Simțea o contractare, o Încleștare de greață la baza țestei unde nervii, mușchii, vasele de sânge erau strâns Împletite. Răsuflarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
și arăta cu ea mașinilor, autobuzelor, camioanelor În viteză și taxiurilor ce se Îndreptau amenințător spre el direcția În care intenționa să meargă. Putea fi călcat, dar nu se putea dezbăra de stilul său de a merge, hotărât, orbește. Cu hoțul de buzunare ne aflam Într-o zonă mărginașă nesăbuinței. Știa că omul lucrează pe linia Riverside. Îl văzuse furând din genți și raportase la poliție. Raportul nu păruse a fi de mare interes pentru poliție. Sammler se simțise ca un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
Nu, chiar nu-i păsa de romantismul proscrisului. Angela dona bani la fonduri care finanțau apărarea ucigașilor și a violatorilor negri. Asta era treaba ei, bineînțeles. Cu toate astea, domnul Sammler trebuia să recunoască faptul că după ce-l văzuse pe hoț la lucru dorea foarte mult să-l vadă din nou. Nu știa de ce. Era un eveniment cu puternic impact și În mod ilicit - adică Împotriva propriilor principii stabile - poftea după o repetare. Un anumit detaliu din lecturile vechi și-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
oboseală, spuse: — Da. Domnul Sammler, cu engleza sa de străin poloneză oxfordiană, Încercă să fie cât mai comprimat, mai direct și mai factual posibil. Pentru a economisi timp. Pentru a evita interogatorii complicate, detalii fără folos. — Vreau să reclam un hoț de buzunare pe linia de autobuz Riverside. Da. — Poftim? — Da. Am zis da, reclamați. — Un negru, cam de un metru optzeci și cinci, de aproximativ 90 de kilograme, În jur de treizeci și cinci de ani, foarte chipeș, foarte bine Îmbrăcat. — Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
nimic În sensul acesta. Am spus bine? Spusese bine - confirmat de tăcere, deși nu o tăcere obișnuită. Domnul Sammler spuse: — La revedere, domnule. După aceasta, pe când Sammler ar fi trebuit să ocolească autobuzul, mergea cu el mai des ca niciodată. Hoțul avea ruta sa și se Îmbrăca anume pentru călătorie, pentru muncă. Mereu Înveșmântat minunat. Domnul Sammler fusese la un moment dat surprins, dar nu uimit, să observe că poartă un singur cercel de aur. Fusese prea mult ca să mai țină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
surprins, dar nu uimit, să observe că poartă un singur cercel de aur. Fusese prea mult ca să mai țină asta În sine și pentru prima dată menționă lui Margotte, nepoata și proprietăreasa sa, și Shulei, fiica sa, faptul că acest hoț de buzunare arătos, arogant, acest prinț african sau mare fiară neagră căuta să vadă pe cine mai putea să devoreze Între Columbus Circle și Verdi Square. Pentru Margotte asta era fascinant. Orice era fascinant, ea era dispusă să discute o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
aștepte un taxi, spuse Sammler. — Atunci șterge-o, Îi spuse Feffer șoferului de taxi. Și fără bacșiș. Nu-l brusca, spuse Sammler. — N-o să fac vreo distincție pentru că e negru, spuse Lionel. Aud de la Margotte că ați dat peste un hoț de buzunare negru, apropo. Unde mergem, Lionel? Acum că sunt pe cale să vorbesc, am dubii. Mă simt neclar. Ce trebuie să spun, de fapt? Subiectul e atât de vast. — Îl cunoașteți mai bine ca oricine. Îl știu, da. Dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
platonicului, augustinianului, secolului al treisprezecelea. Cum curgea traficul, curgea vântul, iar soarele, relativ strălucitor pentru Manhattan - strălucind și curgând prin deschiderile din substanța lui, prin goluri. Ca și cum fusese turnat de Henry Moore. Cu găuri, lacune. Din nou, ca după ce văzuse hoțul de buzunare, se simți Îndatorat evenimentelor pentru o diferență făcută, o intensificare a viziunii. Un curier cu o cruce din flori, umplându-i ambele brațe, un cap chel cu adâncituri, părea beat, În luptă cu vântul, navigând În volte. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
Cine făcuse din rahat sacrament? Ce mișcare literară și psihologică era asta? Domnul Sammler, cu minte amară furioasă, ținea bara de sus În autobuzul plin ochi, mergând În centru, o călătorie scurtă. În mod cert nu avea nici un gând despre hoțul de buzunare negru. Pe acesta Îl asocia cu Columbus Circle. Întotdeauna mergea dinspre centru, nu Înspre. Dar În spate, În haina lui din păr de cămilă, umplând un colț Întreg cu corpul lui uriaș, stătea În piciore. Sammler, luptând cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
cumpănă nu avea nici o dorință de a-l vedea. Doamne! nu acum! Înăuntru, Sammler simți deîndată o cădere; inima scufundându-i-se. Cert ca soarta, ca o lege a naturii, o piatră În cădere, un gaz În ridicare. Știa că hoțul nu mergea cu autobuzul pentru transport. Pentru a Întâlni o femeie, pentru a merge acasă - indiferent cum se distra - lua taxiuri fără greș. Și le permitea. Dar acum domnul Sammler se uita În jos la umărul său, cel mai Înalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
pentru transport. Pentru a Întâlni o femeie, pentru a merge acasă - indiferent cum se distra - lua taxiuri fără greș. Și le permitea. Dar acum domnul Sammler se uita În jos la umărul său, cel mai Înalt om din autobuz, În afară de hoț. Văzu că pe banca lungă din spate Încolțise pe cineva. Înclinat vajnic, spatele lat Îi ascundea victima de ceilalți pasageri. Numai Sammler, din cauza Înălțimii lui, vedea. Nici un motiv să fii recunoscător Înălțimii sau vederii. Omul Încolțit era bătrân, slab; ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
pleoape roșii și un albastru de mucus marin, ochii lui, gura deschisă cu dinți falși atârnând de gingiile de sus. Pardesiul și haina erau și ele deschise, cămașa trasă În față ca un tapet verde desprins și căptușeala hainei zdrențuită. Hoțul Îl trase de haine, ca un doctor pe un pacient de clinică. Dând la o parte cravată și fular, scoase portofelul. Edenul și-l dădu pe spate (o mișcare de animal, pur și simplu) puțin de pe frunte, Încrețită, dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
și fular, scoase portofelul. Edenul și-l dădu pe spate (o mișcare de animal, pur și simplu) puțin de pe frunte, Încrețită, dar nu de anxietate. Portofelul era lung - piele falsă, plastic. Deschis, produse cîteva hârtii de un dolar. Erau carduri. Hoțul le puse În palmă. Le citi cu capul Înclinat. Le lăsă să cadă. Examină un cec verde, cu aspect federal, probabil de Asigurare Socială. Domnul Sammler În ochelarii săi avea greutăți să focalizeze. Prea multă adrenalină trecea cu rapiditate Înspăimântătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
la vârf. Cum tahicardia era acum pe cale să i se consume, putu să meargă, deși nu În ritmul obișnuit. Stratagema era să treacă Riverside Drive și să intre În prima clădire, ca și cum acolo ar fi locuit. Ajunsese la ușă Înaintea hoțului. Poate tupeul Îl va fi calificat drept prea neglijabil pentru a fi urmărit. Bărbatul nu părea să se simtă amenințat de nimeni. Lua de bună delăsarea, lașitatea lumii. Sammler, cu efort, deschise o ușă mare de sticlă, cu grătar negru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
Broadway, intrând În prima prăvălie cu hamburgeri, așezându-se În spate și comandând ceai. Bău până la fundul ceștii grele, până la gustul taninat, storcând plicul Îmbibat și cerând celui de la tejghea Încă niște apă, simțindu-se pârjolit de sete. Pe fereastră hoțul lui nu apăru. Deja cea mai mare nevoie a lui Sammler era acum să ajungă În patul său. Dar știa ceva despre cum să te dai la fund. Învățase În Polonia, În război, În păduri, pivnițe, ganguri, cimitire. Lucruri prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
acum, deși oasele Îi tânjeau dureros după pat și țeasta-i era hămesită după pernă, el stătu la tejghea cu ceaiul. Nu mai putea folosi autobuze. De acum Încolo, metroul. Metroul era o abominație. Dar domnul Sammler nu scăpase de hoțul de buzunare. Omul evident se mișca repede. Poate forțase ușa autobuzului Între stații și fugise Înapoi, greu, dar iute, În eden și haina din păr de cămilă. Mult mai probabil, hoțul Îl văzuse și Înainte de asta, Îl mai filase o dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
era o abominație. Dar domnul Sammler nu scăpase de hoțul de buzunare. Omul evident se mișca repede. Poate forțase ușa autobuzului Între stații și fugise Înapoi, greu, dar iute, În eden și haina din păr de cămilă. Mult mai probabil, hoțul Îl văzuse și Înainte de asta, Îl mai filase o dată, Îl urmărise până acasă. Da, asta trebuie să fi fost. Căci atunci când domnul Sammler intră În holul clădirii lui, omul veni din spate repede și nu doar stând În spate, ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
lîngă pânza lăsată a peretelui vechi, lângă luminile cu ochi roșii ale aplicei duble de bronz. Acolo bărbatul Îl ținu pe Sammler la zid cu antebrațul. Umbrela căzu pe jos cu un pocnet ascuțit al vârfului pe gresie. Fu ignorată. Hoțul se descheie la pantaloni. Sammler auzi fermoarul coborând. Apoi ochelarii fumurii fură Îndepărtați de pe fața lui Sammler și lăsați să cadă pe masă. Fu Îndreptat, În liniște, să privească În jos. Negrul se desfăcuse la șliț și-și scosese penisul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
asta) avea până la urmă dreptate. Dar el puse deoparte caietul cu cartonul texturat ca marea, propozițiile cerneluite În auriu ale lui V. Govinda Lal scrise În engleză hindusă, eduardiană, pedantă pentru a se Întoarce - sub obligație mentală, de fapt - la hoțul de buzunare și la lucrul pe care i-l arătase. Aia ce fusese? Îi dăduse un șoc. Șocurile stimulează conștiența. Până la un punct, ce-i drept. Dar care era sensul În a-și expune organele genitale? Qu'est-ce que cela

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
Își luă la revedere. Când Bruch se Îmbulzi pe ușă - pardesiu negru, picioare scurte, fund lat ca sacul, bască strâmtă, clame de biciclist la tivul pantalonilor (provocarea sinucigașă a mersului cu bicicleta În Manhattan) -, Sammler din nou se gândea la hoțul de buzunare, la presiunea corpului său, la hol și la zidurile herniare de pânză, cele două perechi de ochelari cu lentile negre, tubul curbat gros ca șopârla din mână, de culoare rozalie, ciocolatie, stătută și sugerând puternic nou-născutul pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
Urât, odios; hilar, și totuși important. Iar domnul Sammler Însuși (una dintre acele invazii mintale pe care nu mai avea rost să Încerci să o Înfrunți) era obișnuit să pună accentul său foarte diferit pe lucruri. Desigur că el și hoțul de buzunare erau diferiți. Totul era diferit. Profilele lor mintale, caracteriologice, spirituale, erau ca de la cer la pământ. În trecut, domnul Sammler crezuse că din aceeași perspectivă biologică era destul de arătos, În felul lui evreiesc. Niciodată nu contase, și conta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
Da, Sammler știa multe despre Wharton Horricker. Hrana specială. Horricker chiar Îi adusese sticluțe cu praf de drojdie. Sammler găsea că drojdia Îi era benefică. Apoi era chestiunea cravatelor. Colecția lui Horricker de cravate superbe! De la acest punct comparația cu hoțul lui de buzunare era inevitabilă. Acest cult al eleganței masculine trebuie gândit. Ceva important, Încă nebulos, despre Solomon În toată slava lui contra crinilor câmpului. Vom vedea. Și totuși, În ciuda răsfățului de sine chițibușărit, a intoleranței lui față de oameni prost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
așa era. Dacă auzea lucruri pe care nu dorea să le audă, era o paralelă - În autobuz văzuse lucruri pe care nu dorise să le vadă. Dar nu se dusese el de zeci de ori la Columbus Circle În căutarea hoțului negru? Neînfrânată, În termeni direcți, Angela descria evenimente unchiului ei. Intrând În cameră, scoțându-și haina, baticul, eliberându-și părul cu șuvițe vopsite ca blana de raton, mirosind a mosc arăbesc, un damf ce apoi adăsta pe țesăturile ieftine, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]