6,831 matches
-
π. Din cauza naturii transcendente a lui π, nu există expresii cu formă închisă pentru acest număr în termeni de numere și funcții algebrice. Printre formulele de calcul al lui π cu ajutorul aritmeticii elementare se numără seriile care dau un șir infinit de aproximări ale lui π. Cu cât se includ mai mulți termeni într-un calcul, cu atât mai aproape de π va fi rezultatul. De aceea, calculele numerice trebuie să folosească aproximări ale lui π. Pentru multe scopuri, 3,14 sau
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
subtilitățile geometriei euclidiene și ale integrării. Echivalent, π poate fi definit cu ajutorul funcțiilor trigonometrice inverse, de exemplu care π = 2 arccos(0) sau π = 4 arctan(1). Expanding inverse trigonometric functions as power series is the easiest way to derive infinite series for π. Un număr complex formula 30 poate fi exprimat în coordonate polare după cum urmează: Apariția frecventă a lui π în analiza complexă poate fi legată de comportamentul funcției exponențiale de variabilă complexă, descrisă de formula lui Euler unde "i
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
perimetrul interzis. De la începutul cinematografului rus, bolșevicii au văzut în cea de-a șaptea artă un mijloc de propagandă pentru revoluția sovietică. Acest nou mijloc de exprimare este considerat ca o artă totală a maselor sau un limbaj cu posibilități infinite. Fenomenul nu era unul strict sovietic, dar optimismul lui se îmbina perfect cu reușita revoluției din octombrie. De aici, febra și elanul în "Crucișătorul Poteomkin" (1925), în "Omul cu camera" a lui Dziga Vertov sau chiar în "Fericirea" (1934) al
Călăuza () [Corola-website/Science/304152_a_305481]
-
cu mărimea sarcinii care generează câmpul și descrește invers proporțional cu pătratul distanței de la aceasta. Un alt exemplu de câmp electric este spațiul dintre două plăci metalice paralele între care se aplică o tensiune. Dacă plăcile metalice au o întindere infinită (în două dimensiuni), atunci câmpul electric dintre ele este uniform, are intensitatea egală cu "U/d" ("U": tensiunea aplicată; "d": distanța dintre plăci), orientarea perpendiculară pe plăci și sensul de la placa pozitivă la cea negativă. Un mic corp încărcat electric
Câmp electric () [Corola-website/Science/304189_a_305518]
-
condițiile sale naturale de desfășurare . Conform acestui principiu orice fenomen fizic are o determinare cauzală bine definită. Dezvoltarea fizicii duce la elaborarea conceptului general de materie (ca substanță sau câmp), ca realitate obiectivă și obiect al cunoașterii fizice. Materia este infinită și inepuizabilă în proprietățile sale, în formele sale de organizare și manifestare. Obiectele și fenomenele din natură se găsesc în nesfârșite interconexiuni și interdependențe. De aceea, în studiul fenomenelor naturii suntem totdeauna nevoiți să simplificăm, să „schematizăm” procesele studiate, să
Fenomen fizic () [Corola-website/Science/304260_a_305589]
-
9 192 631 770 perioade ale radiației corespunzătoare tranziției intre cele doua nivele hiper-fine ale stării fundamentale a izotopului cu numărul de masă 133 al cesiului. Amperul (A): Intensitatea curentului electric constant care străbate doi conductori rectilinii, paraleli, de lungime infinită și de secțiune circulară neglijabilă, situați în vid la distanta de 1 m, care produce o forță de 2·10-7 N. Kelvinul (K): Fracțiunea 1/273,16 din temperatura termodinamică a punctului triplu al apei. Candela (cd): Intensitatea luminoasă emisă
Fenomen fizic () [Corola-website/Science/304260_a_305589]
-
îi poartă numele. Astfel, afirmă că orice funcție de o variabilă, indiferent dacă este continuă sau discontinuă, poate fi dezvoltată în serii de sinuși. Cu toate că acestă concluzie nu este corectă, observația lui Fourier, că anumite funcții discontinue sunt sume de serii infinite, a reprezentat un progres. De asemenea, Fourier a dezvoltat analiza dimensională. Problemele de vibrații și ale propagării căldurii l-au condus la teoria integralelor curbilinii și la crearea funcțiilor calorice. Lucrările sale conțin o demonstrație a teoremei lui Fourier privind
Joseph Fourier () [Corola-website/Science/304398_a_305727]
-
ar fi arătat mediul copilăriei, el îl identifică cu paradisul pierdut. Este un sentiment de recunoștință care nu ia decât forma conștiinței vinovate, căci oamenilor bogați cerul li se pare un dat firesc, iar pentru cei săraci este un har infinit. Și, într-adevăr, bucuriile cerului, ale lumii și aerului le înlocuiau pe cele pe care nu i le putea oferi o copilărie orfană și dominată de umbrele nevoii. Complexul recuperării valorilor pierdute îl înrobește și Camus este mereu pe drumuri
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
calea acțiunii. Sperând, nu avem altceva de făcut decât să așteptăm cu brațele încrucișate. Omul nu poate voi decât dacă a înțeles că nu poate conta pe nimeni altul în afara lui însuși, că este singur pe pământ în mijlocul responsabilităților sale infinite, fără ajutor, nici salvare posibilă, fără alt scop decât acela pe care și-l va da el însuși, fără alt destin decât acela care și-l va crea singur. Această cunoștință intuitivă a situației sale este ceea ce numesc existențialiștii disperare
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
devine tot mai mult folosit. Cornetistul Bix Beiderbecke a întruchipat în mod deosebit stilul dezvoltat în Chicago. În formațiile lui Louis Armstrong componenții improvizau în același timp, dintre aceștia se detașa însă sunetul trompetei lui "Satchmo", capabil să creeze variații infinite pornind de la aceeași temă. Armstrong a exercitat o influență considerabilă și asupra cântăreților de jazz, nu atât prin felul cum interpreta textele melodiilor, cât prin forma denumită "Scat", o succesiune de vocale și silabe care imitau sunetul unui instrument. Alți
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
Această abordare este concepută să funcționeze pe baza cunoștințelor noastre curente din fizică, în special teoria relativității generale. Dar rezultatele de mai târziu au arătat că un cilindru Tipler ar putea permite călătoria în timp numai dacă lungimea lui este infinită. Cilindru Tipler a fost descoperit ca o soluție la ecuațiile relativității generale de Willem Jacob van Stockum în 1936 și Kornel Lanczos în 1924, dar n-a fost recunoscut că ar fi o curbă temporală închisă decât după o analiză
Călătorie în timp () [Corola-website/Science/312531_a_313860]
-
a unui lan de porumb, un câmp pârjolit în plein-air, iar imensitatea spațiului sugerează o neliniște stranie și o presimțire a producerii unui lucru rău. Dualitatea real-ireal este determinată de prezentarea alternantă a spațiilor filmice: lumea iluziilor reprezentată de marea infinită pe malul căreia se plimbă copilul cu fratele său și lumea reală, brutală, compusă din elemente de decor precum zidurile ruinate. Profesoara Elena Saulea găsește și o corelație între evenimentele din film și cele din Noul Testament. După secvența împărțirii peștelui
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
spații "fibrate", aplicații geometrice ale teoriei grupurilor, geometria cercului și a sferei (continuând drumul deschis de Edmond Laguerre, August Ferdinand Möbius, Sophus Lie). De asemenea, Blaschke s-a ocupat cu studiul soluțiilor ecuațiilor cu derivate parțiale de ordin finit sau infinit, de teoria funcțiilor armonice. Pentru prima dată a abordat problemele topologice de geometrie diferențială. În lucrările sale a mai abordat și geometriile de grup fundamental dat. În 1956 a participat la Congresul Matematicienilor Români de la București. În 1935 a făcut
Wilhelm Blaschke () [Corola-website/Science/312209_a_313538]
-
Laylei, numit Tritannus, care vrea să guverneze toată dimensiunea magică alături de Trix. Puterea Believix nu este suficient de puternică sub apă și, ca urmare, Winx încep o căutare pentru a obține antica putere Sirenix pentru a putea intra în Oceanul Infinit. Pentru a reuși, obțin înainte o putere precedentă, Harmonix. Minunate creature marine numite Selkie le ajuta pe zânele Winx în această misiune imposibilă și chiar va avea niște schimburi în acest sezon. Vor putea să salveze dimensiunea magică și să
Winx Club () [Corola-website/Science/312189_a_313518]
-
luând CMMDC pe perechi de numere. De exemplu, Astfel, algoritmul lui Euclid care calculează CMMDC al doi întregi este suficient pentru a calcula CMMDC al oricât de mulți întregi. Trei metode matematice sunt utilizate mai jos: inducția, recursivitatea și coborârea infinită. Inducția este utilizată adesea pentru a demonstra o teoremă pentru toate numerele naturale "n". Această abordare începe prin a arăta că, dacă teorema este valabilă pentru "n", ea este valabilă și pentru "n" + 1. Astfel, dacă teorema este valabilă pentru
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
alți termeni ai șirului, cum ar fi "a". De exemplu, numerele Fibonacci sunt definite recursiv; fiecare termen este suma celor doi termeni precedenți: "F" = "F" + "F". Mai multe ecuații asociate cu algoritmul lui Euclid sunt recursive. În fine, în coborârea infinită, o soluție dată în numere naturale este utilizată pentru a construi o soluție cu numere naturale mai mici. Soluțiile, însă, nu se pot micșora nelimitat, deoarece există un număr finit de numere naturale mai mici ca numerele naturale inițiale. Astfel
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
t" se pot găsi prin algoritmul lui Euclid extins. Aceasta mai dă o soluție a ecuației diofantice, "x" = "s" ("c"/"g") și "y" = "t" ("c"/"g"). În general, o ecuație diofantică liniară fie nu are soluție, fie are un număr infinit de soluții. Pentru a demonstra cel de-al doilea caz, se consideră două soluții, ("x", "y") și ("x", "y") sau echivalent Astfel, cea mai mică diferență între două soluții "x" este "b"/"g", pe când cea mai mică diferență între două
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
între două soluții "x" este "b"/"g", pe când cea mai mică diferență între două soluții "y" este "a"/"g". Astfel, soluțiile pot fi exprimate ca Permițând lui "t" să varieze pe toată mulțimea numerelor întregi, se poate genera o familie infinită de soluții dintr-una singură ("x", "y"). Dacă soluțiile trebuie să fie întregi pozitivi ("x" > 0, "y" > 0), este posibil să existe doar un număr finit de soluții. Această restricție asupra soluțiilor acceptabile permite rezolvarea de sisteme de ecuații diofantice
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
adică este raportul a două numere întregi și poate fi scris ca fracție continuă finită ["q"; "q", "q", ..., "q"]. Dacă algoritmul nu se oprește, atunci fracția "a"/"b" este un număr irațional și poate fi descris de o fracție continuă infinită ["q"; "q", "q", ...]. Exemple de fracții continue infinite sunt raportul de aur "φ" = [1; 1, 1, ...] și rădăcina pătrată a lui 2, √2 = [1; 2, 2, ...]. În general, algoritmul nu se oprește, întrucât aproape toate rapoartele "a"/"b" de două
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
poate fi scris ca fracție continuă finită ["q"; "q", "q", ..., "q"]. Dacă algoritmul nu se oprește, atunci fracția "a"/"b" este un număr irațional și poate fi descris de o fracție continuă infinită ["q"; "q", "q", ...]. Exemple de fracții continue infinite sunt raportul de aur "φ" = [1; 1, 1, ...] și rădăcina pătrată a lui 2, √2 = [1; 2, 2, ...]. În general, algoritmul nu se oprește, întrucât aproape toate rapoartele "a"/"b" de două numere reale sunt iraționale. O fracție continuă infinită
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
infinite sunt raportul de aur "φ" = [1; 1, 1, ...] și rădăcina pătrată a lui 2, √2 = [1; 2, 2, ...]. În general, algoritmul nu se oprește, întrucât aproape toate rapoartele "a"/"b" de două numere reale sunt iraționale. O fracție continuă infinită poate fi trunchiată la un pas "k" ["q"; "q", "q", ..., "q"] pentru a da o aproximație a raportului "a"/"b", aproximație ce e cu atât mai bună cu cât "k" este mai mare. Aproximația este descrisă de convergenții "m"/"n
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
două postulate: Este legat de orbitele atomice și presupune că electronul se rotește în jurul nucleului numai pe anumite orbite circulare permise, fără a emite sau a absorbi energie radianta. Aceste stări se numesc staționare și au un timp de viață infinit și energie constantă, electronul trecând pe alte nivele energetice doar dacă este perturbat din exterior. Electronul se menține pe o orbită staționara datorită compensării forței centrifuge cu forța de atracție coulombiana. Primul postulat a fost introdus pentru explicarea stabilității atomului
Modelul atomic Bohr () [Corola-website/Science/311588_a_312917]
-
obține pentru atomul de hidrogen: unde cu formulă 24 se notează energia atomului de hidrogen în stare fundamentală formulă 25. Se observă că energia este minimă pentru formulă 26, adică starea fundamentală este o stare de echilibru și are un timp de viață infinit. În acest caz, energia de legătură a electronului este maximă, fiind egală cu valoarea absolută a energiei unei stări legate. Celelalte stări formulă 27 se numesc stări excitate. Atomul are o infinitate de nivele de energie situate la intervale din ce in ce mai apropiate
Modelul atomic Bohr () [Corola-website/Science/311588_a_312917]
-
idealismul fenomenalistic". Paul Brunton, filozof britanic, mistic, călător și guru, a învățat un tip de idealism numit „mentalism”, - asemănător cu cel al episcopului Berkeley, - ce propune o imagine a lumii stăpânitoare, proiectată de o minte a lumii și un număr infinit de minți individuale participante. Un copac nu încezează să existe dacă nimeni nu-l vede doarece mintea lumii proiectează ideea copacului pentru toate mințile. John Searle, criticând unele versiuni ale idealismului, rezumă două argumente importante în favoarea idealismului subiectiv. Primul e
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
mintea colectivă a tuturor oamenilor) vine pe scenă și realizează că orice „obiect” este "el însuși", deoarece atât subiectul, cât și obiectul, sunt în esență Spirit. Când autorealizarea are loc și Spiritul devine Spirit "Absolut" Spirit, „finitul” (omul, umanul) devine „infinit („Dumnezeu”, divin), înlocuind Dumnezeul imaginar al teismului: omul devine Dumnezeu. Despre aceasta, Tucker afirmă: „Hegelianismul . . . este o religie a cultului sinelui a cărui temă fundamentală este dată de imaginea dată de Hegel, a omului care aspiră să devină el însuși
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]