6,618 matches
-
tizanurele sunt forme relativ mari, au de obicei 10-20 mm lungime, dar pot fi specii de 1 mm sau de 50 mm. Corpul este alungit, turtit dorsoventral, acoperit în întregime cu peri țepoși și cu șolzi suprapuși cenușii-argintii, care dau insectei culori și pete diverse. Unele specii nu au șolzi. Se recunosc îndată la exterior prin lipsa aripilor (insecte apterigote). Pe segmentele abdominale se găsesc expansiuni asemănătoare cu aripile, numite paranote, dar nu au nici o legătură cu zborul. Paranotele sunt premergătoarele
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]
-
sau de 50 mm. Corpul este alungit, turtit dorsoventral, acoperit în întregime cu peri țepoși și cu șolzi suprapuși cenușii-argintii, care dau insectei culori și pete diverse. Unele specii nu au șolzi. Se recunosc îndată la exterior prin lipsa aripilor (insecte apterigote). Pe segmentele abdominale se găsesc expansiuni asemănătoare cu aripile, numite paranote, dar nu au nici o legătură cu zborul. Paranotele sunt premergătoarele aripilor. Piesele bucale sunt de tip primitiv. Sunt insecte ectognate cu piesele bucale libere externe, ieșite în afară
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]
-
șolzi. Se recunosc îndată la exterior prin lipsa aripilor (insecte apterigote). Pe segmentele abdominale se găsesc expansiuni asemănătoare cu aripile, numite paranote, dar nu au nici o legătură cu zborul. Paranotele sunt premergătoarele aripilor. Piesele bucale sunt de tip primitiv. Sunt insecte ectognate cu piesele bucale libere externe, ieșite în afară, în sensul că nu sunt înfundate într-un vestibul. La entognate (colembole, proture și diplure), piesele bucale sunt situate într-o înfundătura a capului, numită vestibul. Piesele bucale externe includ mandibulele
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]
-
din amidon a unor textile. Fosile de tizanure sunt cunoscute din perioada carboniferului superior, de exemplu "Ramsdelepidion schusteri", o tizanură foarte mare de 60 mm găsită în statul Illinois din Statele Unite. Ordinul Thysanura este considerat un grup sora al pterigotelor (insectele cu aripi), cu care are în comun o articulație dublă între mandibule și cap și o pleuron toracice bine sclerotizat. Există aproximativ 370 de specii de tizanure în întreaga lume. Tizanurele includ patru familii existente: "Lepismă saccharina" , numită popular "peste
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]
-
familii existente: "Lepismă saccharina" , numită popular "peste de argint", din cauza solzilor săi argintii care acoperă corpul, uneori culoarea generală fiind cenușie-deschis, brună-negricioasă sau gălbuie. Trăiește în case, în locurile calde ale gospodăriilor. Are corpul turtit dorsoventral. De regulă este o insectă nocturnă și se ascunde în locuri uscate, prin crăpăturile de la țocurile ferestrelor și ușilor. Nu sare, insă fuge foarte repede. Lungimea corpului de 7-10 mm, iar lățimea de 2-2,5 mm. Corpul se subțiază posterior. Este dăunătoare, căci mănâncă hârtie
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]
-
cărților. Este comună în România. "Thermobia domestică" . Se aseamănă mult cu "Lepismă saccharina", este însă puțin mai mare, cu corpul mai lat și cu lațurile paralele. Trăiește tot în case, magazii, brutarii, ca și "Lepismă saccharina". "Ctenolepisma lineata" . Este o insectă mai mare că primele două specii, de 10-12 mm lungime și 3,3-3,5 mm lățime. Trăiește pe sub pietre, preferând locuri mai uscate. "Atelura formicaria" . Are corpul acoperit cu șolzi albi-gălbui cu luciu metalic. Lungimea corpului este de 4-6 mm
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]
-
trunchiata, cu cercii scurți, neevidenți. Are antene scurte, abia cât lungimea toracelui, si alcătuite din 17 segmente. Trăiește în cuiburi de furnici ("Formica", "Camponotus", "Lasius", "Tetramorium", "Leptothorax", "Myrmica" etc.). Formă caracteristică pentru Europa centrală lipsește în sudul acesteia. Este o insectă comună în România. "Nicoletia cavicola" a fost găsită în peșteri.
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]
-
le (Embioptera), cu denumiri mai vechi de Embiodea, Embidina, Embiidina este un ordin de insecte mici, de 1,5-2 mm lungime (unele până la 20 mm), asemănătoare la înfățișare cu termitele, cu corpul subțire și alungit, puțin turtit și cu colorit brun-închis. Majoritatea speciilor sunt nearipate (aptere), la altele numai masculii au aripi. Aripile, când există
Embioptere () [Corola-website/Science/332575_a_333904]
-
regiune, locul de muncă, locuința (eliminarea sau reducerea riscurilor de sănătate asociate cu alimentarea cu apă, colectarea, stocarea, tratarea și eliminarea urinei și materiilor fecale, deșeurilor solide, lichide, medicinale sau radioactive, prafurilor, gazelor, vaporilor, înlăturarea munițiilor neexplodate, controlul rozătoarelor și insectelor sau a altor agenți nocivi și patogeni) sau organismul uman în scopul eliminării unui focar de infecție (ex.: dentar, amigdalian, gastrointestinal etc.) și evitării răspândirii infecțiilor (profilaxie colectivă în cursul epidemiilor, dezinfecție și dezinfestare împotriva purtătorilor de boli, carantină sanitară
Asanare (medicină) () [Corola-website/Science/332612_a_333941]
-
Istorie Naturală și la Stația de Protecție a Plantelor, sub conducerea lui Bruno Wahl. El a continuat specializarea între 1927-1929 la Institutul de Zoologie din Berlin. Pe lângă studiul familiei ihneumonidelor, el a fost interesat și de anumite aspecte referitoare la insecte dăunătoare. A studiat structura ocelilor la insecte în laboratorul marelui histolog R. Hesse, în Berlin. A absolvit în 1929 cursurile Universității "Fridrich Wilhelm" din Berlin. A continuat specializarea la instituții de prestigiu: în Franța (1929-1930) la Institutul Agronomic Național, Stațiunea
Mihai Constantineanu () [Corola-website/Science/332642_a_333971]
-
a Plantelor, sub conducerea lui Bruno Wahl. El a continuat specializarea între 1927-1929 la Institutul de Zoologie din Berlin. Pe lângă studiul familiei ihneumonidelor, el a fost interesat și de anumite aspecte referitoare la insecte dăunătoare. A studiat structura ocelilor la insecte în laboratorul marelui histolog R. Hesse, în Berlin. A absolvit în 1929 cursurile Universității "Fridrich Wilhelm" din Berlin. A continuat specializarea la instituții de prestigiu: în Franța (1929-1930) la Institutul Agronomic Național, Stațiunea Biologică Marină de la Banyul sur Mer, Stațiunea
Mihai Constantineanu () [Corola-website/Science/332642_a_333971]
-
Agronomie a Institutului Agronomic din Iași (1950-1951). În 1950-1964 a fost profesor la Facultatea de Biologie a Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași și șef de catedră la această facultate (1952-1964). Activitatea sa de cercetare a fost orientată asupra cunoașterii insectelor entomofage, mai precis a familiei "Ichneumonidae", care a avut o importanță majoră în controlul biologic al insectelor dăunătoare. Lucrarea sa "Der Aufbau der Sehorgane bei den in Süsswaser lebenden Dipterenlarven und bei Puppen und Imagines von "Culex"" a fost teza
Mihai Constantineanu () [Corola-website/Science/332642_a_333971]
-
Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași și șef de catedră la această facultate (1952-1964). Activitatea sa de cercetare a fost orientată asupra cunoașterii insectelor entomofage, mai precis a familiei "Ichneumonidae", care a avut o importanță majoră în controlul biologic al insectelor dăunătoare. Lucrarea sa "Der Aufbau der Sehorgane bei den in Süsswaser lebenden Dipterenlarven und bei Puppen und Imagines von "Culex"" a fost teza sa de doctorat și a fost publicată în Germania. Activitatea științifică a profesorului este cu adevărat impresionantă
Mihai Constantineanu () [Corola-website/Science/332642_a_333971]
-
(n. 11 ianuarie 1923 în comuna Negureni, județul Orhei) este un entomolog român, specializat în entomologie agricolă, protecția plantelor, cu accent asupra biologiei, ecologiei și combaterii insectelor dăunătoare plantelor cultivate. Profesorul Teodosie L. Perju este originar din Republica Moldova. S-a născut la 11 ianuarie 1923 în comuna Negureni, județul Orhei (astăzi raionul Telenești). A urmat în 1937-1941 Școala de Agricultură din Cucuruzeni (județul Orhei). A continuat în
Teodosie Perju () [Corola-website/Science/332707_a_334036]
-
le (Ceratopogonidae) este o familie de insecte diptere foarte mici, cele mai multe având 1-2 mm, puține specii fiind de 4-5 mm. Se asemănă cu țânțarii. Antena la masculul și femela este formată din 13 articole; la mascul adesea antena la bază este plumoasă. Adulții trăiesc de regulă pe
Ceratopogonide () [Corola-website/Science/332714_a_334043]
-
este formată din 13 articole; la mascul adesea antena la bază este plumoasă. Adulții trăiesc de regulă pe flori și pe ierburi, mai ales în locuri umede. Adesea masculii zboară în roiuri. Femelele multor specii ("Culicoides", "Forcipomyia") sug sânge de la insecte sau de la vertebrate, atacînd și omul, producându-i o înțepătură dureroasă; altele ("Dasyhelea") se hrănesc cu nectar. Unele specii sunt prădătoare a altor insecte, iar altele ("Atrichopogon", "Forcipomyia") ectoparazite a insectelor mai mari. Femelele depun ouăle în băltoace, mlaștini, vase
Ceratopogonide () [Corola-website/Science/332714_a_334043]
-
în locuri umede. Adesea masculii zboară în roiuri. Femelele multor specii ("Culicoides", "Forcipomyia") sug sânge de la insecte sau de la vertebrate, atacînd și omul, producându-i o înțepătură dureroasă; altele ("Dasyhelea") se hrănesc cu nectar. Unele specii sunt prădătoare a altor insecte, iar altele ("Atrichopogon", "Forcipomyia") ectoparazite a insectelor mai mari. Femelele depun ouăle în băltoace, mlaștini, vase cu apă, găuri în trunchiurile de arbori, sau sub scoarța putredă a trunchiurilor. Larvele sunt acvatice sau terestre și pot fi găsite în zone
Ceratopogonide () [Corola-website/Science/332714_a_334043]
-
roiuri. Femelele multor specii ("Culicoides", "Forcipomyia") sug sânge de la insecte sau de la vertebrate, atacînd și omul, producându-i o înțepătură dureroasă; altele ("Dasyhelea") se hrănesc cu nectar. Unele specii sunt prădătoare a altor insecte, iar altele ("Atrichopogon", "Forcipomyia") ectoparazite a insectelor mai mari. Femelele depun ouăle în băltoace, mlaștini, vase cu apă, găuri în trunchiurile de arbori, sau sub scoarța putredă a trunchiurilor. Larvele sunt acvatice sau terestre și pot fi găsite în zone umede, sub scoarță, lemn putred, mâl sau
Ceratopogonide () [Corola-website/Science/332714_a_334043]
-
în cuiburile termitelor și chiar în galerii. Spre deosebire de alte insectivore, erinaceidele hibernează în sezonul rece; atunci, bătăile inimii scad de la 188/minut la numai 21/minut. Trăiesc prin păduri, tufișuri, parcuri urbane, stepe și deșert. Se hrănesc mai ales cu insecte, râme, moluște (melci, limacși) , broaște, reptile (șopârle, șerpi), uneori pui și ouă ale păsărilor care cuibăresc pe sol (prepelițe și fazani), șoareci, vătui, hoituri, ocazional - jir, ghindă, păstăi, prune, mere. În genere, sunt animale folositoare. Sunt răspîndite în Africa, Europa
Erinaceide () [Corola-website/Science/332717_a_334046]
-
cuiburi din frunze în crapaturile stâncilor sau în gropi printre rădăcinile copacilor. Probabil sunt solitar, deși au fost înregistrate grupuri mici care pot fi femele cu pui mari. Nu intră în hibernare. Se hrănesce cu diferite nevertebrate, în special cu insecte și viermi (râme) găsite litieră, dar mânca și fructe. În captivitate sunt ușor de întreținut cu orice fel de carne; o parte dintre ei acceptă și fructele. Reproducerea nu este sezonieră și are loc tot timpul anului. Femelele fată 2-3
Gimnurul mic () [Corola-website/Science/332737_a_334066]
-
și un simț bine dezvoltat al auzului. Nasc câte 1-3 pui foarte bine dezvoltați. Sunt animale fitofage și se hrănesc cu rădăcini și bulbi, frunzele lăstarilor, dar și varză, ierburi și fructe, mușchi de pămînt, licheni. Pe lângă hrana vegetală, mănâncă insecte și alte mici nevertebrate. Trăiesc de obicei în grupuri (turme) de 30-60 de indivizi. Ordinul este reprezentat printr-o singură familie, "Procaviidae", cu 4 specii actuale grupate în 3 genuri: "Procavia", "Heterohyrax" și "Dendrohyrax", răspândite în Africa la sud de
Hiracoidee () [Corola-website/Science/332827_a_334156]
-
diferă în funcție de producție). Cea mai puternică zână, Zâna Liliacului, sosește împreună cu anturajul ei dar înainte să ofere darul palatul se întunecă. Cu un tunet sosește Zâna Carabosse împreună cu slujitorii ei (în general câțiva dansatori masculini reprezentați ca fiind șobolani sau insecte). Zâna Carabosse îi întreabă cu furie pe Rege și Regină de ce nu a fost invitată la ceremonie. Vina cade pe seama lui Catallabutte, Maestrul de Ceremonii, care s-a ocupat de lista invitaților. Carabosse îi smulge părul din cap și îl
Frumoasa din pădurea adormită (balet) () [Corola-website/Science/332894_a_334223]
-
Török Ferenc, care-i descoperă pasiunea pentru natură și viețuitoarele ei. Urmează gimnaziul și anii de liceu la Zalău, susținându-și bacalaureatul în anul 1875. Se înscrie la Facultatea de Teologie din Debrecen, din motive financiare, dar pasiunea lui pentru insecte este tot mai vie, fiind tot mai preocupat de științele naturii. În anul 4 de studiu se mută la Facultatea de Teologie din Budapesta pentru a fi mai aproape de Muzeul Național, facultatea pe care nu va reuși să o termine
Lajos Bíró (zoolog) () [Corola-website/Science/333596_a_334925]
-
de studiu se mută la Facultatea de Teologie din Budapesta pentru a fi mai aproape de Muzeul Național, facultatea pe care nu va reuși să o termine niciodată. Se va ocupa în continuare de studiul faunei din Carpați, cu accent pe insecte. Va ajunge în Făgăraș, Retezat, zona Munților Karst din Croația, peșterile din zona Crișului Repede, începe să studieze biospeologia fiind un pionier în acest domeniu. Își adună o bogată colecție de insecte (peste 20000). Reîntors la Pesta pentru a-și
Lajos Bíró (zoolog) () [Corola-website/Science/333596_a_334925]
-
de studiul faunei din Carpați, cu accent pe insecte. Va ajunge în Făgăraș, Retezat, zona Munților Karst din Croația, peșterile din zona Crișului Repede, începe să studieze biospeologia fiind un pionier în acest domeniu. Își adună o bogată colecție de insecte (peste 20000). Reîntors la Pesta pentru a-și termina studiile este foarte afectat de moartea tânărului biolog Fenichel Samuel, originar din Aiud și hotărăște să ducă mai departe munca începută de acesta. Începe să-și pregătească marile călătorii. În 1895
Lajos Bíró (zoolog) () [Corola-website/Science/333596_a_334925]