8,656 matches
-
a Olandei. Până la începerea războiului, hidoavionul a zburat sub tricolorul desenat sub formă de cercuri concentrice. Mai târziu, pentru evitarea confuziei cu avioanele franceze și britanice, hidroavionul a zburat sub insigna triunghiulară de culoare portocalie și cu margine neagră. După invazia japoneză, șase hidroavioane supraviețuitoare conflictelor de până atunci, au fost transferate la Forța Aeriană Regală Australiană în februarie 1942. Au servit Forța Regală de-a lungul anului 1944 ca aeronavă de transport în Noua Guinee. Astfel Do 24 devine una
Dornier Do 24 () [Corola-website/Science/310043_a_311372]
-
provinciilor) românești: leul (Banat, Oltenia), acvila (Transilvania, Țara Românească) și boul (Moldova). Supraviețuirea acestor simboluri este interpretată ca reprezentând la nivel heraldic o continuitate a administrației române (sau mai corect spus daco-romane, ulterior românești) fără întrerupere pe întreaga perioadă a invaziilor barbare și a evului mediu timpuriu până la formarea statelor medievale românești.
Heraldică medievală timpurie valahă nord și sud dunăreană () [Corola-website/Science/310054_a_311383]
-
relațiilor diplomatice dificile cu rușii și a eșecurilor în Polonia, Hmelnițki a fost obligat să facă față unei serii de rebeliuni ale cazacilor din subordinea sa. În plus, tătarii, care deveniseră între timp aliații polonezilor, se pregăteau pentru o nouă invazie în Ucraina. Deși era foarte bolnav, Hmelnițki a continuat activitatea diplomatică intensă. Pe 22 iulie, Bogdan Hmelnițki a suferit o hemoragie cerebrală și a murit în seara zilei de 27 iulie 1657. Funeraliile au avut loc pe 23 august, iar
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
au fost cunoscute ca ipotezele „columbiană”, respectiv „precolumbiană”. Ipoteza columbiană este cel mai bine susținută de dovezile pe care le avem la dispoziție. Primele înregistrări scrise privind apariția sifilisului în Europa au apărut în 1494/1495 în Napoli, Italia, în timpul invaziei franceze. Datorită răspândirii sale odată cu revenirea trupelor franceze, acesta a fost inițial cunoscut sub numele de „boala franceză”, așa cum specificau referințele tradiționale. În 1530, denumirea de „sifilis” a fost utilizată pentru prima dată de către medicul și poetul italian Girolamo Fracastoro
Sifilis () [Corola-website/Science/310130_a_311459]
-
pentru a putea supraviețui. Lumina a reacționat impotriva acestei ostilități prin implicarea din ce în ce mai mare în lupta contra invadatorilor. După ce au văzut cum resursele lor sunt rapid consumate, ei au luat o atitudine mai agresivă față de lumea exterioară. Unul din semnele invaziei e abilitatea lui Sasha, Channeler of Suns, ea fiind un blocator de dragoni (Poate bloca orice creatura care are cuvântul "Dragon" în rasă ex. Dragoni în armură). Este probabil cea mai bună civilizație și este specializată în tapări, blocatori (Blocker
Duel Masters () [Corola-website/Science/310316_a_311645]
-
unităților mai sus amintite. Experimentele au continuat până la sfârșitul războiului. Shiro Ishii a dorit să folosească armele biologice în războiul din Pacific începând cu mai 1944, dar încercările sale au fost zădărnicite de proasta organizare și de atacurile Aliaților. Odată cu invazia sovietică din Manciuria din august 1945, unitatea a trebuit să abandoneze în grabă experimentele și locațiile, iar personalul japonez a fost nevoit să fugă în încercarea de a se repatria. Ishii a ordonat tuturor oamenilor din subordine „să ia secretul
Unitatea 731 () [Corola-website/Science/310326_a_311655]
-
Axei. Chiar si in Reich a existat o miscare antinazistă. Deși insulele britanice nu au fost ocupate în timpul războiului, în Regatul Unit s-au făcut pregătiri pentru crearea unei mișcări clandestine antigermane, care să intre în acțiune în cazul unei invazii inamice (Auxiliary Units). Aliații au înființat o serie de organisme pentru sprijinirea mișcărilor de rezistență existente sau pentru formarea unora noi - Direcțiunea operațiunilor speciale (SOE) britanică, sau Biroul de operațiuni strategice american (precursorul CIA). Au existat și mișcări de rezistență
Mișcările de rezistență în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310340_a_311669]
-
Verlaine: " „Leș sanglots longs des violons de l'automne”". Acest mesaj era un avertisment despre iminentă debarcării aliate. Cand a fost difuzat și al doilea vers al poeziei, " „Blessent mon cœur d'une langueur monotone”", liderii Rezistenței au aflat că invazia urma să aibă loc în următoarele 48 de ore. După difuzarea acestui de-al doilea mesaj, luptătorii rezistenței au trecut la executarea misiunilor desemnate cu mult timp mai înainte. Pe între teritoriul Franței, grupuri coordonate ale luptătorilor rezistenței au declanșat
Mișcările de rezistență în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310340_a_311669]
-
peste Dunăre, de la Drobeta. Romanii au ocupat Transilvania și Oltenia de azi, teritorii atunci organizate ca provincii romane. Restul teritoriilor dace au rămas stăpânite de „dacii liberi", conduși de regi proprii, consemnați de izvoare până la sfârșitul secolului IV d.Hr. Invaziile succesive ale triburilor germanice și ale dacilor liberi, au determinat administrația romană să se retragă din Transilvania și Oltenia după 165-167 de ani de prezență, în anul 273 d.Hr., considerat drept anul „Retragerii Aureliene". Petrecută în timpul Împăratului Aurelian, „retragerea
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
limbă este atestat în secolul secolului XVI la mai mulți călători străini precum și în documente românești vechi, ca Palia de la Orăștie și Letopisețul Țării Moldovei. În perioada postromană, au trecut peste teritoriul dacic (al viitoarei Românii) mai multe valuri de invazii ale populațiilor migratoare: hunii în secolul IV, gepizii în secolul V, avarii în secolul VI, slavii și bulgarii în secolul VII, ungurii în a doua jumătate a secolului IX, pecenegii, cumanii, uzii și alanii în secolele X-XII și tătarii în
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
vecin de la Răsărit. La începutul anilor 1960, guvernul comunist român a început să-și afirme o oarecare independență față de Uniunea Sovietică. Ceaușescu a devenit președintele Partidului Comunist Român în 1965 și șef al Statului în 1967. Denunțarea de către acesta a invaziei sovietice în Cehoslovacia din 1968 și o relaxare scurtă în represiunea internă a ajutat la crearea unei imagini pozitive a dictatorului, atât în vest, cât și acasă. Seduși de politica străină aparent „independentă” a lui Ceaușescu, liderii vestici au avut
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
de palmier asupra mediuliui și rolul companiilor multinaționale ca Nestlé, implicate în acest caz. Această problemă reprezintă o preocupare pentru o serie de organizații non-guvernamentale printre care și Greenpeace. Pe pagina oficială de Facebook, compania s-a confruntat cu „o invazie de critici din partea consumatorilor, după ce o serie de utilizatori Facebook au postat comentarii negative despre practicile de afaceri ale companiei.” Încercarea Nestlé de a-și atenua criticile printre care aparițiile din presă de tipul: „Nestlé greșește la social media” sau
Nestlé () [Corola-website/Science/309028_a_310357]
-
mari pierderi care a fost pricinuită U.R.S.S. și populației Basarabiei prin dominația de 22 de ani a României în Basarabia.” Bucovina de nord avea unele legături istorice cu Galiția, care fusese anexată de URSS în 1939 ca urmare a invaziei germano-sovietice din 1939, doar prin faptul că ambele regiuni fuseseră parte a Imperiului Austro-Ungar din a doua parte a secolului al XVIII-lea până în 1918. La 26 iunie 1940, la ora 22:00, Comisarul poporului pentru afaceri externe al URSS
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
antiromânesc. În ansamblu, în URSS nu etnonațiunile erau supuse exterminării sau reeducării, ci anumite clase sociale considerate a fi purtătoare a valorilor societății burgheze. Există însă și câteva excepții de la regulă, fiind vorba de germanii de pe Volga, deportați imediat după invazia hitleristă din vara anului 1941; precum și de ceceni, kalmuci, tătarii din Crimeea, ingușii, karaceenii, balcari și turcii meshetinți, învinuiți de colaborare cu regimul de ocupație nazist și deportați în masă la sfârșitul celui de-al doilea război mondial în Kazahstan
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
-ul Coreei de Sud, estimat la 1.200 miliarde de woni. Samsung înseamnă trei stele în coreană. Lee Byung-Chull a fondat Samsung în 1938 începând cu o mică societate comercială, cu 40 de angajați, localizată în Seul. Compania a prosperat până în perioada invaziei comuniste din 1950, ce a adus numeroase prejudicii fondatorului său. Acesta a fost forțat să plece și să ia totul de la capăt în Suwon în anul 1951. În doar un an de zile, valoarea companiei a crescut de douăzeci de
Samsung Group () [Corola-website/Science/309077_a_310406]
-
stației Philips internațional de duminică a început în 1928, avându-l drept gazdă pe Eddie Starz, prezentatorul spectacolului Happy Station, care a devenit cel mai longeviv program de unde scurte din lume. Difuzările din Țările de Jos au fost întrerupte de invazia germană din mai 1940. Germanii au rechiziționat emițătoarele din Huizen pentru a fi utilizate pentru emisiunile pro-naziste, unele originare din Germania, altele fiind concerte de la radiodifuzorii olandezi sub control german. Radioul Philips a fost absorbit la scurt timp după emancipare
Philips () [Corola-website/Science/309054_a_310383]
-
motorul Stirling pentru o varietate largă de aplicații și a continuat să lucreze în domeniu până la sfârșitul anilor 1970, deși singurul succes pe piață l-a avut “motorul Stirling inversat” criogen. La 9 mai 1940, directorii Philips au aflat că invazia germană din Țările de Jos avea să se desfășoare în ziua următoare. Pentru că se pregătiseră deja pentru asta, și ginerele său, Frans Otten, precum și alți membri ai familiei Philips, au fugit în Statele Unite ale Americii, luând o mare sumă din
Philips () [Corola-website/Science/309054_a_310383]
-
construirea unei alte biserici mai mari și a unor chilii suplimentare. Noile construcții (ceea ce se numește astăzi „curtea nouă”), au fost realizate între anii 1842-1846, prin grija starețului Ioasaf și Paisie. Datorită poziției sale strategice, Mănăstirea Sinaia a cunoscut numeroase invazii turcești și austriece, care au distrus parțial mănăstirea. La Mănăstirea Sinaia nu se regăsesc doar trei sute de ani de istorie, ci un adevărat muzeu de artă și de spiritualitate românească. Vechea biserică este construită în stilul brâncovenesc, arhitectură caracteristică Țării
Mănăstirea Sinaia () [Corola-website/Science/309116_a_310445]
-
, sau "i", primul stat antic de pe teritoriul Azerbaidjanului istoric, situat în Azerbaidjanul de Sud (sec.IX-VII î.Hr.) Pericolul invaziilor din partea vecinilor de temut, în primul rând din partea asirienilor, a făcut ca triburile din zona lacului Urmia să se unească. Încă din a doua jumătate a sec. IX î.e.n. a început să se formeze regatul Manna, fiind prima formațiune statală
Manna () [Corola-website/Science/309167_a_310496]
-
al întregului Orient. Totuși, țara era bântuita de frământări interne. În secolele al XI-lea - al XII-lea, au avut loc numeroase mișcări populare îndreptate împotriva feudalilor locali și străini. Ascensiunea economică și culturală a Azerbaidjanului a fost întreruptă de invazia mongolilor. Prima apariție a hoardelor lui Ginghis Han în Azerbaidjan a avut loc în anul 1220. Este vorba de oastirile formate din trei mii de soldați conduse de Gebe și Subutai care pustiind raioanele din Iran au năvălit în Azerbaidjan
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
prin trecătoarea Derbent. Această primă incursiune a mongolilor a adus poporului din Azerbaidjan nenorociri incomensurabile. În primul rând au suferit orașele cu care se mândrea atât de mult Azerbaidjanul. Țara încă nu a reușit să-și vindece rănile pricinuite de invazia mongolilor, pentru că aici, prin strâmtoarea Derbent, au năvălit kipciaki, care au pustiit partea de nord a Azerbaidjanului. După aceștia, în anul 1225 a năvălit în țară șahul Horezmului Djalal ad-din. Obligat de hoardele mongole să plece din țară, acesta și-
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
găsit o monedă cu inscripție slavonă, ceea ce poate duce la concluzia că biserica a aparținut românilor, măcar într-o anume perioadă. De acest locaș se leagă un eveniment de însemnătate majoră pentru sat. Înainte de 1700 ar fi avut loc o invazie tătară pe Valea Almașului și-n aceste circumstanțe localnicii au fost surprinși în biserică. Tătarii ar fi incendiat-o, pricinuind moartea lor. Stau mărturie fragmentele de oseminte umane și dinți descoperite la săpături sumare. Documentul Andreian arată că după anul
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
la societatea timpurie pe clase. Totuși, in general, nivelul de dezvoltare socială a societătilor din partea de nord a Azerbaidjanului a fost ceva mai scăzut în comparație cu cel al celor din partea de sud a Azerbaidjanului, unde încă nu existau formațiuni statale. Pericolul invaziilor din partea vecinilor de temut, în primul rând din partea asirienilor, a făcut ca triburile din raionul Urmia să se unească. Încă din a doua jumătate a sec. IX î.e.n. a început să se formeze regatul Manna, fiind prima formațiune statală mare
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
Azerbaidjan, prin trecătoarea Derbend, de multe ori au navalit khazarii. În secolul VII, de partea Bizanțului a participat la razboiul împotriva Iranului și Imperiul Khazar. Acesta a ocupat Albania Caucaziana cu multa sălbaticie, contribuind la devastarile începute înca din vremea invaziei hunilor. În anii 80 sec. al V-lea, la sud de Araxes a început o nouă manifestare populară - mișcarea mazdakiților care a cuprins Iranul si Azerbaidjanul iranian de azi. Conducatorul acesteia era Mazdak, care a luptat pentru înlăturarea inegalității și
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
zona nord-estică a Azerbaidjanului, a jucat un rol însemnat în istoria poporului azer. El era cunoscut prin matasea să și în perioada medievală treceau pe aici caravane din multe țări ale lumii. Șamahî a ajuns la apogeul în sec.XII. Invazia mongola l-a afectat prin distrugerile mari la fel ca și din celelalte centre culturale din Orientul Mijlociu, dar deja în sec.XIV capitala Șirvanului și-a recuperat funcțiile rămânând principalul focar de cultură din țară. În sec. XIII, în Șirvan
Statul Șirvanșahilor () [Corola-website/Science/309210_a_310539]