8,611 matches
-
pe ale panteismului, de care nu au scăpat, la un moment dat, nici Blaga și nici teologii răsăriteni ruși. După opinia mea accentuează Maciej Bielawski, această sinteză a modelului palamit cu un model teologic bazat pe noțiunea de istorie a mântuirii e una din intuițiile originale ale părintelui Stăniloae"17. Pentru a sugera paradoxul dintre Ființă și energiile divine, părintele Stăniloae recurge la exemplul mamei și al copilului: "O mamă poate să se joace cu copilul coborând la vârsta lui, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Stăniloae personalizează timpul ca încercare, cum n-a mai făcut-o nici un teolog. El este văzut ca mișcare personală către om a divinității. De la timpul cronologic, mecanic, obiectiv, se ajunge la timpul personalizat, care e timpul omului, cel care înlesnește mântuirea. În conceptul de eternitate sunt vizate trei dimensiuni: transcendența lui Dumnezeu, care e dincolo de eternitate, căci eternitatea nu-l poate cuprinde, ci doar să-i indice prezența. Apoi, se disociază între eternitatea biblică și cea a filosofiei grecești: "Cea dintâi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lui Hristos și se va desăvârși cu a doua venire, când spațiul și timpul vor fi depășite fără a dispărea. Aceasta e comuniunea deplină, armonia văzută și auzită de geniul lui Eminescu. Deși el a avut puternice îndoieli cu privire la putința mântuirii omului. În antropocentrismul său, Părintele Stăniloae n-a căzut nici în cursa spiritului schizoid european, alimentat chiar de unele tradiții teologice. El a refuzat să scindeze ființa umană în spirit și materie, în trup și suflet, ca entități separate. Părintele
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Vattimo nu este ostil nici religiei, pledând pentru un pluralism al alegerii conviețuitoare. IV. POSTMODERNISMUL ÎNALT (2) Conceptul de progres, atribuit istoriei ca loc central în gândirea modernistă, este coroborat nu numai cu metafizica unui Hegel, ci și cu teologia mântuirii creștine. Raportarea simultană la referențiale diferite poate naște iarăși echivoc, dacă nu confuzie. Într-adevăr, creștinismul admite "progresul" în om și în lume, căci acesta este potențial, arheal, prin energiile divine, ca pădurea în ghindă, fără a ști cum va
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cu atâta risipă de speculații sofistice. Mai trebuie spus că progresul real în om se produce numai cu lucrarea după fire, ca prelungire a energiilor divine, în sensul apropierii de lumina Treimii. Numai în acest sens progresul se relaționează cu mântuirea omului, la modul hristocentric, iar nu "antropocentric", "eurocentric" sau "occidentalocentric", cum a avut tendința să se manifeste în scientismul modern. Când spun hristocentric, nu elimin celelalte religii ale lumii, căci cuvântul este folosit în accepție transmodernistă, deci și transreligioasă. Doamna
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
închizi pe Hristos în <<cutiuța>> creștinismului. Hristos a venit pentru toți oamenii"102. Ar fi o gravă eroare să ne gândim la o religie universală de genul postmodernist al New Age-lui. Un proiect absurd ca și limba universală esperanto. Hristocentrismul mântuirii e posibil numai în pluralitatea spirituală a religiilor, cu grija permanentă de a elimina politicul și ideologicul din religii, ambele aducătoare de violență, sub semnul Antihristului. "Progresul" adus de Antihrist este extrem de ispititor, dar nu mai are nici o legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
e posibil numai în pluralitatea spirituală a religiilor, cu grija permanentă de a elimina politicul și ideologicul din religii, ambele aducătoare de violență, sub semnul Antihristului. "Progresul" adus de Antihrist este extrem de ispititor, dar nu mai are nici o legătură cu mântuirea creștină, el fiind, în realitate, regres sub faldurile unor beneficii trecătoare ale învingătorilor. Acesta este "progresul" spre nimic, operă a diavolului, a scientismului și a politicianismului rupte de lumina hristocentrică. Trebuie să admitem existența progresului în lume, deși el poate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
moarte. De aceea, în istoria Europei, singura "revoluție" reușită a fost cea creștină, în care biruitorii nu mai oprimă. Revoluțiile ca rotiri oarbe între "ciocan" și "ilău" se recunosc ușor, fiindcă ele adâncesc nenorocirile unui popor, nefiind vorba de nici o "mântuire", cum pretind actorii lor. Revoluția comunistă a însemnat aruncarea României cu decenii îndărăt, iar mulți recunosc astăzi că și cea din 1989 a produs efecte similare, mărind decalajul dintre noi și țările în care nu au loc revoluții, cum e
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
că în clipa când deja se descoperă Dumnezeu, Dan-Dionis recade fulgerător la condiția lui de monadă pământească. Cine să fie mai "realist" în proiecții, Lyotard sau Eminescu? Se pune întrebarea dacă această transparență a corporalității omului (acum opacă) nu înseamnă mântuirea biblică, chiar în preconizata soluție a lui Lyotard. Echivocul ne îndeamnă a reveni la antropologia creștină a Părintelui Stăniloae, care vorbește de redobândirea transparenței incoruptibile a trupului uman, dar fără sacrificarea acestuia. Antropologia laică a lui Lyotard se vede nevoită
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ultima fază a secularismului început de mișcările protestante și amplificat de Revoluția Franceză, până în zilele noastre. Secularizarea a însemnat un lung proces de demagificare a lumii, pe care l-a analizat cu pătrundere Max Weber. Etica protestantă a avut revelația mântuirii prin muncă, ceea ce a declanșat spectaculosul fenomen al apariției capitalismului. Dar de aici a început și adâncirea secularizării, cu pierderea rădăcinilor religioase ale capitalului. Nimic în ființa-ca-ființare nu se poate sustrage diferenței ontologice. Uriașul progres al Occidentului s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nuanță "gay". Iar dacă omul a fost la începuturi androgin, iar disjuncția pe sexe o pedeapsă și o "decădere", mișcările homosexuale tot mai intense și mai biruitoare din zilele noastre sunt semne că omenirea înaintează spre New Age, dobândind o mântuire concretă, aici pe pământ. Nu e de mirare că până și un papă deschis înnoirilor, ca Ioan Paul al II-lea, n-a putut admite homosexualitatea, dovadă de inerție a Bisericii și de vinovăție preluată de la Sf. Apostol Petru și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Eroarea neognosticilor vine de acolo că tratează evangheliile ca pe surse istorice. Acestea, însă, n-au fost scrise de martori oculari, ci sunt după: Evanghelia după Luca etc. Ele sunt sursele teologice capitale, nicicum istorice. Iar dogmele creștine nu pun mântuirea în termeni de feminitate sau masculinitate, egalitatea dintre sexe manifestându-se ca liber arbitru din perspectiva iubirii creștine. Viclenia glosatorilor gnostici vine de acolo că ocultează esența creștinismului ca religie a iubirii, propunând alternativa sexualității sacre. În asemenea demers, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
căreia nu-i aflu alinare". E, în definitiv, obscura "diferență ontologică", opacizantă și luminătoare deopotrivă. Culorile pot opaciza lumina și să ascundă realitatea morții transparente: "Culori îmi scoate înainte viața, / ca să-mi ascundă transparenta moarte. Când vine gândul, ca o mântuire, / mai mult mă prăbușește-n transparență, / încât vai! mie însumi par copilul /rostogolit din leagănul naturii..." (Călătorie spre transparență). Căci aceasta e taina transparenței: ieșirea din viață spre moartea învietoare. La Bacovia, moartea are opacitatea plumbului; la C. D. Zeletin
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Reamintesc că, spre deosebire de teologia tradițională, Părintele Stăniloae nu percepe spațio-timpul ca pe o simplă pedeapsă divină, ca pe o cădere, ci spațiul și timpul devin cele mai frumoase și mai tainice daruri făcute de Dumnezeu omului, în timp sălășluind șansa mântuirii. Clipa zeletiniană se apropie de momentul hotărârii omului de a deschide la bătaia în poartă a lui Dumnezeu: Clipa descarcă / din suflet greul, / deodată parcă-n / el văd Dumnezeul". Astfel arată concentrările gândului afectiv la C. D. Zeletin, concentrări rafinate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Victor Teleucă au ieșit dintr-o "stare halucinantă". Încă de la începutul cărții el face o mărturie de credință aproape eminesciană, mărturisindu-se romantic, iar mărturia revine: "Eu am fost un romantic rătăcit prin târziul altor magii care au crezut în mântuirea sufletelor celor ce nu s-au născut"381. Mai mult decât un romantic, unul "întârziat", cum a fost considerat și Eminescu. E ciudat, dar această categorie a târziului îl leagă de Bacovia, cu fire ale unei tristeți mai vechi. Vine
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Karol Wojtyla, En esprit e t en vérité, Le Centurion, P. U. F., Paris, 1980. 239 Vezi Testamentul Papei, în "Argeș", an. IV, serie nouă, nr. 4(274), aprilie 2005, pp. 1-2: "...cel mai important lucru pe care-l slujesc: mântuirea oamenilor, salvarea familiei umane și în ea a tuturor popoarelor și neamurilor (dintre ele, inima mea se îndreaptă în mod special către Patria mea pământeană), pentru persoanele pe care mi le-a încredințat pentru Biserică, pentru slava Domnului Însuși". 240
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ofer] pe termen lung cea mai mare fericire? Dac] virtutea era menit] s] guverneze relațiile cu cei din jur, binele trebuia atins în primul rând pentru sine. Creștinismul ne-a înv]țâț c] binele suprem poate fi atins numai prin mântuire, dar a complicat calea c]tre această prin accentul pus pe ascultarea poruncilor divine. Etică modern] și-a afirmat locul distinct pe m]sur] ce conceptele de bine suprem și de voinț] a divinit]ții creștine s-au dovedit din ce in ce mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
divorțul. Nic]ieri nu stigmatizeaz] ins] impulsurile erotice ca fiind în mod inerent rele. Predicând o lege a dragostei și cercetând oamenii pe baza motivelor și intențiilor lor interioare, Iisus consider] sexul și lumea material] ca fiind obstacole în calea mântuirii eterne doar atunci când și dac] acestea sunt transformate în idoli. Primul care a introdus idealul creștin al celibatului a fost Sfanțul Pavel („Este bine că omul s] nu se ating] de femeie... Eu aș vrea ca toți oamenii s] fie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] se c]s]toreasc], pentru c] este mai bine s] se c]s]toreasc] decât s] ard]”) (Cor. 7,9). A avertizat asupra faptului c] sexul, al]turi de celelalte lucruri ale acestei lumi, trebuie s] fie subordonat dobândirii mântuirii eterne („Cine nu este însurat se îngrijește de lucrurile Domnului... dar cine este însurat se îngrijește de lucrurile lumii”) (Cor. 7, 32-33). Deși Sfanțul Pavel postula un ideal aflat în contradicție cu înv]ț]turile Noului Testament și, desi influențat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aflăm”) și privește cu neliniște propagarea valului revoluționar În rândurile acesteia: Unde veți vedea că s-ar naște projudețe și vorbe care ar fi spre tulburarea și stricarea liniștii și păcii publice, să le aduceți aminte demândarea creștinilor de la Începătoriul mântuirii dată, ca să dăm Împăratului ce i se cuvine Împăratului și iarăși cum că se cade să fim supuși puterilor mai Înalte și În pace să aștepte hotărârea de la gubernium ș...ț, Încredințându-se că după multă așteptare or avea mângâiere
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
un factor oarecare a rupt destinul unui om, s-a pus În calea destinului său, ceea ce nu s-ar putea spune despre nici un regim de fatalitate absolută). În religiile În care e prezentă dogma predestinării (În fiecare religie există problema mântuirii), sunt prevăzute norme și mijloace prin care se poate crea un destin superior. Destinul solidarizează cele două planuri ale existenței: planul metafizic și planul natural, planul inteligibil și cel sensibil; destinul pare un curent de continuă modelare a vieții. Vasile
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
Maria și pe creștini de aceeași demnitate, cu referință la unitate, forma catedralei este o invitație la realizarea rugăciunii lui Isus: « Ca toți să fie una », emblemă și dorință a păstorului Diecezei de Iași. Semnele și simbolurile introduc în istoria mântuirii...Cupola... reprezintă cerul, monograma lui Cristos și razele care coboară pe cei patru stâlpi, pe cei patru evangheliști...”. Pe revers (figura 27rv) este reprodusă, în bandă liniară marginală și cerc perlat, compoziția heraldică, stemă a Excelenței Sale Petru Gherghel, episcopul diecezan
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
o raită și cu locomotiva, meseria de mecanic părându-i- se și ea nu destul de „hard”, Filip se întoarce la izvoare, la fabrica unde a lucrat tatăl lui. El intră în oțelăria filmată ca un templu, ca o catedrală dinamică a mântuirii, în afara căreia toate cele lumești par bicisnice și iluzorii. Întors de acolo, seara, în casa bunicului, Filip găsește pe masă o carte roșie pe care scrie : „Lenin - Despre tineret”. Peste câțiva ani, o altă referință în afară de Ceaușescu nu va mai
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
au folosit din veac.” 5. Ștefan cel Mare întărește mănăstirii Moldovița Vama de la Moldovița și satul - 15 noiembrie 1499, Hârlău „...am binevoit și am făcut pentru sufletele sfânt adormiților noștri înaintași, ale strămoșilor și părinților noștri, și pentru sănătatea și mântuirea noastră am dat și am întărit dania înaintașilor noștri și am dat sfintei noastre mănăstiri de la Moldovița, unde este hramul Bunavestirea sfintei noastre de Dumnezeu născătoare și pururi fecioară Maria, un sat în țara noastră, Moldova, anume satul Voculinți și
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
cu paginile ce conțin textul și simbolurile despre care am vorbit și grupul celorlalte șase prescuri, avem impresia că pictorul dorește să evidențieze faptul că doar prin învățătura creștină, prin credință ne putem ridica și cuceri dreptul la viață și mântuirea. Parcursul acestei mișcări se încheie în verticala vasului cu vin, acel clondir care în ansamblul compoziției are rolul unui pivot față de care celelalte elemente se ordonează stabilizându-și pozițiile. Vom remarca și în această lucrare, mai ales rezolvarea relațiilor
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]