6,769 matches
-
poate imagina așa ceva”. Fața ei era neschimbată, vrui s-o sărut, dar o distanțare dulce, admonestatoare mă opri; ea Înțelese, zîmbi, făcu un pas iertător, Îmi sărută fruntea, eu Îi sărutai mîna, și deodată spuse: „De-ar fi aici și mătușa ta sau de-am fi acasă la ea să ne facă plăcinte, - mi-e dor să mîncăm iar Împreună”, și, ca prin minune, ne trezirăm În casa mătușii mele, ea trăia, mă miram cum de trăia, ca În vremea cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
eu Îi sărutai mîna, și deodată spuse: „De-ar fi aici și mătușa ta sau de-am fi acasă la ea să ne facă plăcinte, - mi-e dor să mîncăm iar Împreună”, și, ca prin minune, ne trezirăm În casa mătușii mele, ea trăia, mă miram cum de trăia, ca În vremea cînd eram elev În penultima clasă de liceu, ne conduse În bucătărie unde sporovăiam de obicei - nu-și dădea seama că murise de mult, era chiar veselă de oaspeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
vrea să-i dea și tatălui tău și celor trei camarazi de-ai lui, cu care juca poker În sufragerie. A doua zi dimineața cînd mă trezii, totul se șterse, parcă nu fusese, fața nu i se mai văzu, vocea mătușii dispăru cu bucătăria, cu plăcintele ei, parcă nici nu se ivise. Doamna Pavel (era duminică pe la orele 9) se auzea cîntînd În curte, probabil mătura asfaltul, ca În ajun, cînta cu patos, melodia se Încîlcea, n-are a face, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
auzit odată pe o rudă a dumneavoastră, un om serios, spunînd că orînduirea de dincolo e cea mai dreaptă din lume, fără inegalități sociale, fără bogați și săraci, și că acum și-a schimbat părerea. E vorba de soțul unei mătuși dinspre tată, pe nume Terturian. Adevărat. Numai că el spunea asta prin 1938-’39. Citise niște cărți, În cărți toate-s frumoase; și-a schimbat părerea. Una e-n cărți și alta În realitate, Îi spunea tatii acum un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și la ea. Eram În vară, În plină bucurie a naturii, iar În ce o privea se afla la sfîrșitul anului școlar: Începutul vacanței. - Nu ne-am mai văzut de mult; din iarnă, Începui vorbirea. - Eu am mai trecut pe la mătușa, de mai multe ori, dar de, judecătorii nu stau acasă, sînt ocupați: ședințe, procese, nu ca noi muritorii de rînd, răspunse rîzÎnd, cu dinții descoperiți În străluciri de sidef. - Așa e! Eram s-o iau de braț, cuprins de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Procopie. Magazinul i l-au desființat acum vreo trei ani. Ajunsese rău de tot. Ce-au avut cu el? - N-am știut. Da’ ce-au avut cu Neculce, fostul contabil de la Fabrica de Dulciuri? - L-ați cunoscut demult, În casa mătușii dumneavoastră, În Ajunul de Crăciun cînd ne-am revăzut și noi. Ei spun că e „omul capitaliștilor, că i-a slujit” - auziți prostie! pentru că lucra În fabrică - la asta, ca argument, faptul că „vorbește și acum despre frumoasele vremuri trecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dulce căldură, mîngîietoare; doamna Pavel, În sărbătoarea născută de epistola domnului Davidsohn pregăti și ne servi nemuritoarele ei rulade, iar eu, mîncîndu-le, mi-adusei aminte deodată de serile petrecute asemeni cu Anna Viaceslava În anul Începutului de război, În bucătăria mătușii mele, chiar pe bulevardul acesta mic, eu elev de liceu (extraordinară coincidență pe care numai destinul o poate zămisli), aici pe bulevardul acesta, la căpătui căruia se află grădina publică unde am cunoscut-o pe Keti... Cum trec anii, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
curiozitatea de a-i vedea chipul, de a mă uita În ochii ei, - ea de-a-mi afla identitatea -, Însă nici unul cu presimțirea a ceea ce avea să urmeze, că ne vom cunoaște mai tîrziu, ciudate Întîmplări ale vieții, În chiar casa mătușii ei, al cărei chiriaș aveam să fiu. Dar acestea-s căile sorții, Întotdeauna necunoscute. Trufia În care se Învăluise nu mai exista. Nu mai semăna cu cea de atunci, purta o ciudată umilință dincolo de Înfrîngere sau victorie, ce părea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Încrustat peste trei zile prin Îngrijirea doamnei Pavel și a Margăi Popescu. De la cimitir venirăm cu toți acasă Însoțind-o pe doamna Pavel, și după terminarea pomenirii, tîrziu, era de acum Întuneric, fiecare plecă afară de Marga Popescu care dormi cu mătușa timp de două săptămîni, pînă cînd aceasta se mai obișnui cu singurătatea. Numele domnului Pavel Începu să fie pomenit tot mai rar, ocolire a unei răni Încă neînchise, dar prezența lui era mereu vie, amintită de pîlpîirea candelei Împrospătată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Eu confirmai, după care ea continuă: Sunt nepoata doamnei Iulia Valșar. V-am cunoscut de mult, dar nu mă rețineți - n-aveți cum, era multă lume - În casa fostei doamne Perussi, al cărui parastas avea loc atunci și pe care mătușa mea o moștenise. Mătușa a murit acum zece zile și printre actele ei, În afară de testamentul de mînă prin care mi-a lăsat casa pe care o moștenise la rîndul ei, am găsit o scrisoare către mine, prin care mă roagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ea continuă: Sunt nepoata doamnei Iulia Valșar. V-am cunoscut de mult, dar nu mă rețineți - n-aveți cum, era multă lume - În casa fostei doamne Perussi, al cărui parastas avea loc atunci și pe care mătușa mea o moștenise. Mătușa a murit acum zece zile și printre actele ei, În afară de testamentul de mînă prin care mi-a lăsat casa pe care o moștenise la rîndul ei, am găsit o scrisoare către mine, prin care mă roagă să vă spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
scrisoarea asta imediat v-aș fi anunțat de deces ca să veniți la Înmormîntare dacă doreați, dar nici nu m-am gîndit la dumneavoastră; de atunci nu v-am mai văzut niciodată și nici nu știam nimic despre legăturile dumneavoastră cu mătușa; nu mi-a vorbit niciodată... De asta am venit, domnule judecător. Îmi ceru apoi unele lămuriri cu privire la testamentul olograf În beneficiul ei, pe care-l scoase din poșetă. În final mă oferii să apeleze la mine ori de cîte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
celui din 1945... CÎnd ajunsei acasă doamna Pavel Îmi Înmîna o ilustrată de la Marga Popescu. Fotografia, sarcofagul În marmură roșie al lui Napoleon la Domul Invalizilor. Era pentru mine: „Iubite domnule judecător, iată Franța, esența ei...”. O altă ilustrație aparținea mătușii: turnul Eiffel. Încîntată doamna Pavel Îmi cerea explicații asupra istoriei celebrului turn pe care nu i le putui da. Era ușor nemulțumită, căci dorea la rîndu-i să le transmită mai departe, căci În zilele ce urmară, făcu ce făcu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
la stat, smolit, cu părul des și cu barba deasă, cărunt, bătea satele, orașele și cânta și el: „Lumânărele, dragele mele!”... Calimah mărturisește că pe Titinaș nu l-a cunoscut bine, deși când venea la Iași stătea în gazdă la mătușa Marghiolița Muruz, născută Negri, mătușă a lui Alexandru Calimach. El, ca și Lumânărică, aduna bani dar n a cheltuit o para din sumele adunate. Mânca pe la casele oamenilor, iar tot ce strângea era a bisericilor, a oamenilor. Când era vreme
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
des și cu barba deasă, cărunt, bătea satele, orașele și cânta și el: „Lumânărele, dragele mele!”... Calimah mărturisește că pe Titinaș nu l-a cunoscut bine, deși când venea la Iași stătea în gazdă la mătușa Marghiolița Muruz, născută Negri, mătușă a lui Alexandru Calimach. El, ca și Lumânărică, aduna bani dar n a cheltuit o para din sumele adunate. Mânca pe la casele oamenilor, iar tot ce strângea era a bisericilor, a oamenilor. Când era vreme rea, Titinaș plângea. - Ce plângi
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pelagră; N-am avere, sunt străină, duc o suferință ntreagă; Mi s-a spus de-un om cu carte, că i spital pentru săraci. Rogu-te, dacă se poate, ca și mie loc să mi faci...” - Nu e nici un loc, mătușă și poți chiar ca s ă te duci, Aici nu-i pomană multă!... Și pentru că în loc s o primească în spital, doctorul îi dă o rețetă, baba întreabă și o face și pentru noi cei din anul 2008: - Vă întreb
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
mai că nu zboară. Un nebun le ridică subsuoară și le poartă cu fața urâtă și moartă. Țiganii s-au așezat la margine de sat. Eram mică când am plecat, fără cheile de la ușă. Era război, a murit atunci o mătușă tușa, îi spuneam noi, avea ochii albaștri, era primăvara împletită în culori și parfum! Tușa mea de zare încă se clatină după obiceiuri și datină. Azi la mănăstire am pus o lumânare pentru sat, ciudat, am văzut și am visat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
vocilor ce n-au mai cântat. Bijuterii de familie Prea târziu m-am întors la poezie, nu mai pot spune ca altădată lucrurilor pe nume și sentimentele s-au așezat în trecut; mut a rămas cântecul de nestemate, pentru Cumbria, mătușa mea adunate în cutia cu bijuterii alese, cine să le mai poarte? Și ele sunt petale moarte. S-au aburit de vreme, și-au pierdut strălucirea gleznelor de la mână, a gâtului și a degetelor lungi și subțiri umbrite și veștejite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
grav, scârțâind din trupul bolnav. Totul e în declin: pereții au pocnit pe alocuri, ca niște ochii amenințați de deochi. Îmi amintesc că în biserica tatălui meu m-au deochiat, am căzut pe podea și vraja m-a lăsat, când mătușa m-a descântat. Cei optsprezece ani mă insultă. Peste portretul de acum, peste ochii mei a trecut vreme prea multă! * * * A mai trecut o vreme, a mai trecut un ceas, tot așteptăm să vină și să ne cheme cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
compun, spovedania se aude ca șoaptele în amurg. Antichitățile, nu doar cele din ciclul nominalizat, ci din toate ciclurile, sunt antichități subiective; reminiscențe autobiografice, unele accentuate istoric, câteva cu tentă specific regional, Vest-ardelean, legate de ambianța familială (părinți, bunici, unchi, mătuși, fiica și nepoata, prietene din copilărie), cu ecouri din lectură, punctate pe alocuri cu nume de scriitori și filozofi (Platon,Eminescu, Blaga, Labiș, Nichita Stănescu, Basarab Nicolescu, Mircea Ciobanul, Emil Brumaru, Marian Papahagi), cu evocări de mobilier vechi, de vitrine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Albăstrel, așa cum animalul în discuție e Albăstrel Pufi. Păcat că-i interzis ca Pitbull. Și nu-i nici o soluție ? Ar fi una dar e pe bani...îl eutanasiați. Euta...? Da. În chestia asta vă poate ajuta personal un verișor după mătușă care lucrează ca funcționar public la morgă. Face și îmbălsămări foarte reușite. Din păcate astăzi, mai exact la această oră băncile nu lucrează. Păi, ce legătură are banca ? Banca n-are nici una dar banii da și eu am o legătură
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Așa. Vezi ce scrie ? Unde să scrie ? Pe ușă. Pe plăcuța de bronz. Care bronz, că nu-I ! Aha. L-a-nghițit rotweillerul. ăsta, cum îi place ceva, înghite mai dihai ca Garda Financiară ! Pân’acu a înghițit-o pe soacrămea, o mătușă și, la cererea generală a vecinilor, pe Administratorul de Bloc. Le mai trebuie o persoană și pot face o partidă de poker...Știi poker ?? Săru’mânușițele chirurgicale. A avut dreptate cine-a zis că du-te dom’le la cabinetu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
terminat. În sfârșit am urcat în tren și, în fine, a început greva salariaților de la mișcare care a paralizat orice mișcare. Pe la prânz am revenit acasă unde, spre bucuria tuturor, ne-am strâns în jurul castronului cu urzici aburinde. Le adusese mătușa Evlampia de pe șanțul vernisat acum trei ani de Primărie în spatele blocului. O liniște calmă și o micuță întrebare atârnă ca un bec de 15 wați deasupra fericiților meseni: Dar dacă or fi urzici otrăvitoare? URNA SCAPĂ TURMA Scumpi și dragi
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
În America, pe când citirea electronică a voturilor se făcea foarte manual, domnul Smith K.Kampel, un nenorocit cerșetor adus în patima beției prin consum exagerat de wisky de proastă calitate, a fost chemat la urne. Aici, în fața urnelor unchiului și mătușei decedați prin infarct de mașină i s-a comunicat că s-a procopsit cu două distilerii, șase exploatări petrolifere și o mină de aur. Din acel moment, înțelegând valoarea urnei în destinul personal, domnul Smith a fost nelipsit în campaniile
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Avionul e microbuzul lui nea Tase. A înlocuit volanul cu o manșă. Formidabil. Da. Când trage de ea curge câte un sfert de vodcă. Și când trage de patru ori? La al patrulea semnal vine Salvarea. Salvarea ? Exact. Salvarea e mătușa Săvuca și ciorba de potroace. I-o toarnă în cap. Bine, dar cum mai ajungeți la G.P.Country ? Împingând. Împingând? Exact. Împingem două bancnote de câte cinci sute de mii lui nea Guță de la Salvare și ne duce la destinație
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]