8,009 matches
-
parte introductivă, descriptivă (în care se schițează portretul măștii), urmată de moartea animalului și reînvierea acestuia prin descântecul Blojului (Moșului, Ciobanului, Urâtului), care îl însoțește. Textul poetic prezintă vădite înrâuriri ale cântecului liric, ale strigăturii și descântecului, fiind posterior pantomimei. Masca propriu-zisă, construită din lemn, cu maxilarul inferior mobil, inițial stilizată, se transformă dintr-un element de recuzită teatrală într-un obiect decorativ, fiind împodobită excesiv cu mărgele, hurmuz, panglici, oglinzi, flori de hârtie, clopoței etc. Acest obicei a exercitat o
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
în serile premergătoare despărțirii de cel răposat. Moșnegii (Unchiașii, Urâții) sunt jocuri cu măști antropomorfe ce provin din riturile arhaice de cinstire a morților. În jocurile de priveghi din sudul Moldovei (Vrancea), dar și în acelea din Oltenia sau Maramureș, măștile Unchiașilor îi reprezintă pe bătrânii înțelepți ai obștei, reîntorși în sat să petreacă în noaptea de priveghi. Izolați de ritul inițial și incluși în jocurile țărănești cu măști de la Anul Nou, Moșnegii devin în epoca feudală reprezentanți ai comicului popular
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
formele cele mai simple, cu două-trei personaje, jocurile cu măști au evoluat spre forme mai complexe, cu cete de colindători (alaiuri). Numele generic al acestora este variat: ceată, crilă, bandă (bantă), partie, malancă. Denumirile grupurilor provin, de asemenea, și de la măștile mai importante în jurul cărora s-au constituit alaiurile: Capra, Căiuții, Ursarii, Arnăuții, Damele etc. Unele cete aveau caracterul confreriilor ludice (spre exemplu, toana transilvăneană), altele derivă din organizații paramilitare (hurta bucovineană). Deosebirea constă în aceea că organizațiile paramilitare funcționau tot
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
cult, F, 1967, 3; Vasile Adăscăliței, Jocul cerbului în Moldova, REF, 1968, 5; Vasile Adăscăliței, Ion H. Ciubotaru, Varietatea și răspândirea teatrului folcloric în județele Iași și Vaslui, ALIL, t. XIX, 1968; Horia Barbu Oprișan, „Călușarii”, București, 1969; Romulus Vulcănescu, Măștile populare, București, 1970; Emilia Pavel, Jocuri cu măști din zona Iași, Iași, 1971; Emilia Pavel, Măști populare moldovenești, Iași, 1972; Francisc Nistor, Măștile populare și jocurile cu măști din Maramureș, Baia Mare, 1973; Mihai Pop, Obiceiuri tradiționale românești, București, 1976, 7-85
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
în județele Iași și Vaslui, ALIL, t. XIX, 1968; Horia Barbu Oprișan, „Călușarii”, București, 1969; Romulus Vulcănescu, Măștile populare, București, 1970; Emilia Pavel, Jocuri cu măști din zona Iași, Iași, 1971; Emilia Pavel, Măști populare moldovenești, Iași, 1972; Francisc Nistor, Măștile populare și jocurile cu măști din Maramureș, Baia Mare, 1973; Mihai Pop, Obiceiuri tradiționale românești, București, 1976, 7-85, passim; G.I. Spataru, Drama populară moldovenească, Chișinău, 1976; Traian Herseni, Forme străvechi de cultură populară, Cluj-Napoca, 1977, passim; Dicț. lit. 1900, 839-842; Ovidiu
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
D-abia venisem în București și camarazii mă fac să-i cunosc deliciile. Bine înțeles în mod platonic. Într-o duminică seara fusesem la teatru în companie, dar la ieșire ne opri răm în fața sălii Bossel. Era aproape miezul nopții: măștile, unele intrau și altele ieșeau. Pe stradă tinerii le apostrofau și „se legau de ele“. Măștile ripostau și mergeau repede. În serile de bal mascat, joile și duminicile, era un spectacol pe care nu-l mai vedem astăzi pe Calea Victoriei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mod platonic. Într-o duminică seara fusesem la teatru în companie, dar la ieșire ne opri răm în fața sălii Bossel. Era aproape miezul nopții: măștile, unele intrau și altele ieșeau. Pe stradă tinerii le apostrofau și „se legau de ele“. Măștile ripostau și mergeau repede. În serile de bal mascat, joile și duminicile, era un spectacol pe care nu-l mai vedem astăzi pe Calea Victoriei. Când am venit în București era un singur bal mascat de elită, acesta era balul de la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fiindcă măsculițele, mai cu seamă servitoarele, veneau desculțe, își spălau picioarele în hârdău, își puneau ciorapii și ghetele sau pantofii pe care îi aduceau în mână și apoi intrau în bal. Motivul e lesne de înțeles: antreprenorul nu tolera ca măștile să intre în sală cu încălțămintea murdară de noroi sau de zăpadă. Balul acesta atât de inferior, frecventat de elementul femeiesc, era foarte căutat de bărbații din societatea mai de sus; tot tineretul băieților „de familie“ venea la acest bal
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
strada Negru-Vodă, în apropierea bulevardului Corneliu Coposu de astăzi. Am aflat după aceea cum că prin balurile mascate circulau un număr de veterane ale galanteriei cari, nemaiputându-și agonisi viața într-alt fel, se acopereau cu un domino și o mască, pândeau pe naivi și le storceau, nenorocitele, câțiva lei, pâinea de a doua zi. Fie sub pretextul leului pentru garderobă, fie printr-un cornet de bomboane, fie sub pretextul leului de birjă, aceste femei, după câteva ore de stăruințe și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
sabie, coroană etc. Ofițerul, îmbrăcat în costumul legionarului roman. Cei trei crai, adică magii, cu costume orientale, anume Gaspar, Melhior și Baltazar. Pruncul, copil între 12 și 14 ani. Paiața îmbrăcată cu haine strâmte și cu diferite petice. Moșul cu mască, barba lânoasă, cu cojocul și căciula întoarse pe dos. Vicleimul, bineînțeles, a degenerat. De unde vicleimul original avea un dialog inspirat din mistere sau nașterea lui Hristos, cu vremea s-a vulgarizat și chiar s-a trivializat. Astfel am ajuns la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mari presiuni și cu o extraordinară violență, fiindcă spiritul liberal era atât de puternic, încât pătrunsese chiar în rândurile partidului conservator de la cârmă. Conservatorii, deși aveau puterea în mână, înțelegeau că nu mai pot lupta și învinge decât cu o mască liberală, de aceea, în ajunul alegerilor țara s-a pomenit cum că din sânul partidului conservator de la cârmă răsare un partid liberal-conservator sub președinția lui Beizadea Mitică, adică a prințului Dimitrie Ghica, fostul președinte al Camerei. În adevăr, în ziarul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
2, septembrie 1900, p. 29, în care aflăm și o succintă caracterizare a celebrului actor, importantă pentru definirea stilului său de interpretare: „...Era cântărețul tip al canțonetei. Simpatic, cu o înfățișare impozantă, elegant și zvelt - deși era gras -, poseda o mască mobilă capabilă să înfățișeze cele mai fine nuanțe; gesturile și mișcările măsurate, ajutând admirabil la vivificarea ideilor, niciodată triviale. Vocea-i, deși nu era mare, era destul de puternică - puțin cam tremurată - și bine timbrată. Dicțiune bună. De obicei apărea în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
spus în glumă, citînd o vorbă din darea de seamă - cineva „nu-și exercită atribuțiile în sensul scopului”! *L-am revăzut pe Arthur Rubinstein cîntînd, împreună cu orchestra din Paris, Concertul nr. 5 în mi bemol „Imperialul” de Ludwig van Beethoven. Mască de evreu bătrîn, solemn, sever cu sine și cu cei din jur. Uneori, rămînea cu gura ușor întredeschisă, dar se redresa imediat. Nu știu ce-am urmărit mai mult: sunetele sau mîinile sale care se oglindeau în luciul pianului Stenway
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
după moartea lui, Catrina (care și-a înăbușit cu greu invidia) i-a luat locul, a devenit ea „sora lui Camilar”. Frustrare, pe de o parte; autocompensare, pe de altă parte. Lucru cert, relațiile lor sînt definitiv otrăvite. Sub o mască liniștită, dar frămîntîndu-și continuu palmele în poală, mătușa mi-o bîrfește cu neașteptată cruzime pe soră-sa. „Ți-o spun ca unui copil de-al meu”, își descarcă ea sufletul, asigurîndu-mă că totul e așa și nu altminteri. Sînt anunțat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Evit să-l întreb despre rostul zbaterilor sale: n-ar fi lucrat, oare, mai mult și mai bine în țară? Plecarea sa departe nu înseamnă o risipire? încerc să par doar nedumerit. Zîmbește larg mai întîi, dar după o clipă măștii vesele îi ia locul una tristă. Îmi mărturisește că, totuși, ar vrea să revină în Europa (însă, hotărît, nu în România) și să se dedice exclusiv celor două publicații ale sale: „Studia bibliologica” și „Tricolorul”. Are, din cît îmi dau
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
participasem la aplicații dure, alergînd, într-o noapte geroasă de ianuarie, din Brașov pînă la Bod (12 km) „pentru a respinge un atac al inamicului”, care - așa era motivat exercițiul - ocupase fabrica de zahăr de acolo, jumătate din drum cu masca pe figură și cu dese culcări în zăpadă; trecusem examene grele, necunoscute de colegii mei civili, iar acum eram aruncat în lume fără șanse de a converti această pregătire în ceva adecvat. Stă cineva să se uite la steluța de pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nici că era ginerele lui Ibrăileanu, nici că fusese menționat de Călinescu în prefața Istoriei literaturii române, alături de alți asistenți, pentru că-i procurase „cărți, reviste ori fotografii”. Un tip profund nefericit, cu sufletul ca un burete îmbibat de oțet, o mască veșnic ostilă... G. a tăcut, prelungind ștergerea ochelarilor, iar eu am continuat: „Ceva nu înțeleg, totuși: duduia din Onești m-a ocolit numai pe mine, în cele două decenii trecute de la acel articol, sau i-a ocolit pe toți cei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
către fragment, miniatură, figurină. *Inițial, am crezut că are (ca să mă exprim în felul ei) une sorte de malaise, într-o formă recurentă. S-a oferit să mă conducă o porțiune de drum prin parc. Era complet fanată, cu o mască a suferinței greu de privit. Cîțiva pași n-a spus nimic. Cînd a început să vorbească, s-a referit mai întîi la episodul cu Jean-Noël, amintindu-mi că i-am atras atenția „să nu se expună”. „Am făcut-o pentru că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
făcut să-l gratuleze astfel. Într-un subtitlu de carte, A. se autoprezintă ca „blînd”: așa arată „blîndețea” sa? De la mine, ar vrea să știe dacă așa-zisa „blîndețe” există sau e o formă de perfidie îndelung exersată, căci cu masca de „blînd” trăiești mai comod! I-am răspuns pe ocolite, atrăgîndu-i atenția că, în cazul lui A., violența verbală poate fi consecința unor reprimări, și că „prost etern” poate să însemne „naiv, credul, exaltat”. Cuvîntul „blînd” nu trebuie luat ad-litteram
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
faptă. S-a distrus destinul unui om, dar În schimb fusese apărat principiul „sacrosanct” al proprietății!... În miez de noapte, când mă chinuia insomnia, stăteam mult de vorbă cu el, În gând. De-a lungul istoriei, mulți și-au pus masca atașamentului sincer față de o cauză, au practicat excesul de zel și astfel... au continuat să apară noi Valjeani, pentru că toate acestea țin de condiția umană. 406 Todirel Tatos se trăgea dintr-o onorabilă familie fălticeneană. Bunicul său fusese deputat În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
conform actului de garanție emis de fabrica producătoare. Pe drum semnalizez o depășire și constat că semnalizarea nu mai merge, cât pe ce să fac accident. Prevenit asupra panei de curent, circul mai atent. La o intersecție calează motorul, rămân mască cu mașina nou nouță în plină intersecție. Împinge la ea, trage pe dreapta, dă telefon la CYCLOP pentru depanare. Sosește atelierul-remorcă, alți 300 de lei ca să mă ducă până la DACIA-Service. Acolo a fost un iad de-a dreptul, cu toată
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
corecți. Indiferent unde soliciți ceva, trebuie să ai bani. Corupția s-a așezat pretutindeni. Până și în biserici se fac afaceri sub diferite forme. Preoții nu mai sunt preoți, sunt salariații unei instituții bine cunoscute, cu puteri nelimitate. Protejați de masca duhovnicească, nu mai slujesc cauza sfântă a credinței, ei devenind instrumentele de serviciu ale necinstei, legalizată de cei împuterniciți de dvs. pentru a veghea la aplicarea Constituției și respectarea legilor. Această boală devenind cronică, s-a extins și în străinătate
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
domenii cuprinse de criza energiei, mâncare nu mai avem deloc, căldură până și soarele întârzie să ne-o dea, iar dl Ceaușescu, cum îi ziceți dvs., crede că face politică înaltă, planetară. Domnilor, fie-vă milă de noi și scoateți masca acestui caraghios ridicol care chiar crede că vorbește în numele unei națiuni întregi. Lăsați la o parte și pentru alte vremuri mai bune diplomația, obiectivitatea, vorbitul în vârful buzelor și înțelegeți că, în vreme ce copiii ne mor de foame, ni se cere
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
În felul aceluia al lui Thomas Mann despre felul cum a scris Doctor Faustus. Dezbaterea este absorbită În poezie sau, cu un cuvânt care spune exact același lucru, În ficțiune. Un roman pus sub semnul spectacolului popular În care apare masca evocată În titlu. Spectacolul popular care e circul ține de ce estetica numește grotesc și conține În sine un element sinistru, abea deghizat sub costumația și sub gesturile comice. Am studiat și eu, nu pe hârtie, ci ca spectator, reprezentațiile de sub
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Drogul tot mai salvator și tot mai năruitor al alcoolului... ca stimulent și Înlocuitor al poeziei sau iubirii. Al speranței, adică. Cele câteva convorbiri telefonice și câteva epistole de după 1989, când Marea Speranță Își arătase deja colții capcanelor, În carnavalul măștilor și mistificărilor momentului. Solemna declarație publică În favoarea „Nobelului” meu, pe care mi-o trimisese decupată din revista Orizont, 8 august 1994... Madi favorizase, iată, public, rumorile care reciclau panica „establishmentului” literar local. „Sunt foarte sigură că literatura română va țâșni
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]