6,868 matches
-
subiectului, reprezentate prin: - regretul pentru acțiunea comună, - remușcarea pentru modul în care a reacționat și pentru consecințele acestui comportament, - dorința sau tentativa de a încerca să repare actul comis, - repulsia față de actul comis asociată cu sentimentul de rușine și culpabilitate, - mirarea ca atitudine legată de imposibilitatea de a înțelege și explica „de ce ?” sau „cum a fost posibil ?” să se manifeste în „acel mod” persoana respectivă, - dorința de stingere a conflictelor cu împăcarea părților. Dezvoltările anormale Cadrul general al problemei Problema definirii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
i-am răspuns: „Howard, tu ce crezi că ar trebui să faci?”. Mi-a răspuns: „Ei bine, dacă aș ști ce să fac, nu aș mai discuta acum cu tine!”. Având în vedere experiențele de acest gen, nu este de mirare că majoritatea managerilor cred că soluțiile lor de bun-simț sunt la fel de bune ca și cele oferite de orice psiholog. Un al doilea motiv este că, deși, practic, toți managerii vă vor spune: „Corelarea nu înseamnă cauzare”, deciziile pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
afacerile obișnuite și în viață, în timp ce cunoașterea științifică trebuie urmărită deliberat și sistematic. Nu se cere vreun efort special pentru a avea bun-simț. De fapt, el nu poate fi împiedicat. El există la orice ființă umană vie. Nu e de mirare că există din abundență. În schimb, cunoașterea științifică necesită un efort special pentru a fi dobândită. 2. Cunoașterea bazată pe bun-simț este individuală; cunoașterea științifică este universală. Cea mai mare problemă cu așa-numitul bun-simț este aceea că nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
ajuta compania să-și desfășoare activitatea mai bine, dar una dintre cele mai frecvente utilizări e identificarea angajaților care nu fac față. Bazată pe măsurare, acțiunea negativă este de obicei întreprinsă pentru a corecta problemele de performanță. Nu este de mirare deci că angajații evită evaluările atunci când pot. Nu este nici o plăcere să fii identificat drept cel care creează probleme. Scopul măsurării într-un sistem de management al performanței este diferit. Măsurarea este folosită pentru a-i determina pe angajați să
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
un factor material, constând de obicei în bani sau care poate fi schimbat pentru bani, ce este menit să influențeze comportamentul într-o anumită direcție. Întrucât cele mai multe recompense nu sunt concepute special pentru persoanele care le primesc, nu este de mirare că nu motivează pe nimeni. Deoarece majoritatea recompenselor se dau pentru rezultate, fără să se ia în considerație comportamentul care a dus la obținerea lor, nu ar trebui să surprindă pe nimeni faptul că oamenii vor încerca să obțină recompense
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
O epidemie de deficit de atenție Nu constatați nici o problemă la copiii născuți într-o lume Nintendo în care primesc între 60 și 100 de factori întăritori pe minut atunci când ajung într-o clasă de nivel mediu? Nu e de mirare că sunt hiperactivi. Rata stimulentelor disponibile pentru acești elevi este total neadecvată pentru a le menține atenția trează pentru o anumită perioadă de timp. Producătorii de show-uri de televiziune și publicitate știu asta. De câte ori credeți că se schimbă cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
unii cu alții, fac semne de încurajare sau de dezamăgire și în alte privințe arată o neobișnuită emoție pozitivă. Dar luați aceiași oameni la locul de muncă și veți constata că nu fac nimic din toate acestea. Nu e de mirare că ne simțim diferit în ceea ce privește munca decât sportul! Și atunci de ce eliminăm amuzamentul de la locul de muncă? Cum să faceți munca atractivă Mulți manageri cred că distracția „nu-și are locul” la serviciu. Aceasta pentru că s-au obișnuit să vadă
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
nouă graniță pe care o atinge victorios nu este decât o nouă limitare a activităților sale, care îl cheamă să o depășească luptând — aceasta este atitudinea fundamentală din filosofia modernă. Pentru Aristotel ceea ce îl îndeamnă la cugetare este sentimentul primordial, mirarea, sentimentul de surprindere pe care îl au oamenii când recunosc ordinea bună și frumoasă a lumii. Modernitatea filosofează în schimb pe motivul îndoielii cu privire la capacitatea oamenilor de a trece peste propriile limitări pentru a se dezvolta cât mai mult. Morala
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
preocupați de probleme agrare”), iar „prin orașul tău cubist D-zeu e cu scaun la cap”, toate - imagini inversate care sporesc sensurile. De fapt, ceea ce se petrece în „aer liber” dă senzația de miraculos, iar mișcarea parodistică este expresia unei mirări colosale: „Mai știi brățara țipătului / în pasăre de cerneală vezi?” sau „ocheanul sângelui în anotimp se încercuie / deschide unde / când ornicele se desfac în coadă de păun”. Pe alocuri, bunăoară în proza Moartea vie a Eleonorei (1930), imagini stranii pot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
un moment totul mi s-a făcut negru în fața ochilor. Ludwig este cu 15 ani mai tânăr decât mine și, deși avea deja 23 de ani, îmi apărea drept un om foarte tânăr, unul care învață încă. Nu e de mirare că nu am uitat niciodată acest moment.“10 În corespondența cu prietena lui, Ottoline Morrell, Russell relata că pe măsură ce-l cunoaște mai bine este tot mai impresionat de noul său student și prieten. Iar în Autobiografie își va rezuma impresiile
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Wittgenstein a avut norocul să-l cunoască pe Paul Engelmann. Acesta locuia pe atunci la părinți, în acest oraș. Engelmann studiase arhitectura la Viena sub îndrumarea lui Adolf Loos și era foarte apropiat de Karl Kraus. Nu este, așadar, de mirare că va deveni în scurt timp persoana cea mai apropiată, atât din punct de vedere intelectual, cât și sufletește, de Wittgenstein. Cu Engelmann, O VIAȚĂ DE EROU? 37 Wittgenstein se va întreține deschis, intens și pasionat în lunile și anii
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
elementare de astronomie. Când nu avea vizitatori, Wittgenstein obișnuia să-și consacre ziua întreagă elevilor săi. Din scurtele sale vizite la Viena se întorcea cu rucsacul încărcat de fructe și ciocolată pentru cei mai apropiați dintre aceștia. Nu este de mirare că unii elevi au văzut în învățătorul lor întruchiparea exemplară a altruismului. Mărturii culese mulți ani mai târziu spun totul în această privință. Iată viața pe care a ales-o Wittgenstein în speranța de a-și găsi liniștea sufletească. O
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
al filozofiei mai târzii. Wittgenstein întreprinde analize și formulează concluzii pe care nu ezită să le numească „principii“. Temele și demersurile lui se aseamănă destul de mult cu cele ale lui Russell sau ale membrilor Cercului de la Viena. Nu este de mirare că Wittgenstein a văzut atunci în aceștia interlocutori, parteneri interesanți de discuție, ceea ce nu va mai fi cazul mai târziu. Transmițându-i lui Russell textul Observațiilor filozofice, în aprilie 1930, Wittgenstein a discutat cinci zile cu acesta, dându-i explicații
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ceva, așa, de sete, căci, bineînțeles, bucătăria e închisă. Nu știu de ce mai întrebi dacă nu cumva poți să primești și ceva de mâncare și nu știe nici băiatul care îți aduce meniul în care sunt doar băuturi, mirat de mirarea ta. Apoi, spațiul începe să se înăsprească deodată, devine sobru, culoarea dispare într-un alb cenușiu de pereți înalți și masivi. În piața care se deschide, doar domul cu măreția lui sparge liniștea, se ivește semeț cu iz de cuceritor
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
Viața românească”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Familia”, „România literară”, „Tomis”, „Euresis” ș.a. Prima carte, Semnele realului, îi apare în 1981. Modalitatea critică la care subscrie M. se poate desprinde mai degrabă din cronici decât din articolele sale programatice. Nici nu e de mirare, de vreme ce autorul se arată mefient față de tehnicizarea excesivă a criticii românești din anii ‘70-’80. Totuși, această mefiență nu provine din inadaptare - M. demonstrează în repetate rânduri că e un bun cunoscător al metodelor mai noi -, ci dintr-o incompatibilitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288251_a_289580]
-
poetică va fi conceptualizată și analizată de eseistă într-o carte din 1999, Uimire și poesis (Scrisul românesc). În dialogul lui Platon Theaitetos (Despre cunoaștere), Socrate vede în Thaumazein (uimire) originea filosofiei, și-i răspunde personajului care dă numele dialogului: "Mirarea aparține, în cel mai înalt grad, căutătorului înțelepciunii; nu există alt început al căutării înțelepciunii decît acesta și se pare că nu este străin de genealogii acela care a spus că Iris e vlăstar din Thaumas (Mirarea)". Subiect care îl
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
dă numele dialogului: "Mirarea aparține, în cel mai înalt grad, căutătorului înțelepciunii; nu există alt început al căutării înțelepciunii decît acesta și se pare că nu este străin de genealogii acela care a spus că Iris e vlăstar din Thaumas (Mirarea)". Subiect care îl frămîntă pe Platon și în Scrisoarea a VII-a, unde atenționează: "cel care nu poate face față tuturor greutăților pe care le reclamă filosofia, în cazul în care nu izbutește să se inițieze în tainele ei, să
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Mavrodin). Un pathos al uimirii stă la temeiul întrebărilor ultime; ele întemeiază omul ca ființă interogativă. Această capacitate de a se mira, acest - aș spune mai curînd - har al uimirii care stă la originea oricărei cunoașteri (Lucian Blaga: "cunoașterea e mirare și dezmirare" - proces infinit repetitiv, căci dezmirarea e urmată de o altă mirare, stîrnită de o altă enigmă, în cadrul unui alt context al cunoașterii) și a oricărei creativități, a oricărei faceri creatoare (a oricărei poiesis), reprezintă, cred, locul unui incipit
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ca ființă interogativă. Această capacitate de a se mira, acest - aș spune mai curînd - har al uimirii care stă la originea oricărei cunoașteri (Lucian Blaga: "cunoașterea e mirare și dezmirare" - proces infinit repetitiv, căci dezmirarea e urmată de o altă mirare, stîrnită de o altă enigmă, în cadrul unui alt context al cunoașterii) și a oricărei creativități, a oricărei faceri creatoare (a oricărei poiesis), reprezintă, cred, locul unui incipit comun pentru filosofie, știință și poezie (artă)". Întregul volum ne oferă, cum spune
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a universului. Față de obiectul liric, Heliade arată o impetuozitate, un nesațiu care se potolește îndată ce obiectul este cuprins, retorizat. Figura spiritului său poetic mi se pare a fi (spre a-i folosi o imagine) hrăpirea, provocată de o stare de mirare, înfiorare în fața lucrurilor sublime "din afară"". Între întemeietori și Grigore Alexandrescu la rîndul său se lamentează, deplînge sărăcia limbajului, nu mai puțin lipsa unor modele, de posibilitățile de exprimare lirică reduse ale limbii... În pofida acestor neajunsuri, plin de resemnare, scrie
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
acțiunile desfășurate în comun de oameni, sînt puse în paralel procedeele de alegere a papilor și/ sau președinților SUA, cînd rareori favoritul are șansa de a fi ales și cîștigător cel situat al doilea sau al treilea în preferințele electorilor. Mirarea nu-i că se fac atîtea erori, ci mai degrabă, ne atenționează autorul Eticii protestante..., în ciuda tuturor acestor disfuncționalități, numărul celor numiți pe drept este atît de mare. Afirmarea și dominarea mediocrităților sau ariviștilor este cu putință numai acolo unde
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
te pronunți prompt și totodată convingător asupra tuturor subiectelor cerute de "piață", asupra tuturor problemelor imaginabile ale vieții, fără să cazi pradă nu doar unei platitudini absolute, ci și unei nedemne trădări de sine, cu toate consecințele ei inevitabile. De mirare nu e deci că există atîția ziariști degradați sau devalorizați pe plan uman, ci că, în pofida atîtor dificultăți, numărul oamenilor de valoare și de o cinste ireproșabilă e totuși mult mai mare decît își pot închipui cei din afara breslei". Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
principalul antioxidant al membranei celulare. Ea acționează În prevenirea cancerului printr-un triplu mecanism: • Inhibând formarea nitrozaminelor (substanțe cancerigeneă În stomac și neutralizând alte toxine. • Inhibând producerea de radicali liberi care afectează genele. • Stimulând sistemul imunitar. Nu este deci de mirare că un mare număr de studii epidemiologice arată asocierea consumului de alimente bogate În vitamina C cu un efect protector, mai ales Împotriva cancerelor de stomac, de intestin, laringe, esofag, vezică urinară, colon și rect. Toate aceste studii se sprijină
[Corola-publishinghouse/Science/1861_a_3186]
-
dialect din Guineea, cu traficantul de droguri amintit, care e în închisoare. De asemenea, spune procuratura, au mai apărut niște neconcordanțe între ce a declarat ea inițial și ceea ce a spus ulterior, inclusiv în interviul televizat - lucru nu tocmai de mirare, aș spune eu, având în vedere că respectiva doamnă e complet analfabetă -, astfel încât, pe 1 iulie, DSK a fost eliberat din închisoare și nu poate părăsi SUA. De aceea spuneam că, acum, cheia întregii afaceri stă în mâinile procurorului (pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Rochas, Opium de la Yves Saint Laurent sau Shalimar al lui Guerlain. 6. Sexy și senzuale Pentru 71 % dintre bărbați și femei mirosul este un factor deosebit de important al atracției sexuale, influențând în mod hotărâtor alegerea partenerului. Nici nu e de mirare, deoarece încă din vremea faraonilor aromele fructelor exotice, ale florilor și mirodeniilor prezente în atâtea parfumuri erau considerate afrodisiace. Dr. Alan Hirsch a demonstrat printr-un original experiment că „bărbații reacționează sexual cel mai puternic la scorțișoară, lavandă, portocal, lemn
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]