8,023 matches
-
fost În război, greu? Greu, confirmă eroul, „că se trăgea din toate părțile, nici nu știai de cin’ să te ferești”. Pentru comparație și Întristare a se studia documentarul menționat, secvențele unde vorbesc foștii combatanți ruși și nemți. Cuvinte torsionate, mirosind a schije, Încă fierbinți, despre sacrificiu, curaj, luptă, flăcările războiului aprinzîndu-li-se din nou În ochi cu fiece amintire, după o jumătate de secol. La noi, vorba lui tataie, era greu, nu știai de cine să te ferești. Tot prilej de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de oră Înainte de Începerea spectacolului -, fiindcă dacă nu se strîng minimum zece persoane, nu va rula filmul. Am așteptat cu sufletul la gură, am numărat persoane, pînă la urmă ne-am adunat fix zece și ne-am răspîndit prin sala mirosind plăcut a lucruri de prisos fiziologic și animale pe cale de apariție și s-a stins lumina. Odată cu cea mai mică speranță de a găsi fie și cel mai mic element comun Între acei angry young men presupuși de titlu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
căruia i se smulg cîteva pagini Înfiorătoare din ultimul său roman serial SF de revistă. Personajele sînt Urm, Rogv, Lacar, Nata și Petrică. „Petrică privește Cosmosul.” Ei se află În drum cu toții spre Solgana, planeta vieții veșnice. Între timp, „Lacar miroase flori de lămîiță” care cresc abundent, prin toată navă spațială, și apare o dorință: „Aș vrea o banană, se pisicește Petrică. Atunci femeia Îi Întinde o tabletă gălbuie cu miros de banană”. Petrică Încetează să se mai pisicească și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
programul PSM-lui fiind emanat din nevoile maselor de muncitori și țărani”. Încă o emanație a nevoilor maselor și rămînem definitiv fără nule. Așa cum vine spre sfîrșitul altei reviste, Democrația, un inginer agronom mîhnit din comuna Ciupa, vine direct de la cîmp, „mirosind a lan de grîu” și zice că „În România s-a terminat de mult cu secerile, grîul se strînge cu combinele, deci recoltăm”. Că vine Paștele. Și, cu toate că de la o vreme plouă cu evangheliști peste țară, exceptînd unele inundații locale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
numele Lui nu apare, se află sigur pe lista de invitați, la pîndă) este mînăstirea Horezu, unde nu s-a mai căsătorit nimeni cu excepția lui Brâncoveanu. Fără să-și piardă capul ca-n tragedia domnitorului, printre copaci stăteau elegante domnișoare mirosind discret a parfum marca miresei și amintind astfel de filmul Parfum de femeie, 1992, În regia lui Martin Brest, unde Al Pacino e orb ca Borges, că tot am pomenit de acest scriitor atît de steril prin comparație cu scriitoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se sinucide și, după călătoria ce s-a dorit - și ea - inițiatică și a ieșit o aiureală pustiitoare cu orbi sîcÎitori conducînd, de exemplu, un Ferrari roșu În mare viteză pe străzi Înguste, În pantă, În numele trandafirului, că și ăsta miroase, uneori a femeie, nevăzătorul se reîntoarce nu numai acasă ci și la viață, grație tînărului (Chris O’Donnell), care-i ia pistolul. Și pe care colonelu-l ajută cînd se află pe punctul de-a fi exmatriculat (pe nedrept), adică atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
i se taie capul pe platou și tremură inutil precum Mihaela Rădulescu În orgasm), În regia magistrală a lui Michael Goldenberg, film pe care nu l-am văzut. Dar am văzut parcă aievea-n fața ochilor, cum spuneam, elegante domnișoare mirosind cuantificat a parfum de femeie care protejau invitații de ploaie cu ajutorul umbreluțelor. Invitații de ploaie sînt Înșirați de prozatoarea articolului În ordine ierarhică, după ce se face precizarea că domnișoarele miroseau discret deoarece majoritatea elementelor au stat sub semnul olfacției la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
văzut parcă aievea-n fața ochilor, cum spuneam, elegante domnișoare mirosind cuantificat a parfum de femeie care protejau invitații de ploaie cu ajutorul umbreluțelor. Invitații de ploaie sînt Înșirați de prozatoarea articolului În ordine ierarhică, după ce se face precizarea că domnișoarele miroseau discret deoarece majoritatea elementelor au stat sub semnul olfacției la nunta ca-n povești, plus cel al eleganței: nuntași eleganți, un discret cvartet de muzică clasică, un superb și discret cor de studenți la teologie ce au creat Împreună cu harpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
răvășiți din naștere. Practic, violența filmată-n exces se autoanihilează, o tot spun degeaba, aproape ca-n Platoon, iar minima, necesara participare sau atît de dorita volatilizare din sala de obicei infectă de cinema unde oamenii au plăcutul obicei să miroasă vara este Înlocuită de privirea detașată cu care nu mai faci decît cel mult să numeri, dacă poți, cartușele ce scot nouri de praf și bulion din tinerele bestii americane. Și, ca să-ți Închidă pliscul, la un moment dat Robocop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
m-am dus la un concert de jazz anul trecut, piruetînd printre automobilele de lux ale unor oameni ce nu se duceau la concert. Mi-am lipit guma de mestecat pe parbrizul unui Audi A6 din care cobora o doamnă. Mirosea a colonie. „Se mințea cu turbare, dincolo de orice imaginație, dincolo de ridicol și absurd. Toată lumea Învățase să mintă. CÎștiga cel care mințea cu mai multă nerușinare. Curînd nu mai fu nici urmă de adevăr În oraș.” L-am văzut pe autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
teritoriu nu se cînta decît hip-hop, femeile se demodau rapid, cît despre regat nu merită să pomenim decît faptul că oamenii erau Îmbrăcați În piei de oaie și mîncau cu mîna, ca pe vremuri. Ceea ce creează senzația că templele grecești miroseau a coriandru și a oaie. Nobilii scutiți de armată Înfulecau Într-un spațiu pictural hălci suspecte picurîndu-și zemurile, cu degetele rășchirate, unghiile negre și buze groase, lipicioase, de Îndrăgostiți. E drept, existau și măslini În țară, dar deocamdată nimănui nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și-am vărsat după aia trei zile dîrdîind sub pături cu blonda pe care-abia o cucerisem părăsindu-mă dezgustată de tîrÎtul meu aproape neîntrerupt spre WC, pe urmă m-am mai destins, stăteam cazați la o babă cu drosofile unde mirosea Înfiorător a bătrîni pe moarte și făceam duș turnînd pe noi apa de ploaie strînsă Într-un butoi agățat de-o țeavă, numai că nu ploua, isterizam liceence În minijupe cu Cohen și Bach În re minor, beam șampanie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am dus, cu două flaconașe de sînge al Mașei ținute cu căpăcelu-n sus ca să nu se răstoarne, cu tramvaiul beat la Urgență, doar acolo mai funcționa laboratorul În asemenea zile, erau analize vitale pentru a exclude un cancer, În tramvai mirosea a țuică, cîrnați și-a transpirație de sărbătoare și mai era un singur călător, cu urechile căciulii plutind În aerul rece ce intra printr-un geam spart, cînta domol, era puțin plecat, și eu mă rugam la 2000 de volți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
te inundă nostalgia, de-ți vine să pui mîna pe bîtă. Aia cu sistem de ochire de la 1907. Ce harnică era ea, securitatea, pe vremuri. Ca o furnică. Și noi eram ocrotiți prin lege de tot, acum ofițerii nu mai miros urît, au subsuori Nivea și se ocupă de americani, de alții, trăim În miezul unui ev aprins, par flăcările unui jaf de proporții cosmice, ne-au uitat. SÎntem liberi să plecăm În străinătate. Mai plecăm, ne mai Întoarcem, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
asemenea condiții, astfel Încît propun să mergem la restaurant. E plin, bolnavii rîd, bem un Martini, și privim prin podeaua de sticlă piscina de dedesubt. În cele din urmă părăsim clădirea aceea de basm pentru canceroși, și pornim spre oraș mirosind a Martini și asistente. Primăria, una dintre cele mai vechi din Belgia, construită Între 1376 și 1420, le-a luat 24 de ani ca s-o șlefuiască, are o spectaculoasă Sală Gotică, unde a avut loc prima reuniune a Statelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Singurul oraș din Belgia unde am găsit o toaletă publică În aer liber. O cutie gri de metal, introduci zece franci Într-o fantă cochetă și ușa se deschide automat, intri, ușa se Închide tot automat, Înăuntru e cald, luminos, miroase a deodorant, se aude o muzică plăcută, Rondo pentru flaut și orchestră, Îți atingi scopul, apa prinde să curgă singură iar ușa nu se mai deschide, mai Întîi zîmbești, apoi te cuprinde o ușoară Îngrijorare, ai apăsat pe tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din relatare, o bună bucată de proză mizerabilisimă, un deliciu pentru cititorul din Vest, de par examplu (din care, eventual, s-ar fi putut face un scenariu de film numai bun pentru export - sau măcar o secvență). Copilul era frumos, mirosea a lapte și miere și nucă. Un trandafiraș. Înfometat. După externare, în drum spre casă, am fost uluită cât de repede au reușit să reasfalteze Bulevardul Magheru. Bucureștiul mi s-a părut neverosimil de frumos, cu primăvara aia cotropitoare cu
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
și fata plîngeau de mama focului În drum spre mașina polițiștilor. La ferestre Începură să se aprindă lumini. Curioșii scoteau capul pe uși. Jack se Întoarse În casă. Ceață de marijuana. Chiar dacă trecuseră patru ani, tot i se părea că miroase ca lumea. Hudgens trăgea de sertare, scoțînd la iveală falusuri artificiale și zgărzi de cîine țintuite. Jack găsi telefonul și căută În agenda telefonică informații despre furnizori, dar nu avu baftă. Dinăuntru căzu o carte de vizită: „Fleur-de-Lis. Douăzeci și patru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
el. — White, fii atent aici. Bud ridică privirea. Elmer Lentz Îi arăta prima pagină din Herald. Titlul principal: „Victimele bătăii de la poliție vor intenta proces“. Subtitluri: „Marele juriu e gata să asculte mărturiile“, „Parker promite cooperare deplină din partea LAPD“. — Asta miroase a belele, spuse Lentz. — Nu, zău, Sherlock! Îi răspunse Bud. CAPITOLUL 8 Preston Exley termină de citit. — Edmund, toate cele trei versiuni sînt strălucite, dar ar fi trebuit să te duci imediat la Parker. Acum, cu toată publicitatea asta, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cum?“ -, de parcă Într-adevăr chiar nu știa nimic. Jack se duse la B.J.’s Rumpus Room. Totul În interior era tapițat cu vinilin - pereții, tavanul, separeurile de lîngă mica estradă a orchestrei. La bar: obișnuiții poponari ai casei. Barmanul Îl mirosi pe loc pe sticlete. Jack se Îndreptă spre el și Îi puse pe tejghea pozele, cu fața În sus. Barmanul luă pozele ca să le cerceteze. — Ăsta e Bobby și nu mai știu cum. Vine pe-acilea destul de des. — CÎt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Ed Îi aruncă ziarul În față și ieși. În hol: Thad Green. Dudley Smith și Bud White la postul de ascultare. Green spuse: — Avem confirmarea oculară din partea paznicului - ei sînt tipii din Griffith Park. Apropo, ai fost grozav. Ed Își mirosi propria sudoare. — Domnule, pe Coates l-a zdruncinat povestea cu femeile. Simt asta. — Și eu. Așa că dă-i bătaie mai departe. — Au apărut puștile sau mașina? Nu, dar echipa de la Strada 77 le scutură pe toate rudele și cunoștințele tipilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pot profita ambele părți. Eu cred că ați răpit o fată, amenințînd-o cu arma. Ați făcut-o să sîngereze În mașină, așa că ați ascuns mașina. V-ați mînjit pe haine cu sîngele ei, așa că le-ați dat foc. Toți trei mirosiți a parfum - parfumul ei. Dacă nu sînteți vinovați de treaba de la Nite Owl, nu știu de ce ați ascuns puștile. Poate că v-ați temut că ea le-ar putea identifica. Fiule, dacă fata este În viață, e singura voastră șansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pastilă și bău cîteva guri de apă. — Ellis Loew este un bufon interesat doar să apară pe prima pagină a ziarelor, nu un polițist, și În nici un caz nu ar trebui să dirijeze această anchetă. — Iubite căpitan, acest comentariu ce miroase a insubordonare În... Parker ridică mîna. — Domnilor, destul! Thad, fii bun și ia-i pe căpitanul Millard și pe locotenentul Smith la o cafea cît timp vorbesc eu cu domnul sergent. Green Îi conduse pe cei doi afară. Parker spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
numărați de la coadă la cap, pornind de la o sută. Lynn Începea deja să bolborosească. — Sută, nouăș’nouă, nouăș’opt, nouă’șapte, nouă’șas... Pinker Îi cercetă ochii și Înclină din cap. Jack Înhăță un scaun. Tot era prea calmă - o mirosea. Exley tuși. — 22 martie 1958. Împreună cu martorul se află subsemnatul, sergentul Duane Fisk, sergentul John Vincennes și chimistul legist Ray Pinker. Duane, scrie stenograma. Fisk luă un blocnotes. Exley spuse: — Domnișoară Bracken, ce vîrstă aveți? Ușor nesigur: — Treizeci și patru de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
știe ca să-mi facă rău. Dar nu știe. Hub rachmones, Meyer, hub-rachmones, Meyer Harris Cohen, te absolvo de păcatele mele. Gura vorbea, dar restul omului părea a fi mort. Jack cugetă: Van Gelder, Olandezul, din idiș În latină - ceva ce mirosea a trădare. — Hai, continuă. Mărturisește-i părintelui Jack și totul va fi bine. Goldman se scurmă iar În nas. Jack Îl scutură: — Haide! — Olandezul a stricat totul! ???? Poate un plan făcut În Închisoare și legat de Duke Cathcart? — Ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]