7,852 matches
-
individ și colectivitate, între individ Ț individ etc. - caracterul personajului se mai poate dezvălui și după / din felul cum reacționează în diferite împrejurări și situații; (!!) în dramaturgie, metatextul (indicațiile de regie) poate avea funcții de caracterizare; echivalează uneori cu intervențiile naratorului / povestitorului din operele epice; - personajul este purtătorul / mesagerul unei concepții de viață, al unei idei sau al unui ideal; el „luptă” pentru ceva / cineva; - idealul său în viață este: a. rezultatul educației; b. al necesității; c. al întâmplării, etc. - în funcție de
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
lor se face cu ajutorul narațiunii; (!!) alături de celelelte moduri de expunere Ț care sunt complementare Ț pentru schimbarea registrului epic, pentru dinamizarea acțiunii etc.; - timpul și spațiul acțiunii sunt nelimitate; de regulă prezentarea evenimentelor se face indirect (de către autor sau de către narator, ca observatori Ț de obicei imparțiali, neimpliați; excepție făcând opera memorialistică). De aici rezultă un grad mare de obiectivitate (realizată, la nivel morfologic, prin utilizarea persoanei a III-a); - componentele epice sunt unificate în funcție de un sens ordonator; iar sensul ordonator
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
chiar rostirea anumitor cuvinte); (!!) deci spectatorul nu percepe decât indirect mesajul metatextului (prin jocul actorilor sau prin viziunea regizorală); - pentru „cititor” constituie un ghid în „vizualizarea” unui spectacol pe care și-l reconstituie singur, și-l închipuie; echivalează cu indicațiile naratorului din creațiile epice; (!!) există un raport între metatext și dialog; - în metatext se face prezentarea personajelor (apoi ele se autoprezintă direct în dialog, în acțiune);relațiile dintre personaje și dintre personajele cu care vom face cunoștință; - metatextul conține și alte
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
3. dau oarecare expreivitate; - limbajul fără interpret: omul vorbește cu (și ca) animalele; animalele vorbesc cu (și ca) omul. Formule: - formulele au (adeseori) un conținut fantastic și o tentă hazlie; - ele sunt ritmice și adeseori ritmate; (a) inițiale:pentru plasarea naratorului într-un timp fabulos, incert și totodată, real (prin verbul „a fost”);pentru trecerea în fantastic, incredibil (prin adverbul „odată”); - se realizează pendularea între ficțiune, fabulos Ț real și fantastic; cititorul este introdus într-o stare de incertitudine; (b) mediane
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
trăiesc în lux, chiar huzuresc (într-un „dolce far’niente”); b. alții sunt săraci (nu pot lăsa moștenire copiilor decât tot sărăcia); c. (!!) clase de mijloc nu există. - sfârșitul basmului este marcat de o mare petrecere (la care, uneori, și naratorul își imaginează că a participat);limbajul, stilistica se caracterizează prin simplitate; - arhaismele, elementele de paremiologie;verbe, interjecții, adverbe, puține adjective;expresii cu valoare consecutivă („să vezi și să nu-ți vină a crede”); - topica inversă, subiectivă („spune-mivei”; „reteza-ți-l-voi”, etc.). Clasificări
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
se cere apă; 4. al ascunzătorii; 5. al cifrei 3 (sau 7 sau 12 etc.); 6. al mezinului cel înzestrat; 7. al călătoriei, al drumului. Alte obiective, de urmărit: 1. concepția optimistă; 2. improvizații libere; 3. intervenția (și efectele intervenției) naratorului. BALADA - se mai numește și cântec bătrânesc;este o specie a genului epic; întotdeauna în versuri; - aparține literaturii populare, dar și celei culte; - se cântă, rareori se recită, se citește;cântarea are un caracter solemn și dramatic; există o strânsă
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
neutru al lui Usher și să se retragă, o dată 'OU el, după deznodământul catastrofal ; dar în Ligeia, în Berenice și în The Tell-Tale Heart (Inima care-și spune taina) personajul principal, nevrotic și psihopat, este cel care își spune povestea; naratorul, cu care nu ne putem identifica, face o confesiune, caracterizându-se atât prin ceea ce relatează cât și prin modul relatării. Este interesant de studiat modul în care se explică geneza povestirii. Unele povestiri sânt introduse cu foarte mari precauții (The
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
trei genuri au fost separate încă de Platon si Aristotel, în funcție de "modul de imitație" (sau de "reprezentare"): în poezia lirică vorbește propria persona a poetului ; în epică (sau în roman) poetul vorbește, pe de o parte, în numele său personal, ca narator, și, pe de altă parte, își face personajele să se exprime în vorbire directă (narațiune mixtă) ; în dramă, poetul dispare în umbra personajelor sale. *9 Unii au încercat să arate natura fundamentală a acestor trei genuri asociindu-le cu dimensiunile
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
priceperii, sensibilității și darului interpretativ ale lui Vladimir Streinu, cunoscător eminent al operei proustiene. Criticul începe prin a invoca unele opinii critice de autoritate, mai cu seamă din categoria acelora care aplică operei lui Proust o grilă freudistă. Întoarcerea personajului narator la edenul copilăriei ar reprezenta în opinia acestor critici o căutare tulbure a stărilor "prenatale": "În alintările mamei - admite Vladimir Streinu - adultul se dorește copil, copilul - prunc și pruncul - făt." Criticul român socotește, cu o rezervă implicită, că "perspectiva nu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
povestea americană a lui Ronald Reagan îndeamnă publicul să vadă în America națiunea unică în lume care conduce mapamondul pe calea libertății și progresului economic, să îl perceapă pe președinte drept "conducător prietenos și motivat"574 și, în același timp, narator al poveștii americane, iar pe sine să se conceapă ca "eroi ai desfășurării măreței drame americane"575. Prin urmare, retorica lui Reagan definește locuri privilegiate, în cadrul poveștii americane, lumii, strategiilor politice, valorilor, președintelui și publicului său, toate aceste elemente ținând
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
asimilând creația istoriei și construind premisele momentului următor"32. În acest sens, opera lui Mircea Eliade trebuie citită ca un întreg, fiecare narațiune se integrează în totalitatea operei, "așa cum aceasta se include în Marele Text al cărui hermeneut este chiar naratorul care restaurează sensurile deghizate ale mythos-ului"33. Fără a se vrea un filozof sau un istoric al religiilor, Eliade se dorește autor al unei opere, "ceea ce motivează de ce adevăratele semnificații ale cărților sale transpar din totalitatea lor, valorile individuale nefiind
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
echivalează cu recunoașterea sensului trans-istoric73. Chiar Sorin Alexandrescu, care folosește o abordare semiotică a operei eliadești (alcătuiește careuri (în sensul propus de Greimas) ale semiozei, observă neputința de a denumi semnificatul sacru care, prin numire, ar deveni profan, precum și funcția naratorului de a amâna și destrăma toți semnificații propuși pentru a evita cristalizarea unui sens sacru, pe care l-ar putea numi) afirmă că semnificatul religios "nu este secundar, ci terțiar; nu este produsul unei codificări secundare pentru că aceasta este de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
palmă și, când îi șoptește tragedia lui, fata se cutremură (îi vede gura, monstruoasă etc.). Izolarea lui definitivă într-o cabană făcută de el, în munte"193. Cel care trăiește această experiență limită este Eugen Cucoaneș, un fost coleg al naratorului, inginer cu o existență liniștită care nu vrea sub nicio formă să iasă din aurita lui mediocritate și pe care îl sperie sentimentul că e un ales: "Pe mine mă interesează un singur lucru: să fiu ca înainte. Nu vreau
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
faptul că personajul principal posedă o glandă dispărută în pleistocen "pe care mamiferele doar ar fi încercat-o și apoi ar fi abandonat-o pentru că mai mult le încurca"195, așadar specifică naturii umane. Mitologia și tipologia macrantropului pe care naratorul o are în vedere mai apoi în Pe strada Mântuleasa... ("uriașii jidovi" etc.) semnifică o depășire a limitelor pe care le presupune condiția umană. În acest sens, o serie de indicii se constituie în semne care avertizează lectorul: "în liceu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
trecerii în celălalt tărâm, muntele fiind un simbol al realității absolute). Plecarea lui se întâmplă "la două după-amiază" (ca și în Pe strada Mântuleasa..., Les trois Grâces etc.), ora posibilei transcenderi într-o lume din afara istoriei. Cucoaneș pleacă având complicitatea naratorului prieten pentru a putea vedea limitele macrantropiei sale. "Dezechilibrul" biologic pe care îl trăiește Cucoaneș are consecință pierderea unor nevoi fiziologice ca foamea și a capacitații de a percepe sunetele umane; compensatoriu, aude altceva, "lucruri stranii", ceva care bate "ca
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mirare care te scotea din timp, proiectându-le într-o auroră mitologică", "limba de balaur", figura transformată "în teofanie"204 scot definitiv personajul din lumea comună, integrându-l generoasei mame-naturi. Întrebările pe care i le adresează omul obișnuit reprezentat prin naratorul - prieten, despre existența lui Dumnezeu, despre viața de după moarte, " Spune-ne ceva! Învață-ne!..." se rezumă în întrebarea finală: "ce este acolo?". Răspunsul lui Cucoaneș: Totul este!"205 redă prin acest verb de existență "revelația ontofanic-universală"206. Frenezia lui Cucoaneș
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
acestui nume la onomastica egipteană; în vechea egipteană, Onnophris are sensul de "care este mereu fericit", la origine, un supranume al lui Osiris 357. Numele celui fericit, deoarece coboară la o gară atât de aproape de Pod, gară al cărei nume naratorul nu și-l va mai aminti niciodată (aceeași amnezie a personajelor eliadești care le desparte de condiția paradisiacă) se leagă de timpul solstițial al transcenderii în moarte (ziua Sf. Onufrie încheie vara), recurent în proza eliadescă (în Calendarul iulian sărbatoarea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
regulă irecognoscibilitatea, menținerea confuziei: "Știu că așa e regula jocului: să te prefaci că nu mă cunoști. Dar sunt eu, Emanuel (...) Era amnezic și regula jocului - cred că așa înțelesesem de la el - cerea să nu fie recunoscut de la început"364. Naratorul este convins de diferența lor structurală: "E o eroare la mijloc, i-am spus cu blândețe. Te afli aici printr-o eroare. Mă confunzi cu altcineva. Dumneata aparții altei lumi, altei societăți. Poate ești scriitor, poate aventurier, în orice caz
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Dharma-chakra (Roata Zeului, Atman), Roata timpului istoric înseamnă refacerea identității soteriologice Atman=Brahman și salvarea din ciclul Marii Roți, prin "poarta cea strâmtă", ori printr-un pod; cel care reușește devine Rege al Roții 366. Când centrul discuției celor trei naratori: Onofrei, Gologan și Zamfirescu, îl formează numele prietenului locotenentului de roșiori, ne găsim în situația unui referent cu mai multe nume, deoarece personajul se regăsește în două din cele patru povestiri și este (re)cunoscut de către trei din cei patru
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
puternic implicați (homodiegetici) în evenimente, așadar mai puțin demni de încredere decât Fărâmă, povestitor al unor lucruri văzute și auzite 408. Analizând acest "adevărat paradis naratologic", semioticianul consideră că în Pe strada Mântuleasa "narațiunea este un mod de inserție a naratorului într-o societate activă în care acesta, altfel, nu poate pătrunde" și că "actul narațiunii nu este niciodată inocent" (s.a.) 409, deoarece Fărâmă, cu proverbiala-i memorie nu se poate înșela cu privire la fostul său elev, Borza, care nu este același
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
s-au întâmplat lucrurile"413. Sorin Alexandrescu 414 afirmă că, de fapt, povestirile lui Fărâmă sunt nule din punct de vedere informațional, deoarece disparițiile lui Iozi și a lui Darvari erau cunoscute din presă. Preluând terminologia barthiană, semioticianul consideră că naratorul Fărâmă utilizează, după capitolul al doilea, indicii, funcții narative care dau atmosfera epocii fără a adăuga evenimente noi celor cunoscute, în discuțiile cu Economu și Anca Vogel. Funcțiile cardinale - cele mai încărcate de informație și care deschid alternative la cursul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de origine divină (pe care Leana îl transmite, dar nu îl dezvăluie) explică refuzul de a juca rolul principal (s.a.) în proiectatul spectacol al lui Mavrogheni, Drăghici și Bărăgan, deoarece nu se poate substitui zeului 577. Hrisanti este unul dintre naratorii nuvelei, cel căruia îi place să "mitologizeze", narațiunea sa este una mitologizantă, cu "semne", adeseori marcate la nivelul grafematic: Când atingea paharul toată fața i se lumina de un zâmbet nemaivăzut și neînchipuit (...) cine n-a văzut-o atunci, n-
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de la Ghetsemani, care, deși limitată la numai câteva ore - s-a dovedit mai presus de puterile omenești). Celălalte probe: spectacolul: "inițierea dumitale în acest fel de teatru a fost un eșec...", și ieșirea din timp au același final. Eusebiu este "naratorul și personajul-martor al nuvelei, un martor fidel, dar perplex care nu-și poate însoți maestrul pe drumul inițierii și anamnezei" și care înțelege evenimentele ca fapte cotidiene și nu ca pe niște secvențe dintr-un scenariu mitic 683. Anamneza se
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lumea noastră"692. (Situație comună tuturor personajelor eliadești care ajung într-o altă lume paralelă celei din care au plecat: Iozi, Lixandru, Darie, Iancu Gore, Dominic Matei). Actrița care joacă rolul Euridicei nu are un nume personal, nici în relatarea naratorului, nici în cea a lui Pandele. În lipsa numelui personal, supranumele îndeplinește condițiile de designator rigid (în termenii semanticii modale) care îndeplinește setul de proprietăți: soția doctorului Laurian, actriță, mama lui Laurian. Utilizarea exclusivă a supranumelui relevă identificarea totală cu mitul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Todorov, ci o normă a semiozei sacre, așa cum o propune Eliade: semnificatul sacru, o dată numit, ar deveni profan; povestirea propune un semnificat sacru pe care îl destramă mai târziu, refăcând enigma inițială și evitând producerea unui sens ultim, iar funcția naratorului este destrămarea semnificaților propuși și împiedicarea cristalizării unui sens sacru care ar putea fi numit. În permanență, textul este străbătut de două mișcări contradictorii: înainte (de propunere a semnificatului) și înapoi (de retragere a lui)9. Dintr-o perspectivă strict
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]