7,953 matches
-
așteptând parcă să se întâmple ceva extraordinar. Hai! se auziră reacțiile celorlalți ca un ecou. Trebuie să vii în seara asta și tu, îmi spuse Marius, întinzându-mi mâna să mă ridic. Trebuia să mă țin deoparte de necazuri, dar nebunii ăia știau să mă prostească, apoi, să fi rămas singur în cameră nu era o obțiune care să-mi convină. Eram încă indecis și ei, ca să mă facă să-i urmez, începură cu miștourile: Vrei să ne torni la grăsancă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mult așteptată. Trăirile mele se rezumau doar la acele mici dureri provocate de informațiile pe care le primeam zilnic de la prietenele Creței, care îmi povesteau cu lux de amănunte toată viața intimă a ei. A fost cu Petruș în oraș. Nebunul n-avea bani la el dar tot a luat păpușa pe care și-o dorea Elena... A furat-o, pricepi? și i-a scris pe talpă ,, AB4"... O iubește, e clar... și ea e la fel de topită. Ieri, la discotecă, când
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
peste porți. Prin curte, un tip, cam ca mine la trup, ne privea pe furiș. El e cel de care ți-am povestit, mi-a zis precipitat. Vrei să vă fac cunoștință? În loc de răspuns, am răcnit la ea ca un nebun, asigurându-mă că sunt auzit de cine trebuie: Du-te la dânsul! E treaba ta că nu mă mai vrei... O să-mi treacă și am să găsesc o fată care să mă placă pentru ceea ce sunt... Ea mă privea nedumerită
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
răsunându-mi în urechi. Nicio fată nu poate iubi un pungaș fiindcă acesta va căuta mereu scandalurile și nu va ști niciodată să și protejeze partenera de situații penibile. Petruș se ridică în picioare tot plin numai de nervi. Ce nebun înfurie taurul ca apoi să-i stea în fața coarnelor? I-am zâmbit ștrengărește deschizându-mi ușor brațele spre lateral apoi în următoarea secundă nu am mai simțit frigul. Eram relaxat și fața amorțită mi se scutura de parcă eram legat la
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
în când, ceva îmi picura drept în ochi, ca dintr-o pipetă. Nu mai plânge că mă chiorăști, i-am cerut eu moale, abia mișcându mi buzele amorțite. O pufnise râsul, dar nu se putea opri încă din plâns. Ești nebun... putea să te omoare... Cu el ți-ai găsit să te pui? L-am iertat ca să nu mergi în oraș cu un mascat, i-am șoptit la ureche... Ea râdea în continuare cu lacrimi în ochi ca de o glumă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
prima oară pe buze. Aveam obrazul umed de lacrimile ei. Nu-mi păsa de ce zice lumea din jur. Nici măcar de Petruș nu mă mai sinchiseam. Ea mă strângea tare în brațe, iar eu o iubeam în acele momente ca un nebun. Înțelegeam că eram pe cale să devin un alt om. Nu mai puneam preț pe forța fizică și nici pe mândrie, învățasem că orgoliile nu au ce căuta într-o relație, îmi doream să fiu mai bun și să mă placă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
bine alături de mine și totuși... Îți promisesem ceva și n-am vrut să rămân datoare. Te căsătorești cu mine? am întrebat-o râzând, dorind parcă să mai diluez din seriozitatea cu care începuse discuția și care ne stânjenea pe amândoi. Nebunule! Încercă să mă lovească blând, în joacă, iar cu ochii căuta să-mi scormonească în suflet vrând să afle, dacă ascuns după o glumă, mai simt ceva pentru ea. I-am prins palma care rămase suspendată în aer și îi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ar fi petrecut totul acum, aici, în fața mea. Badea Vasile părea c-o s-o ia razna. Își ascuțise în foc, la fierar, barda și a plecat după lupi. N-a venit înapoi decât după vreo câteva zile. Părea că-i nebun și se sălbăticise. Barba îi crescuse ca buruiana și avea ochii rătăciți. Nu dăduse de lupi și se răzbunase pe stejar. L-a ciopârțit cu mânie și se mai văd și-acum urme pe lung de la bardă. Ciobanii spun că
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
În oraș cu o prietenă. Ești acasă? ― Nu. Nu, eu...ăăă...ajung imediat. ― Ok. Alex e cu tine, da? Asta era cea mai grea parte. Mamă, am uitat să-l iau pe Alex la timp și el a plecat de nebun. Nu am idee unde ar putea fi. ― Da, am spus În schimb, șocată de vorbele care mi ieșeau din gură. Da, el e chiar aici lângă mine. ― Slavă Domnului! Îmi făceam griji. Puteam fi oficial declarată o mincinoasă. Nu mai
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
am făcut pentru tine! De ce nu ai rămas să mă aștepți? Încercam să-l fac să-și dea seama că Îl certam. ― De ce nu ai venit la timp? replică el. Am fost sigur că ai uitat. ― Așa că ai plecat de nebun? am spus, aproape plângând de ușurare că el era cu adevărat lângă mine. Asta Îmi cam distrugea tonul ferm al mamei supărate. Alex Își dădu ochii peste cap. ― Dă-mi pace! ― Stai, te rog, așteaptă! am bălmăjit eu, mult prea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Ce-ar fi să-ți fac curat În cameră o săptămână? Alex se strâmbă și dădu dezaprobator din cap. ― O lună! ceru el. Mi-am simțit pielea de găină. Nu, În niciun caz. În absolut niciun caz. ― O lună, ești nebun? El zâmbi, apoi ridică din umeri și Îmi făcu cu ochiul. Îmi dădeam seama cu groază că În mod sigur, dacă nu-i făceam pe plac, le-ar fi spus. Nu aveam de ales. ― Bine, o lună, am spus strângând
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
viață, am spus-o și am fost sigur. Îmi amintesc cum tremuram de emoție. Mă gândeam la cum va reacționa. Va zâmbi? Va spună și ea ceva? Sau Îmi va arunca o privire ciudată și va râde, spunând că sunt nebun? Ei bine, da, a zâmbit și mi-a spus că sunt nebun. Și mi-a mai spus că mă iubește și ea. E uimitor. Două cuvinte abia șoptite mi-au provocat o explozie de fericire. N-o să uit niciodată felul
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
drepturile omului includeau printre altele și liberul acces al femeii la industria cosmetică. În loc de ranchiună, simțeam un soi de curiozitate dureroasă față de lumea în care era posibil să-ți porți părul ciufulit și în dezordine, ca scăpat de la spitalul de nebuni. Primul impuls era senin, de evadare, nu de incitare la fapte. Sora mai mare a vecinei de la care îmi completam colecția de junk se numea Anca și era cea mai frumoasă fată din cartier. Avea rochii mătăsoase, lungi și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
i-am împrumutat eu două sute de franci, era așa un geniu? Tu vezi ceva în tabloul ăsta?“ „Nu văd. Nu seamănă cu plantația și nici nu am mai văzut vreodată cocotieri cu frunze albastre. Dar ăștia de la Paris sunt niște nebuni și poate că frate-tău o să poată să-l vândă pe cei două sute de franci pe care i-ai împrumutat tu lui Strickland.“ — Ei bine, am împachetat tabloul și l-am trimis fratelui meu. În cele din urmă am primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
s-a hotărât atunci, pe loc, să-și petreacă restul vieții la Alexandria. Nu i-a venit foarte greu să părăsească vasul, și peste douăzeci și patru de ore se afla pe țărm cu tot avutul lui. — Căpitanul probabil te-a socotit nebun de legat, i-am zâmbit eu. — Nu-mi păsa de părerea nimănui. Nici nu acționam eu de fapt, ci un element mai puternic dinlăuntrul meu. M-am gândit să mă duc la un mic hotel grecesc până mai văd cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
gest larg de actor, a rostit ca o sentință: ― Te-am pierdut! S-a depărtat pufnind, parcă-i făcusem un rău cu asta. M-am luat după el. ― Charlot, ia vino încoace. ― Nu se aprobă! ― Vino, măi, nu face pe nebunul. Ce zici dacă am aranja ceva? Ochii lui Charlot sclipiră fosforescent: ― Cînd? ― Astă-seară! În clipa aceea, Iliuță scoase capul pe ușă: ― Mi se pare că miroase a chef! ― Măi, ai un nas de copoi... ― Cine-i cu aprovizionarea? (asta, în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai preocupă persoana ei de vreme ce am ajuns s-o schimb cu alta. Dacă mă iubește, cu atât mai rău pentru dânsa. Are să sufere toate chinurile geloziei și mă va urî mai mult decât m-a urât până acum. Iar eu, nebun de bucurie, voi binecuvânta ura ei înverșunată care nu-i decât cealaltă față a iubirii. Numai de un singur lucru mă temeam; dacă Mihaela nu-i acasă și-mi zădărnicește planul? Așa că a doua zi am pândit cu grijă toate
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
receptivitate era așa de lacomă, încît cel mai mizerabil cântec ni se părea fermecător. Pesemne unde îl înfrumusețam cu cristalele propriei noastre bogății sufletești. Chiar apostrofa Dorinei, care bombăni trecând pe culoar prin dreptul camerei noastre: " Iar s-au cățărat nebunii pe acoperiș să ne facă muzică, parcă de muzică ne arde nouă acum", ni se păru cât se poate de amuzantă și am râs cu poftă. Concertiștii coborâseră de mult în odăițele lor, iar mansarda se cufundase într-o liniște
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Nu-i vorba să mergem acasă, ci la... Constantinopol. Ea izbucni în râs. ― Dor, ce sânt glumele astea? ― Ba nicidecum, vorbesc foarte serios. Am împins-o ușor să urce puntea care ducea pe vas. ― Ce faci? Nu e voie! Ești nebun? Ce te-a apucat? ― Nu înțelegi că plecăm la Constantinopol? Doar nu vorbesc. .. turcește. Ea n-avu vreme să mai spună ceva deoarece ofițerul de la capătul punții ne ceru biletele de drum. Le-am scos din portmoneu cu toată gravitatea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
care n-a scăpat din vedere nici cel mai neînsemnat amănunt. Pe Mihaela abia acum o cuprinse o bucurie vecină cu nebunia. Mă îmbrățișa, mă sărută, plânse și râse, amestecîndu-și lacrimile cu lumina râsului, ca într-o ploaie cu soare. ― Nebunule, îmi vine să te sfâșii, a scrâșnit printre dinți, cu ciudă mare. Ce vrei să faci cu mine? ― Nebun ― zici? Mi-ar trebui prea multă înțelepciune pentru asta. Din păcate sânt zdravăn la cap. Strigătul ei era cea mai frumoasă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vecină cu nebunia. Mă îmbrățișa, mă sărută, plânse și râse, amestecîndu-și lacrimile cu lumina râsului, ca într-o ploaie cu soare. ― Nebunule, îmi vine să te sfâșii, a scrâșnit printre dinți, cu ciudă mare. Ce vrei să faci cu mine? ― Nebun ― zici? Mi-ar trebui prea multă înțelepciune pentru asta. Din păcate sânt zdravăn la cap. Strigătul ei era cea mai frumoasă declarație de dragoste pe care nu cred s-o mai fi auzit cineva pe lumea asta în afară de mine. Vaporul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ajunul morții, analizând pe întinderea unei cărți stările sufletești, rubedenii cu nebunia, care ne-au cutreierat. Dar această disecție, rece, fără dinamism, prea puțini cititori ar fi parcurs-o. În orice caz, amândoi aveam în ființele noastre câte un mic nebun care trebuia să fie închis. Numai că nebunii noștri, înfuriați de lanțuri și cătușe, sfărâmaseră temnița ieșind afară, în libertate... ... Când la orizont se ivi sprinceana de lapte a zorilor, amândoi zăceam istoviți, cu trupurile dogorind ca jarul. Suflam din
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sufletești, rubedenii cu nebunia, care ne-au cutreierat. Dar această disecție, rece, fără dinamism, prea puțini cititori ar fi parcurs-o. În orice caz, amândoi aveam în ființele noastre câte un mic nebun care trebuia să fie închis. Numai că nebunii noștri, înfuriați de lanțuri și cătușe, sfărâmaseră temnița ieșind afară, în libertate... ... Când la orizont se ivi sprinceana de lapte a zorilor, amândoi zăceam istoviți, cu trupurile dogorind ca jarul. Suflam din greu, sacadat, aerul nu ne mai ajungea. I-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe pernele ei nu cred că puteam s-o îndur. Mie îmi trebuia goană, mișcare, risipă de energie, istovire fizică. Mă loveam uneori de trecători, care întorceau capul după mine, mirați parcă ar fi avut de-a face cu un nebun scăpat din balamuc. Nu mă sinchiseam ― ce-mi păsa de ei? Ajuns la locuința Mihaelei, am urcat scările tot în fugă sărind vijelios treptele, amenințat în fiecare clipă să-mi rup gâtul. Am bătut puternic în ușă, gâfâind, cu sufletul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mă atinge! Deodată, ca sub imperativul unui gând despotic am sărit în picioare și m-am precipitat spre ieșire. Mi-a sesizat intenția de a fugi și m-a împiedicat la timp, baricadând ușa cu spatele. ― Nu se poate! Ești nebun? Cum ai să pleci în halul ăsta? ― Lasă-mă să trec! Ce-ți pasă? O clipă nu mai rămân aici. Voiam s-o dau la o parte, dar ea rezista cu îndîrjire. O luptă scurtă se încinse între noi. (Mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]