9,132 matches
-
un exces față de real. Fenomen care ține de însăși ambiguitatea funcției descriptive: aflată teoretic în serviciul acțiunii narate, ca funcție auxiliară, ea constituie și o pauză decorativă care tinde să aibă valoare în sine. Degeaba a încercat romanul realist să nege această ambiguitate, ea reiese oricum la analiza literaturii baroce sau a anumitor romane contemporane. Literatura poate adesea pretinde că nu este decât reprezentarea unei realități în fața căreia se estompează, codurile estetice pe care ea se sprijină și forța semnificantă degajată
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
părinți. Am reflectat îndelung dacă să fac această confesiune despre relația mea cu credința, religia și biserica. Am hotărât s-o fac. Mă grăbesc însă să adaug, să dau asigurări că nu am nici cea mai mică intenție de a nega valoarea de adevăr existențial, valoarea morală și uriașa valoare culturală și civilizatorie a creștinismului. Departe de mine gândul de a vrea să rănesc sentimentele creștine ale altora. Respectul față de ultima intimitate, cum îmi place s-o numesc, este desăvârșit. M-
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
fi acolo: iar cuvântul omenesc fiind și el "creator", ca și al Tatălui (Facere 2,19), castelul cârciumă s-a și făcut. Cârciumă l-ai numit, cârciumă e. În virtutea dumnezeeștii puteri concedată omului de a defini lucrurile. Don Quijote prin urmare, neagă o realitate a planului, a nivelului unde și el se află și în consecință e nebun. E însă și realist, zdravăn la minte, deoarece castelul tot castel a rămas în lumea esențială, arhetipală, adevărat (adevărată, nu reală), printre modele, acoperindu
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
decât doctorul Lefa, cel care a împărțit celula între 1950 și 1953 cu Wurmbrand, acesta precizând pentru Academia Cațavencu că l-a operat de două ori în pușcărie pe pastorul ce suferea de un TBC avansat. Fiul pastorului, Mihai Wurmbrand, neagă aceste mărturii pe site-ul Forumului Civic Creștin, considerându-se cel mai în măsură a vorbi despre tatăl său. Numai că unele dintre atitudinile tatălui său de-a lungul vieții lasă loc unor astfel de controverse. Spre exemplu, Wurmbarnd, deși
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
pasă. Spun dacă mai este în viață, deoarece am găsit în lucrurile mamei o listă cu morți cărora ea le dădea de pomană, iar pe acea listă e trecut și numele lui. Pe bunica mea, când am întrebat-o, a negat, afirmând că este un văr. Mi s-a părut straniu și am mai întrebat alte persoane din familie, dar nimeni nu știa nimic de vreun văr cu numele tatălui meu. Despre tatăl fetei mele nu vreau să vorbesc. Niciodată nu
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
o luni. Miercuri dimineață la prima oră mă aflam cu Raluca în spital, știind că medicul chirurg fusese de gardă, să vorbim de rezultat și să-i scoată firele mamei. Cerând biletul cu rezultatul biopsiei, am rămas nedumerite. Chirurgul a negat faptul că ar avea vreun rezultat. Dumneaei nu știa că eu aveam deja rezultatul. Încă de la început, comportamentul acelui cadru medical mi-a dat multe de bănuit. Nu-i înțelegeam atitudinea și minciunile. Era speriată, iritată de prezența mea, uneori
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
îi aparțineau mamei. Am fost invitată înăuntru de doamna care, cu câteva luni în urmă îmi spusese să nu mai umblu prin târg aiurea. Aceeași doamnă ne întreabă, pe mine și pe Raluca, dacă o înregistrăm sau o filmăm. Am negat iar dumneaei ne-a zis: „ Oricum mă doare în trișcă dacă mă înregistrați. Nu am cu ce lucra. M-am săturat să vină săptămânal familii ale pacienților să mă ia la întrebări. Îmi mai zice același lucru, că mama are
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
nu poate, nu are dreptul să ignore nici starea de spirit a națiunii, constituită pe seama atîtor experiențe nefaste, nici temeiurile geopolitice 37. Polemica pe tema naționalismului, în zona amintită, pare mai mult o ceartă de cuvinte, fiindcă nici un protagonist nu neagă opțiunea fundamentală, europenismul ca perspectivă istorică. Diferă însă modalitatea, stilul, cadența integrării. Uniunea Europeană nu poate fi doar un club select, ci o "națiune a națiunilor" (Montesquieu), o realitate complexă, care nu trebuie să anihileze particularismele naționale. Numai în acest sens
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
deja orientală. Cu atît mai mult, fosta Iugoslavie apare ca un teritoriu al unui du-te vino multisecular ce a pus întotdeauna ideea de graniță sub semnul instabilului. Însă, în ciuda caracterului lor oarecum impalpabil, acestor frontiere nu li se poate nega rolul istoric fondator. Patru sînt factorii primordiali care, fie separat, fie în ansamblu, au generat nașterea lor: mai întîi dezmembrarea Europei latine îndată după căderea Imperiului Roman; apoi ruptura ce a urmat între creștinătatea ortodoxă și cea catolică; cel de-
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
contemple ciudatul spectacol al "chipului regelui" în 1575. În orice caz, această comuniune funcționa mai degrabă între suveran și supuși, decît între un supus și altul. Natura prea puțin populară a acestui echilibru politic îl determină pe Ernest Gellner să nege posibilitatea oricărui sentiment de apartenență colectivă în sensul național, în societatea Vechiului Regim. Pentru Gellner 108 istoria lumii este, în esență, cea a societăților agrare în care se suprapun, fără vreun contact, elitele compozite și masele de țărani ignorante și
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în 1598, și abrogarea sa, în 1685 și în orașele libere ale Imperiului habsburgic, unde, începînd din 1648 au putut coexista cele două tipuri de religie, în virtutea unei dispoziții cu totul speciale prevăzute de tratatele Westphalice.127 Acest dispozitiv ce nega liberul arbitru al fiecărui credincios a creat o dispoziție flagrantă în privința modalităților de care deținătorii autorității puteau dispune, pentru a-și asigura asentimentul populațiilor lor. În virtutea principiului "cum este prințul așa este și religia" (Cujus regio, ejus religio), suveranii, atît
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
adjuvanți în cazul în care nu sînt considerate obstacole. Botezul și fermenții imediați ai naționalismului sînt factori politici și moderni. Ceea ce este ciudat însă e faptul că majoritatea specialiștilor acestui fenomen se abțin să facă acestă constatare fără a o nega totuși. Aceștia preferă să construiască interpretări nefondate, să se piardă în divagații per-cepînd naționalismul drept un corolar al unei alte revoluții, industrial-capitaliste, sau să-l privească ca pe sub-produs al dezvoltării limbilor scrise standardizate la scara unei țări. Aceasta înseamnă
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
populistă nu l-a împiedicat pe Herder să rămînă fidel prejudecăților inega-litare ale epocii sale. El aderă la teoria climatelor a lui Montesquieu și crede în superioritatea genetică a anumitor grupuri chiar dacă obiectează față de conceptul de rasă, fiindcă, dacă îi neagă realitatea, o face doar pentru a-i opune ideea că "fiecare națiune are o fizionomie particulară ca și un limbaj particular". Dincolo de aceasta el admite spiritul de cucerire pe care-l prezintă drept o trăsătură culturală ancorată de epoca arhaică
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
282 vulgarizează folosirea cuvîntului "naționalism" în preajma anului 1900. Sigur, națiunea și dreptul popoarelor de a dispune de ele însele constituie cauza republicanilor, în timp ce termenul generic ce derivă de aici naționalismul rămîne mai degrabă apanajul dreptei credincioase. Însă Barrès nu mai neagă revoluția. El o integrează în trecutul Franței. El denunță chiar, ca și Renan, viziunile rasiste, notînd că este inexact să vorbești de o rasă franceză în sens strict: "Noi nu sîntem o rasă ci o națiune"283. Astfel se prefigurează
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
federalist din momentul în ca-re, în 1893, el ia conducerea ziarului Cocarda 284. În schimb, Charles Maurras (1868-1952) este foarte de-parte de a admite că Republica timpului său încarnează legitimitatea națională. Dacă și el adoptă ideea de națiune, el neagă poporului dreptul de a se pretinde fondator. Pentru el, dreptul pămîntului și dreptul sîngelui întemeiază o națiune care le revine francezilor fără ca aceștia să dețină prerogative asupra ei. Maurras disprețuiește legitimitatea democratică. Însă audiența de care se bucură rămîne într-
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
sînt singurii care se resimt în urma punerii în discuție a puterii lor reale. La rîndul lor, guvernații au înțeles că mandatarii lor și-au pierdut prerogativele și că atributele regale au devenit destul de factice. Dintre guvernanții mai luminați, cîțiva au "negat faptul că statul dispune de putere decizională ultimă, incluzînd aici și dreptul de a recurge la forță"412. Legitimitatea democratică dusă la extrem s-a trezit zdruncinată deodată și, odată cu ea, principiul unei suveranități populare reduse doar la dreptul de
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
doar unul dintre ingrediente. Probabil că o astfel de viziune l-a determinat pe președintele Mitterand, în 1991, să declare la Frankfurter Allgemeine Zeitung că Croația aparținuse blocului nazist în cel de-al Doilea Război Mondial, parcă pentru a-i nega astfel le-găturile cu valorile epocii noastre. În realitate, partizanii croați au devenit majoritari în armata lui Tito, din 1942. Mai ales că, pentru a aminti doar un detaliu, vechile democrații populare se caracterizează acum mai curînd prin anomie civică decît
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
politica de distanțare de Moscova. Practicat intens de o bună parte a intelectualității românești interbelice, naționalismul părea acesteia atractiv în comparație cu primitivismul tezelor marxist-leniniste și mai presus de toate reprezenta calea de întoarcere spre o serie de adevăruri istorice ocultate sau negate în perioada inițială a comunismului. Prin distanțarea de Moscova, uneori zgomotoasă, dar întotdeauna limitată, partidul și Ceaușescu își prezentau prestația din politica externă ca pe o dizidență a întregii națiuni. Orice eventuală contestare internă îndreptată împotriva liderului era similară cu
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Félicien Champsaur, Prosper Castanier, Catulle Mendès la Jean Lorrain, Pierre Louÿs sau Joséphin Péladan. Însă în romanul barbilian, decupajul este, cum spun activiștii, "prelucrat" ideologic pentru a servi tezei unei burghezii decadente, degradate, degenerate. Elita burgheză, căreia nu i se neagă performanța culturală, se confruntă cu spectrul bolgiilor psihopatiilor sexuale, firul roșu care leagă societatea aristocratică a vechiului regim cu burghezia emancipată din perioada interbelică. Instrumentată negativ, cultura burgheză servește acest eros decadent, spre deosebire de rolul civilizator, emacipativ pe care i-l
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
a determinat scăderea nivelului științific al cercetărilor, tratarea neștiințifică a unor probleme ale vieții noastre sociale aflate în plin proces de transformare revoluționară, precum și a unor probleme ale dezvoltării socialiste contemporane. Nu a fost înțeleasă însemnătatea sociologiei ca știință socială, negându-se rolul ei în societatea socialistă. Toate acestea au avut drept rezultat frânarea gândirii științifice și a cercetării în domeniile respective, rămânerea în urmă într-o serie de sectoare dintre cele mai importante ale cercetării științifice"45. Trecând peste faptul
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
români precum: Matei Cantacuzino, I. Rosetti-Bălănescu ș.a., dar și autori străini ca: Leon Duguit, H. Kelsen, Fr. Gény, Jean Dabin etc. Ceea ce trebuie remarcat este faptul că în unanimitate autorii români recunosc existența drepturilor subiective, pe când unii autori francezi au negat existența acestora. Edificatoare, pentru punctul de vedere exprimat de literatura română, este definiția dată în literatura mai veche de Matei Cantacuzino, potrivit căreia "dreptul subiectiv este puterea ce o are fiecare individ de a pretinde ca facultățile, aptitudinile și puterile
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
unei conduite adecvate dreptului său prin sancționarea recunoscută de lege, în scopul valorificării unui interes personal, direct, înnăscut și actual, legitim și juridic protejat, în acord cu interesul obștesc ori cu normele de conviețuire socială". Dintre autorii francezi care au negat existența drepturilor subiective, Leon Duguit susținea că noțiunea de drept subiectiv trebuie eliminată întrucât "nu poate fi vorba decât fie de situații juridice obiective care decurg din aplicarea normelor de drept (într-un caz sau altul), fie de situații subiective
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
introducerea cererii de chemare în judecată, e normal ca sarcina probei să revină mai întâi lui. Regula amintită este exprimată prin adagiul latin: "jus probandi incumbit actori". Pârâtul, care nu face nicio propunere în fața instanței judecătorești, ci se mărginește să nege dreptul pretins de reclamant n-are a face nici o probă (probatio incumbit ei qui dicit, non ei qui negat). El va aștepta ca reclamantul să facă mai întâi dovada faptelor pe care acesta își întemeiază pretenția pentru ca apoi în apărare
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
care celălalt nu-și îndeplinește obligația. Dacă o asemenea regulă nu s-ar aplica, partea care ar deține instrumentul probator unic ar putea, fie să se prevaleze de existența acestuia, valorificând dreptul pe care l-ar putea proba, fie să nege existența lui, bazându-se pe faptul că este singurul posesor al înscrisului doveditor. De cele mai multe ori înscrisurile sub semnătură privată se încheie în două exemplare, câte un exemplar pentru fiecare parte participantă la raportul juridic. De aceea, în practica dreptului
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
pe care le avem la dispoziția noastră? Cel mult ofrandele de cranii și oase lungi. Nu vom putez insista niciodată îndeajuns asupra bogăției și complexității ideologiei religioase a popoareloi de vânători și asupra imposibilității aproape totale de a demonstra sau nega existența sa h paleantropi. Am repetat-o de nenumărate ori: credințele și ideile nu sunt fosilizabile. Anumiți savanți au preferat deci să nu spună nimic despre ideile și credințele palean tropii or, decât SE le reconstituie cu ajutorul comparației cu civilizațiile
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]