7,150 matches
-
realitate, numește acest grotesc „normalitate“ și-ncearcă să se bucure, cu puterea și optimismul tinereții, de el. Ca-n bancul cu bătrînele care regretau anii ’50 pentru că „eram așa tinere pe atunci !“, Cezar Paul -Bădescu este împins de o statornică nostalgie să facă liste întregi de obiecte „comuniste“ scufundate-n uitare : țigări, băuturi etc. de care puștii de azi nu mai știu. Anumite episoade din viață au darul să te tîmpească iremediabil, dar cu cîtă voluptate trăiești apoi acea tîmpire ! în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
un bun prieten emigrat de mult, cîntînd în gura mare cîntece patriotice și pionierești ! Sigur, făceam toate astea ironic, la bășcălie, dar asta nu înseamnă că ele nu sînt adînc în noi. Tendința de a scrie cu ingenuitate (și chiar nostalgie) despre lumea comunistă este azi foarte răspîndită în țările din Est, în primul rînd printre scriitorii tineri. Cartea lui Stasiuk, de exemplu, Cum am devenit scriitor, practic nu men ționează nimic monstruos în lumea din jurul tinerilor ce se bucură de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
numea „Domnul Trandafir“ și îl asemuia în sinea lui cu dascălul de acolo. și-l închipuia cu o floare roșie în piept. Din nefericire, primul an de școală se termină în curînd și începu, cu soarele ei strălucitor, vacanța mare. Nostalgii comuniste Pe unii, cuvinte ca tovarășa sau tovarășu’ s-ar putea să-i umple de scîrbă sau de indignare. Pe mine, nu. Din perspectiva mea, comunismul a fost ceva îngro zitor, într-adevăr, dar asta numai în plan general - social
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Cum n-am luat contact cu alte realități, vremurile acelea cu tot ce presupuneau ele reprezentau pentru mine normalitatea. Apoi, de anii ’70-’80 se leagă copilăria și adolescența mea. Cum să nu fiu, deci, melancolic ? Iată cîteva repere ale nostalgiilor mele, pe care nici gînd să le consider astăzi vinovate. Pionierii După cum știm, Organizația de pionieri a fost una paramilitară, așa cum era și Hitlerjugend a naziștilor (ei aveau cravate negre, noi roșii). Cu toate acestea, dacă nu m-ar fi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Copii, Copiii Fac Rele“. Acest pont pe care mi l-a vîndut nu m-a făcut însă să mă îndrăgostesc de ea. De curînd, am primit un e-mail de la Denisa, care m-a găsit cu ajutorul site-ului colegi.ro. Subiect: nostalgii... Hi! ma bucur sa ne gasim din nou ala turi... cum candva sedeam in aceeasi banca, citind in pauze cu jind bio grafia lui Ceausescu :)) iti mai aduci aminte? a Va F, cu Chera diri ginte. Camaraderia noastra de... banca
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
găsească un fir care să-l conducă spre întâmplările, faptele, oamenii sau locurile pe care dorește să le evoce. De câtăva vreme îi revin în minte gândurile obsedante despre încețoșata sa adolescență, când se pregătea să devină învățător. Rememorează cu nostalgie anii de școală normală, munca stăruitoare pe care o presta pentru atingerea țelului său profesional, condițiile vitrege ale vremurilor de război și de secetă pe care le-a trăit. Frigul, foamea niciodată potolită, absența unor utilități minime pentru asigurarea igienei
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
elevi au avut o evoluție ascendentă pe parcursul celor cinci ani, m-am legat sufletește și-mi place să cred că atașamentul afectiv este reciproc. Cântecul închinat despărțirii de școală, de diriginte și colegi a fost intonat, cu dragoste și cu nostalgie, la toate reuniunile colegiale care au urmat. În finalul acestui eseu adresez un îndemn rimat actualilor și viitorilor diriginți: Ca dascăl să fii generos și competent; Ca diriginte, apropiat și exigent. În profesie să dovedești atașament Și să-ți păstrezi
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și să stăm de vorbă pe îndelete. În discuția lejeră și molcomă despre oameni, locuri și întâmplări din țară și de aiurea, s-au strecurat și unele destăiniri mai directe sau mai voalate despre traiul în înstrăinare, despre obsesivele gânduri, nostalgii și amintiri care îi populează neîncetat visele, clipele de răgaz, orele din afara programului istovitor de muncă, dar mai ales zilele libere ale sfârșitului de săptămână. Acolo, în îndepărtata Canadă întinsă cât un continent și nesătulă de emigranți, s-au adunat
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
locuitorii care își au casele de o parte și de alta a respectivului drum. Cu spiritul său tradiționalist, orientat mai mult spre trecutul îndepărtat, Dumitru Dascălu face o incursiune mentală în anii de început ai vieții sale, care îi trezește nostalgii și-l predispune la comparații. Îi răsar în memorie practici și obiceiuri care dădeau farmec și culoare vieții simple, dar curate, a trăitorilor din acele vremuri. Își amintește că pe când era copil, mama sa, la fel ca toate gospodinele din
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
află multe lucruri care nu sunt la locul lor în contemporaneitate. Dumitru Dascălu, alias Vasile Fetescu, omul care a slujit școala o viață de om, devine martorul realităților contemporane ale școlii românești, strecurate cu grijă între rândurile cărții și atunci nostalgia lui după anii de activitate la catedră capătă un temei nu numai personal. Loviturile primite încearcă să le atenueze prin efortul (încununat de succes, am spune noi) depus la masa de scris. „Frumusețea va salva lumea”, spunea Dostoievski. Pe Vasile
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cu ideea preconcepută de a părăsi orașul meu și nici nu este exclus să mă reîntorc în el..." Și acum, partea a doua a problemei: de ce toți cei care părăsesc Iașul duc cu ei acel sentiment greu, acel regret, acea nostalgie, pe care timpul nu numai că nu le distruge, dar, dimpotrivă, le întreține și le excită? Pentru că, în condițiile în care s-a dezvoltat, Iașul a exercitat întotdeauna asupra tuturor celor care l-au cunoscut mai înde-aproape, și cu atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ca la începutul anilor ’90, iar privirea noastră sa modificat în paralel cu transformările suferite de stilistica televizuală. Prima dată când am conștientizat acest lucru a fost acum câțiva ani, când sa dat la televizor un film al lui Tarkovski (Nostalgia, parcă). Trebuie să spun că, la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90, eram un mare fan al regizorului rus și am văzut, la Cinematecă, toate filmele lui - unele chiar de mai multe ori. Așa stând lucrurile, când am aflat
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
toate aceste discuții au fost exclusiv pentru impresia artistică. În exercițiul funcțiunii, președin tele nu va trebui niciodată să ofere soluții pentru eco nomie sau pentru a reforma învățământul. Toate acestea sunt atribuțiu nile premierului. Dar, cum trăim în țara nostalgiei după tătucul care vine și ne rezolvă problemele, aceste lucruri prind la electorat. În ziua votului, televiziunile responsabile arată cum maimarii neamului ajung la vot, fac frumos în fața camerelor de luat vederi, se duc în cabină, întârzie puțin acolo, atât
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
un amplu spațiu secțiunii pe care altădată o numeam „telegrame de adeziune“. „Politicienii din tot spectrul politic îl felicită pe Dan Voiculescu pentru gestul făcut“ - urmată de o serie de declara ții montate magistral. Frumos! Parcă mă cuprinde și acum nostalgia pentru „oamenii muncii de la orașe și sate, strâns uniți în jurul Partidului...“. Sau descurcat, deci, bine băieții de la Antenă. Nu știu însă dacă ați fost informat de emisiunea lui Gâdea, de pe Antena 3, din aceeași seară. Gâdea, precum îl știm, băiat
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
micul ecran. În ciuda onorabilității cu care fac paradă unele dintre ele, cele mai multe dintre televiziunile noastre nu sunt altceva decât niște dame de consumație. E dea dreptul ironic ca tocmai ele să fie scandalizate la vederea unui sex de bărbat. (2011) NOSTALGII (Anexă) Duminicile de odinioară La începutul zilei era emisiunea cu pionieri Tot înainte!. Întro vreme, mă uitam la ea pentru că eram îndrăgostit de fata blondă și cu codițe care prezenta. (Să fi fost Cristina Țopescu? - ea cred că era.) Înghițeam
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
noțiune necunoscută lui Tezeu. Memoria sa? Cum curge apa pe marmura fîntînilor vechi fără să lase nici o urmă. Zeița Mnemosyne nu-i produce neplăceri ca altora. El se retrage din orice Încearcă să-l rețină și se leapădă de orice nostalgie. Nu se lasă prădat de timpul care trece. Fiecare plecare a sa azvîrle nisipul adunat În clepsidră. Firește, nimic nu se poate clădi pe un asemenea gest, oricîte justificări și-ar găsi Tezeu... (...O singură dată m-am Întors pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de dovadă. În fiecare dintre noi trăiește, probabil, mai mult sau mai puțin vag, ceva din sufletul lui Tezeu, gata să uite În schimbul unei corăbii cu pînzele umflate de vînt. Elada nu e chiar atît de departe cum o regretă nostalgiile neoclasice. Dar ce ar rezolva Întîrzierea pe coridoarele labirintului? Trăim Într-o lume În care totdeauna a trebuit să intervină o alegere. Îmi amintesc un roman În care personajul rătăcește printr-un oraș uniform și ambiguu, cu toate casele și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de laborator prăfuit pe labe de nisip de la piramide. Memoria nu mai e necesară ca un echilibru, ci ca o compensație. Ea ar trebui să ofere justificări fictive și materia primă pentru temple ce n-au fost construite niciodată, În timp ce nostalgia Ithacăi aparține cuiva care știe că pentru a scăpa de cîntecul sirenelor trebuie să-l cînte invers. A cînta invers nu Înseamnă, desigur, a cînta alt cîntec, ci același, dar a-i schimba semnul, astfel că Înțelegem de ce Ulise și-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
le-a ordonat soldaților s-o ardă toată, mai puțin casa lui Pindar! Azi l-aș cita pe Hegel care spune că lumea greacă veche Începe cu Ahile și se termină cu Alexandru cel Mare. De fapt, se Încheie cu nostalgia lui Ahile. Alexandru Învățase pe dinafară Iliada și, Îndrăgostit de Ahile, o purta mereu cu sine. CÎnd a ajuns la mormîntul pretins al eroului homeric, l-a acoperit cu flori și l-a Înconjurat strigînd: „Fericit Ahile care a fost
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
adevărat. Pe măsură ce ne-am schimbat, am coborît tot mai jos, la poalele acestui Olimp personal, pînă ne-am văzut despărțiți pentru totdeauna de propria noastră copilărie al cărei miracol rămîne unica mitologie adevărată. Nevoia de mituri e, poate, și această nostalgie. În ea se limpezește imaginea copilăriei noastre, alergînd nepăsătoare și neștiutoare spre poalele Olimpului, grăbită să-și sacrifice puritatea În schimbul descoperirii că nu există nimic definitiv și că trebuie să ne Îmbătăm ca Dionysos de lucruri cîtă vreme sînt În jurul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
stat de multă vreme, ca acum, negrăbit, sub un arbore ce-mi vorbește ca și măslinii greci despre răbdare, explică această vagă confuzie a simțurilor; ea mă convinge că În Încercările omului modern de a se reconcilia cu natura triumfă nostalgia unui suflet dornic să-și regăsească ingenuitatea, să se azvîrle În iarba pe care a uitat-o, să cutreiere potecile pe care le-a părăsit, să mîngîie arborii pe care i-a trădat, chiar dacă spuma mării nu mai are nici o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
tot ce mi-ar putea spune și marea azi și Încă ceva În plus, un dor de copilărie care mă tulbură; un dor de țărm, de obișnuit, de cei pe care-i iubesc; aici trăiesc o aventură Încă și am nostalgia lucrurilor firești; dragostea mea nevoită o vreme să se restrîngă la lumină, la nisip, la spuma valurilor, la arbori și stînci, țîșnește acum prin toți porii și strigă: nici o clepsidră nu e mai frumoasă ca o mînă omenească din care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
într-un container. Prezența lui devenise un clopot de alarmă, făcând-o să simtă fiori de groază și scârbă. Acum regreta că îl cunoscuse, dar era prea târziu pentru regrete. Voise doar să-l ajute. Astfel, Carlina își amintise cu nostalgie, că încă din perioada când era o adolescentă faină, așa cum îi spuneau vecinii, își făurise ca orice tânăr ce visează cu ochii deschiși la un viitor în culorile sale preferate atâtea vise. Se îndrăgostise prima oară de un tânăr agreabil
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dură și complexă. Nu știm niciodată unde putem ajunge într-o zi. Viața e o luptă în care nu poți să faci întotdeauna ce vrei. Uneori poate fi o tragedie, trebuie să avem grijă de ea. Carmen își aminti cu nostalgie legătura ei de la începutul relației cu Niky, cum îi trimitea vorbă să se întâlnească. Era o poveste de dragoste foarte picantă. Se dăruise lui cu trupul și tot sufletul înainte de a stabili niște detalii pentru viitor. Mama ei îi spusese
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
interesează cum mai stau lucrurile în familia mea. Să mă ierte Dumnezeu, mă uit pe vizor și nu le dau drumul, niciunuia. Găsea că toate acestea au o logică. Florile de tei păliseră, trecuseră de apogeul frumuseții lor, amintind de nostalgia timpului trecut când ei se plimbau umăr lângă umăr, auzindu-și respirația unul celuilalt, transformânduse în una singură. - Căsătoria noastră oare nu înseamnă nimic? Viețile noastre! Îmi țin viața încuiată. Da. Mam hotărât. Voi pleca să aflu cum stau lucrurile
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]