9,947 matches
-
să mă prezint la miliție ca să autentific semnătura Stanei, a lui Ion portarul, a mamei Paulinei; trebuie să alerg să obțin declarații favorabile de la Sanda M[ovilă], Camil, Cella S[erghi], Lucia D[emetrius], Petraș[incu], Șerbu etc. Mor de oboseală și de tristețe. Sunt sfârșită, sfârșită, așa de sfârșită, c-ar crăpa și pietrele de mila mea. Și, în paralel, după-amiaza ore, ședințe în cinstea Marelui Nostru Prieten St[alin], pavoazarea școlii, fotomontajul, cinematograful, expo ziția, cercul literar, petițiile prin
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
care se apropie are să-i strivească pe fiecare la rândul lui, ca pe o muscă. [...] Am salvat și testamentul tatei și corespondența lui. Cele două prietene ale tale m-au ajutat s-o fac. Curajoase fete! [...] Vineri seara Moartă de oboseală, m-am întors de la școală, după o vizită făcută lui Camil, pentru declarația despre mobile. De la Foișor spre str[ada] Brezoianu, pe o stradă întunecoasă ca un cuptor; curtea unei case neterminate; la etajul IV, Ghighi, cum nu se poate
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mă holbez la New York Times. Exact pe prima pagină sus, văd un semnal care trimite spre o pagină din mijloc, cu o mică fotografie a lui Elinor. Înșfac ziarul și dau repede la pagina menționată. Citesc titlul, CUM POȚI COMBATE OBOSEALA MUNCII DE BINEFACERE. Sub el este o fotografie a lui Elinor cu un surâs înghețat, pe treptele unei clădiri impozante și înmânându-i un cec unui tip în costum. Privirea mi se îndreaptă automat spre cuvintele scrise sub poză. Elinor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Al. Dima era „Magistrul”, singurul cu acest cognomen, figură dominatoare. Imaginea sa din corespondență diferă sensibil totuși de cea pe care mi-o formasem în Facultate. Din scrisori se ivește un Al. Dima ros de insatisfacții, încordat și marcat de oboseală. „Mie timpul prins și spiritul copleșit”, vorbele puse în titlu, caracterizează, cred, cea mai mare parte a perioadei sale bucureștene, cînd se simțea cam singur printre inși care nu-l doriseră în fruntea Institutului „G. Călinescu”, nu-l agreau, ba
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
îi dădeau satisfacție, îl amuzau, dar după beția scurtă a loviturilor reușite urmau îndoielile asupra eficienței lor. „O polemică - spunea Camil Petrescu - impune o mică sforțare”. Zeci de polemici aproape înlănțuite înseamnă negreșit o foarte mare sforțare, care duce la oboseală, la „căderi”, la „pase proaste”, la boală. „Toată luna ianuarie - îmi relata la 4 februarie 1974 - m-am simțit prost (aproape zilnic la... policlinică). și mai rău, sufletește, dar mă străduiesc zilnic să devin un filosof senin”. Cîteodată obținea seninătatea
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
repede, trimite-mi o copie . 9. Gheorghe n-o să treacă chiar repede pe la Bacău. Dacă articolul ar putea merge într-un număr viitor, comunică-i observațiile ca el să opereze modificările. Iartă-mi această scrisoare lungă și cam nervoasă din cauza oboselii. E miezul nopții. Complimente doamnei din partea soției și a Lăcrămioarei care se interesează cu multă curiozitate de Ileana voastră. Mare lucru să n-o deseneze „așa din capul ei”. Omagiul meu doamnei Ani. Te rog să-mi răspunzi cît se
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
se explică neparticiparea mea la întîlnirea festivă. Dacă ne-am fi întîlnit, de pildă, pe 13 seara, cînd se putea rezolva rapid „problema cazării”, era foarte bine. Dar acum toate au trecut. Pe 28 iulie plecăm din Iași, frînți de oboseală și cu presimțirea că în fiecare an mă voi simți mai rău decît în anul precedent (experiența din anii din urmă mi-o dovedește). Plecăm la Soveja, imediat puțin la mare, apoi înapoi, la Soveja, apoi la Viișoara, iar în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
s-a modificat antetul certificatelor de naștere și În loc de Republica Populară Romînă s-a scris Republica Socialistă România și la comanda nr.448, În loc de strada Bella Brainer s-a scris strada Tecuciului”. a.l. N-ai voie să scrii despre oboseală, tovule! Intervențiile pe care le vom dezbate În continuare avuseseră loc asupra numărului 203 al ziarului de uzină devenit cal de bătaie al ideologilor comuniști. Ioan Ghidoveanu „corectase” un alt articol scris de un angajat cu studii superioare și anume
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
modul În care este organizată actualmente asistența tehnică atît la nivelul Întreprinderii cît și la nivelul secțiilor, se constată că timpul efectuat de cei În cauză pe parcursul a 24 de ore este de 20 de ore ceea ce comportă o oboseală excesivă (subl. În orig.)”, ceea ce a provocat o mare supărare corectorului. Păi, cum așa? Ca care? Ca cum? Ca când 20 de ore?!? E posibil ca această Încălcare a normelor de muncă să ajungă la urechile opiniunii publice?! Iată
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
muncă de 8 ore, s-a Înlocuit articolul cu următorul text: <<În modul În care este organizată actualmente asistența tehnică atît la nivelul Întreprinderii cît și la nivelul secțiilor, se constată că timpul efectuat este prea mare și comportă o oboseală excesivă>>. De asemenea, și propunerea a fost Înlocuită astfel: <<Persoanele desemnate să acorde asistență tehnică pe fiecare schimb, În care situație În care ar exista decalajul necesar unui minim de odihnă>>”. Pentru a pasa răspunderea și altora, Costache notase la
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
timpul, asupra sănătății lectorilor”. Punându-și la bătaie atuurile, Andrei i-a lămurit astfel pe superiori: „Din experiență, putem spune că altfel se citește un material pînă la orele 11 (23, n.n.), și altfel Între orele 3 și 4, cînd oboseala atinge curba sa maximă”. Ingenios, cenzorul a găsit și formula magică a unei sănătăți personale dar și una a textelor ce urmau să apară: „(...) Cele mai multe materiale, pe care redacția le consideră ca avînd un mai mare grad de dificultate și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
nu are ceva condimentat și îmi întinde imediat un borcan cu ardeiași rotunzi, roșii și verzi, într-o suspensie grăsimoasă. „Ai grijă, sunt foarte iuți”, mă avertizează și confirm cu ochii în lacrimi. Mergem la culcare destul de devreme, parte din oboseală, parte din economie de energie: electricitatea provine de la o baterie în spatele casei care intră în funcțiune seara pentru câteva ore apoi casa este scufundată în întuneric. La etaj există bec și prize doar pe hol lângă televizor, în rest lumânările
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
analizez lucrurile mai târziu, dacă va fi cazul și plec spre malul râului să fac autostopul la vreo canoe în trecere, care să mă ducă până la casa lui Guillermo. Rămân pe mal contemplând râul liniștit, mă cuprinde în sfârșit o oboseală în tot corpul și mă așez, sprijinită de un copac, chinuindu-mă să nu adorm. Nu după multă vreme apare în goană ajutorul lui Don Julio care se apropie de mine și îmi spune că Don Julio l-a trimis
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și după cinci minute sunt instalată într-o cameră mititică la primul etaj și încerc să scap de bătrânelul dispus să-mi spună istoria vieții lui și să o asculte pe a mea. Rămân singură, este ora unu noaptea și oboseala mi-a dispărut ca prin magie. Deschid ușa și ferestrele să aerisesc și ies pe balcon să admir priveliștea. Iquitos este situat la confluența a trei râuri mari: Nanay, Amazon și Itaya. Are aproape 400.000 de locuitori, este capitala
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de locuitori temporari în maloca, unii sosiți cu o săptămână înaintea conferinței, printre care și un șaman ecuadorian care a făcut ceremonii în fiecare noapte până acum. Mulți au sosit cu o zi în urmă și au ochii roșii de oboseală, după o noapte nedormită fie pentru că au participat la ceremonie, fie pentru că nu au putut dormi din cauza zgomotului ceremoniei. Nu prea mă regăsesc în atmosfera hippy a locului și decid să mă cazez la același hotel cu Grazyna; Chris în
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
altul începe; la un moment dat vocea Elizei parcă sfâșie întunericul și deschide porți nebănuite spre lumi ascunse. Ascult cu respirația tăiată, spectacolul este impresionant. Văd cum mulți în jur s-au întins deja pe saltea, simt cum mă cotropește oboseala dar vreau să rămân așezată ca să nu adorm și să pierd din performanțe. Nu simt mare lucru în rest, văd câteva siluete nedeslușite apropiindu-se de masa cu șamani unii participanți merg să bea ayhuasca pentru a doua oară. Mă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ei la ceremonie și pornim în două mașini către casa lui Cindy. Eric seamănă destul de mult cu Sebastian doar că este ceva mai în vârstă și în locul privirii deschise și directe a fratelui lui are ochii mici, injectați (poate de oboseala nopților pierdute în ceremonii) și privirea pare să îi fugă din colț în colț. După vreo zece minute de condus intrăm pe un drum prăfuit, nepavat, șerpuind într-o pădure și oprim în fața unei colibe mititele, construită din lemn. „Asta
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
4:6-14). Am ajuns apoi la o intersecție cu multe indicatoare: în stânga Cana Galileei; înaintedirecția spre Munții Libanului și spre Hațor; în dreapta: varianta scurtă a lacului Galileei, coborând la Tiberias, a doua capitală a Galileii din timpul lui Isus. Atât oboseala drumului cât și curiozitatea ne-au făcut să grăbim pasul și „șeful” nu ne-a mai lăsat să pierdem timpul pentru că ne-a dus la muncă, nu la plimbare! Jos, în vale, incredibil de aproape, dar foarte jos, strălucea oglinda
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
simțea că la coada ei atârnă ceva, uita de mâncare și începea să bată de zor cu copitele din spate în sacul cu fân, care se ridica și iar o lovea în spate. Manevra aceasta dura până ce Mița, răpusă de oboseală, lăsa în pace sacul și începea să mănânce cu poftă tainul pus în fața botului de către stăpân. Așa i-a dezvățat Costache de năravurile lor dar îi îngrijea cu migală, hrănindu-i bine țesălându-i și periindu-i în fiecare zi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
apropiate și pe care nu putea să-i sufere, dar care vor fi dezvăluite la timpul lor. Capitolul V Semnele lui Anticrist După ce au străbătut în trap vreo cîțiva kilometri, caii mergeau acum cu pasul domol. Costache era frânt de oboseală, plecase din Pungești după răsăritul lunii cu gândul să fie de dimineață în Vaslui, ca să încarce marfă pentru Kisel, Haim și Zisu Fălticineanu și să se întoarcă acasă până seara. Tocmai gândea că până la ora aceea drumul a decurs cum
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
care pregătiseră marfa. Mihăiță își tocmise un cotlon în spatele căruței unde stătea în voie și putea să țină ochii și pe încărcătura ce o cărau la Pungești. Mersul la pas al cailor, gândul că se poate bizui pe Mihăiță și oboseala ce îl ajunsese după tot efortul făcut de cu noapte l-au răzbit pe Costache care slăbi hățurile și întinzându-se pe spate, l-a furat somnul. Gândurile s-au prefăcut în vis legat tot de cele trăite; trebuie să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
or s-o spele și s-o fasoneze, apoi plecară la treburile lor. Marița îl luă la întrebări pe Ghiță, bărbatusău, dacă a muls vaca și dacă a isprăvit celelalte treburi, „că iaca-i noapte și eu sunt ruptă de oboseală”. Freamătul serii de vară se potoli, sătenii terminaseră treburile pe afară și fiecare se trage în casă să se pregătească de noapte. Marița îl sfădea în continuare pe Ghiță care nu terminase de săpat în grădină legumele și zarzavaturile și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mult, îmi dă să fac numai lucru de mână, iar la mașină nu mă lasă să cos decât de față cu ele. Acum mă lasă mai mult , dar numai după ce se termină ziua de lucru, dar atunci sunt moartă de oboseală. Dacă aș putea să învăț mai mult la Galați , i-aș putea ajuta mai mult pe ai mei, că muncesc, săracii, din greu. Cu măritișul am cam terminat-o...pe Grigore l-am îndepărtat, că îi stătea gândul numai la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
s-a rătăcit din pricina unor câini care au fugărit-o până a pierdut urma căruței. A ajuns la Pungești peste vreo zece zile, vai de capul ei, abia mai mergea, având blana plină de scaieți și a căzut moartă de oboseală. Lențâca s-a ocupat de ea de s-a înzdrăvenit, toți ai casei iubind-o pentru credința ei. Cuța nu se oprește din scheunat și nu se liniștește nici la îndemnul lui Maricica. îi poruncește lui Dumitru, ea fiind mai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mai cochete. Cred că succesul ei a fost și datorită talentului artistic pe care l-a dovedit în timpul serbării câmpenești, cu adevărat excepțional. Capitolul XXIV Neamurile Ileana Gâza se trezi. Se frecă la ochi cu mâinile ce mai simțeau încă oboseala zilei de ieri, de la prașila a doua la porumbul semănat, la locul numit «în Speia». Soarele trimitea primele raze pe cerul pe care se mai întrezăreau stelele nopții iar luna, cât era de mare și frumoasă, păli sub strălucirea tumultuoasă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]