13,698 matches
-
Dă, vezi și dumneata. Negustorul, cu frunte îngustă și privirea încrezută, ridică în zare sticla murdară în care se clătina gros un lichid tulbure, plin de coji de la semințele de cânepă. în mătăsuri țipătoare, două fete cu capul gol și obraji frecați cu roșu chicoteau, ținându-se cu mâinile de o năframă și făcându-și loc prin mulțimea nădușită. Cu capul gol și alb de puf, un țigan cumpărase purcica cea tărcată și i-o dase țigănușului de lângă el, care
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mata nu știi cum e lumea noastră ? Fură unul lemne din pădure, trage altul cu parul în fumeie ș-o ologește. Pe urmă vin cu găina ori cu purcelul sub braț : „Bre, Iordache... ori dom’ primar (fiștecare cum își știe obrazul), scapă-mă, că om oi fi !...” Și nu te lasă inima să nu-i ajuți că, altfel, vai de steaua lor ! Mai acu săptămâna vine unul cu plodul stropșit. „Ce fac, zice, cu Costandin, vecinul acesta al meu ? De bătut
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
încălțări, în coada săniei călca voinicește un bărbățel. Cu nesfiită curiozitate, moșneagul ridică mustața. Când căluțul opri, omul se prăvăli de sus, de pe saci, să-și dezmorțească picioarele. Ca și celălalt, era la fel de mărunt. Amândoi aveau ochii oblici, despicați în obrazul vânăt cu pomeți ciolănoși ; erau pesemne frați, căci purtau același strai gros și tare de șiac sur. Unul dintre mititei îi puse căluțului în cap traista cu ovăz. Moșul se interesă : - Bre, da’ voi ați făcut sania după cal ori
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
terasament. Părea un pițigoi scăpat din colivie. N-o speria enorma galaxie a trupurilor vâscoase, urlătoare și cuprinse de plăceri. Fierbinte de miasme și colori tulburi, aerul parcă se înviora la trecerea fetiței. O băsmăluță îi umbrea cu reflexe roșii obrajii fragezi și negricioși. Trupul mlădiu, strâns la mijloc cu un brâu, iia rufoasă, cu un petec peste umeri, fusta de lână neagră prefăcută din alta mai veche a unei babe, trădau vârsta sa necoaptă. Ca fetele mari, copila ducea în
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cerea un brici să taie, să vadă ce foc are înăuntru, și pân-a murit, săraca, nu s-a liniștit. - îl vezi pe Ilie Balan ? Munte de om, acuma-i doar piele și os. Mănâncă și nu ține întrînsul. Cu obrajii umflați și fără bărbie, un copil se uita țintă în gura oamenilor. Sub spălăceala ochilor albaștri nasul părea o bilă ridicată în sus. - Asta numai de la băutură i se trage. Bea bărbatul, bea femeia, băutura-i cu măsură însă. Te
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
căscate vârtejul amesteca vreascurile cu spume. Morarii mutau lanțurile de la un buhai la altul. Slabă, lumina le scotea fețele din întuneric : cu căciulă neagră, unul încleșta din măsele iar sprâncenele i se zburleau. Sub căciula care albea posomorât, jumătate din obrazul celuilalt se arăta bărbos. - Mai dăm drumul la unul ! răcnea el. Puternice, apele bubuiră, acoperind din nou gemetele stihiei. La vale, pe argea, se înspumau creste de val. Cu clipiri surde, revărsarea gârlei aducea, în izbituri, o negură. - Vin copacii
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
și de nădușeală, la răceli și usturimi, iar cu o frunză oprești sângele din tăietură. Floarea grâului, corobatica ori albăstrița e bună la ramatizm și la roșața ochilor. Dacă ieși greu afară, e bună cicoarea. Arnica îți dă roșață în obraz și, când se întâmplă să te învinețească omul, tot cu arnică te tămăduiești. Pentru mâncărime e bună turița mare și, când ești îmflat în gât, cimbrișorul ; isopul pentru poftă de mâncare, răceală, gutunar, puchini la ochi. Când te doare maiul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cleștele. Din când în când lucrătorii erau interogați, scurt și precis, de către antreprenorul cu cotleți argintii ale cărui sprâncene voluminoase și privire autoritară dau de înțeles că pot fi ei șmecheri, dar cu dânsul nu le merge. Un zidar cu obrazul bălan ca de șoric sărise gardul la vecini și se întinsese în iarbă. Cu ochi răi de ficat putred, proprietarul cârâi la dânsul, dar tânărul îl privi nepăsător. Hamletizând, unul dintre salahori medita moale, moldovenește, cu o cărămidă în mână
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
toți vorbeau, ca între oameni care se știau și nu s-au mai văzut demult. Deși în viață nu se înțeleseseră, o frunte pătrată cu sprâncene în colțuri vorbea fără reproș despre firea șugubață a mortului iar un moș cu obraji pungiți și sprâncene late aproba, lăcrimând din ochii cu cerculețe alburii. Mâncarea o aducea nurorile, bucătărese fiind două femei cu figuri greoaie, din topor. Sora mortului, o bătrână slabă și energică, dirija nurorile către colțurile mai neglijate. De la alți morți
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
un moș mișca ritmic mustața tușinată care atârna în gol sub nasul ascuțit. Cu fuste lungi, înflorate, o lăeșiță rotundă la față privea vesel și înșfăca din zbor ce i se întindea. Un bărbat se înveselea subțiindu-și ochii în obrazul boțit și scoțând în față, lați, patru dinți. Lumânăreasa, a lui Mazarache, era cătrănită ca un buboi că n-o băgau nurorile în seamă. Mare dintr-o dată, se trezi, mulțumind pentru praznic, glasul lui Vasile Pichiruță. - De-acu, slavă ție
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
a întâmplat un lucru curios. Nu mai avea tragere de inimă pentru vânătoare, așa că și-a trimis slugile acasă, cu câinii cu tot, dorind să rămână singur cu gândurile sale. A pornit călare către muntele din depărtare. Vântul îi atingea obrajii, soarele îl făcea să transpire, dar până n-a obosit de tot, nu s-a oprit. A găsit în calea lui o fântână, acolo s-a dat jos de pe cal și a scos din fântână, o găleată de apă. Când
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
dacă doriți să îl vizitați. - Voi veni periodic să îl văd, se angajă mama, rostind cuvintele cu voce sugrumată. - Lăsați-ne adresa și noi vă vom comunica periodic vești despre starea lui. Lacrimi fierbinți au început să se prelingă pe obrajii tinerei femei care știa că venise timpul, cu durere, să își ia rămas bun de la micuțul ei. Nu putea să-și ascundă slăbiciunea și jalea cei paraliza trupul, pentru că îi trebuise mult să convingă băiatul să rămână singur în acel
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
te mai vad și poate cât mai repede să te iau definitiv acasă. Doctorul mi-a promis că te va face bine și vei avea bucuria să te joci și tu la fel ca și ceilalți copii... Lacrimile curgeau pe obrajii mamei și ai copilului. Băiatul agățat de gâtul mamei printre suspine zise: - Știu că dacă îmi promiți tu, așa va fi! te iubesc mămică și știu că nu mă vei lăsa aici. La revedere mămicuța mea! Infirmiera așteptă cu răbdare
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
aici. La revedere mămicuța mea! Infirmiera așteptă cu răbdare și milă ca cei doi să își ia rămas bun, după care luă bolnavul din brațele mamei instalându-l într-un salon alături de alți patru copii. Ștergându-și cu dosul palmei obrajii, mama se consolă singură încredințată de însănătoșirea pruncului ei și după ce își recuperă micul geamantan lăsat pe banca din sala de primire ieși din curtea sanatoriului îndreptându-se către gară, cu gândurile împărțite între copilul rămas singur în spital și
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
oasele la câine, că tot trebuie să se obișnuiască cu tine! Frosa luă căldarea și castronul cu mâncarea câinelui, încălță cauciucii rupți și umezi de la ușă și se execută. În timp ce scotea apa din fântână, o lacrimă i se prelinse pe obraz. Se gândea la neputința ei pentru bieții copilași care vor trebui să stea în astfel de condiții. Peste un an, cei mari trebuiau să meargă la școală, și ce putea să le ofere satul ăsta prăpădit! Ultima speranță era scrisoarea
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
deoarece în oraș sunt două societăți care se ocupă cu aceste probleme: Spațiul Locativ și Forțele de Muncă. Acestea sunt foarte solicitate și nu fac față cererilor. Pe fața Frosei s-a așternut o mare umbră de tristețe și pe obraji i se scurgeau lacrimile. Își pierduse și ultima speranță. Mama, care venise și ea spre finalul discuției, a început și ea să plângă alături de Frosa. Tata s-a enervat puțin și i-a zis: - Dacă ai tu o soluție, spune
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
ei, În bucătărie, se Întrunise numerosul contingent feminin al acelei zile, râzând și șușotind. Intrigat, Capitolul Unsprezece s-a aplecat Într-o parte ca să vadă ce se petrece, dar Desdemona a Întins o mână și l-a ciupit zdravăn de obraz. Odată ce-i recaptase atenția, a trasat În aer conturul unui dreptunghi și a arătat spre tavan. Apoi a murmurat prin proteza șubredă: ― Du-te adu pentru yia yia, drăguțu’ mou. Capitolul Unsprezece știa ce are de făcut. A străbătut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era ca o mare de căldură ce o inunda dinspre abdomen și radia spre piept. Se răspândea ca potopul inflamabil de 90 de grade, al unui lichior de mentă finlandez. Pompând cu eficiență În două glande din gât, Îi incingea obrajii. Și apoi căldurii Îi veneau alte idei și Începea să se răspândească spre locuri unde o fată ca Desdemona n-o lăsa să ajungă, așa că ea Își desprinse privirea și plecă. Se duse la fereastră, lăsând perifescența În urmă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
până În port. Tricolorul coboară. Pe ușa consulatului Încep să iasă oameni: bărbați În costume albe și femei cu pălării de paie. Pășesc braț la braț spre o șalupă care așteaptă. Printre puștile Încrucișate ale infanteriștilor, Lefty vede pudra proaspătă de pe obrajii femeilor, trabucurile aprinse În gurile bărbaților. Una dintre femei ține sub braț un pudel mic. O alta se Împiedică și Își rupe tocul, fiind consolată de soțul ei. După plecarea șalupei, un funcționar consular se Întoarce spre mulțime. ― Numai cetățenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu vorbește engleza. Purtătorul are destinația: gara Grand Trunk. Detroit“. Stăteau alături, pe locuri fără rezervare. Lefty era cu fața spre geam și privea afară cu Încântare. Desdemona se uita În jos, la cutia ei pentru viermi de mătase, cu obrajii Împurpurați de umilința și furia pe care le simțise În ultimele treizeci și șase de ore. ― E pentru ultima oară când mă tunde cineva, spuse ea. ― Arăți bine spuse Lefty, fără să o privească. Arăți ca o amerikanida. ― Dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bucure din plin de imaginea ei spilcuită, americană, dar tot Lina era acolo, dedesubt (sub pălăria clopot), și curând entuziasmul ei grecesc erupse. Își deschide larg brațele: ― Hai să mă pupi, vere. Se Îmbrățișară. Lina Își lipi de gâtul lui obrazul dat cu pudră. Apoi se dădu un pas Înapoi ca să-l privească și, izbucnind În râs, Îl prinse de nas. ― Tu ești. Aș recunoaște oriunde nasul ăsta. Râsul care urmă se consumă până la capăt, săltându-i umerii, și apoi trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe cap! Lefty sosi la spital la puțin timp după aceea. Mersese pe jos până la mal și făcuse autostopul, ajungând acasă cu un camion care transporta lapte. Acum stătea la geamul camerei copiilor, cu subsuorile Încă râncede de teamă, cu obrazul drept julit de căzătura pe gheață și cu buza de jos umflată. Cu totul Întâmplător, chiar În acea dimineață bebelușul Linei atinsese greutatea necesară ca să părăsească incubatorul. Asistentele țineau În brațe amândoi copiii. Băiatul primi numele de Miltiades, de la marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ei, prefăcându-se că se uită cum e vremea, ca s-o vadă Lubbock T. Hass, vecinul ei. Betty Smith se gândea Mărit fie Allah Mărit fie Allah Mărit fie Allah. Millie Little voia gumă. Între timp, la etaj, cu obrajii fierbinți de la aerul care ieșea pe gura de Încălzire, Desdemona opunea rezistență la noua Întorsătură din firul poveștii. ― Diavoli? Toți oamenii albi? Pufni din nas. Se ridică de pe jos, scuturându-se de praf. ― Ajunge! Nu mai ascult ce spune dementul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Și așa ajungem În mai 1933. Și la Desdemona, care Își ia rămas-bun de la Grupa de Instruire și Cultură Generală pentru Fetele Musulmane. Basmalele Încadrează chipuri șiroind de lacrimi. Fetele trec Încolonate pe lângă ea, sărutând-o pe Desdemona pe ambii obraji. (Bunicii mele Îi va fi dor de fete. Ajunsese să țină foarte mult la ele.) ― Mama mea Îmi spunea că În vremuri grele viermii nu poate să depene mătase, spune ea. Face mătase proastă. Face gogoși proaste. Fetele acceptă acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
s-au ridicat câteva șuvițe de la suflu. Tessie a țipat, dar nu prea tare. ― Îhâm, stai că vezi tu, Îi spuse Milton, stând În spatele ei. Și așa Începu. Cântă Begin the Beguine sprijinit de omoplatul lui Tessie. Cântă Moonface pe obrajii ei netezi. Apăsând cu clarinetul pe unghiile roșii de la picioare, care Îl uluiseră Într-atât, cântă It Goes to Your Feet. Cu o discreție pe care n-o conștientizau, Milton și Tessie se retrăgeau În colțuri liniștite ale casei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]