6,675 matches
-
însuși ca "Fingerling". Personajul explică faptul că el și-a luat numele de la o carte obscură pentru copii, una de care s-a bucurat și Walter când era copil. Cartea detaliază întâlnirea lui Fingerling cu "Blonda sinucigașă", a cărei bizară obsesie față de numărul 23 o dtermină să-și ucidă prietenul ei și apoi să se sinucidă. Walter începe să aibă vise în care o ucide pe Agatha, ceea ce îi provoacă un comportament extrem de paranoic. După un astfel de vis, el pleacă
Numărul 23 () [Corola-website/Science/319248_a_320577]
-
mult mai abstract care amintește oarecum de începerea filmului "The Double Life of Véronique" și un final alternativ care oferă câteva detalii despre condamnarea la închisoare a lui Walter și aluzii la posibilitatea că fiul ar putea fi subiectul aceleiași obsesii ca și tatăl său. Discul include și interviuri cu matematicieni, psihologi și numerologi. DVD-ul prezintă filmul cu 23 de capitole. Până la 24 august 2007, "Numărul 23" a generat încasări de 27,7 milioane de dolari din închirierea de DVD
Numărul 23 () [Corola-website/Science/319248_a_320577]
-
celui care bea. La fel ca și alte dependențe, alcoolismul este privit ca o boală tratabilă. Dependența de alcool include patru simptome: Alcoolismul este o boală, nu un viciu. Este o boală progresivă, fizică, mentală și spirituală, incurabilă, marcată de obsesia de a bea, în ciuda răului fizic produs de consumul de alcool. Este o boală a negării, în care bolnavul declară cu convingere "Eu nu sunt alcoolic!"- în ciuda tuturor evidențelor. Intoxicația cronică, voluntară, prin consumarea repetată și uneori masivă de băuturi
Alcoolism () [Corola-website/Science/319369_a_320698]
-
deceniu al secolului al XX-lea, în contribuțiile pe care le-a avut în domeniul artei decorative. În mod deosebit fața de colegii lui de breaslă care au acționat mai mult sau mai puțin intuitiv, el a fost preocupat până la obsesie de perspectiva creării unui "stil autentic românesc" în acest domeniu. A urmărit cu ardoare toate curentele și teoriile existente atunci în vogă și a criticat adesea soluțiile inadecvate pe care le-au adoptat alții și a propus în același timp
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
literaților, artiștii plastici au căutat să sintetizeze cultul pentru sufletul românesc cu tehnica occidentală. Formulele pe care artiștii și scriitorii le-au practicat au fost puternic influențate de operele lui Mihai Eminescu și Nicolae Grigorescu. Totul a fost imitat până la obsesie și epuizare, căzând uneori în penibil. Dacă, așa cum spuneau tradiționaliștii, exista o nevoie pentru afirmarea valorilor naționale, artiști ca Luchian, Theodor Pallady, Petrașcu, Ressu, Steriadi, Iosif Iser și Apcar Baltazar au luptat pentru găsirea unor modalități de înnoire a expresiei
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
și mai dotat dintre artiștii români, în contribuțiile pe care le-a avut în domeniul artei decorative. În mod deosebit fața de colegii lui de breaslă care au acționat mai mult sau mai puțin intuitiv, el a fost preocupat până la obsesie de perspectiva creării unui stil autentic românesc, în acest domeniu. A urmărit cu ardoare toate curentele și teoriile existente atunci în vogă și a criticat adesea soluțiile inadecvate pe care le-au adoptat alții, propunând în același timp principii de
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
lucra în consacratul sistem al mitei, îi creează lui Lumeț cadrul pentru un atac la corupție și la frustrantele mecanisme de auto-protecție ale birocrației. Complementar, energiile emoționale ale filmului sunt concentrate în eroul însuși - Serpico. Amestecul particular de idealism și obsesie în noțiunea să de integritate îl duce pe erou, la situația de printre colegi și de imposibil partener, acasă ." - Richard Combs , 1974 (Monthly Film Bulletin)
Serpico () [Corola-website/Science/315675_a_317004]
-
comedie în versuri în cinci acte scrisă de Molière și reprezentată pentru prima dată 12 mai 1664 la palatul Versailles. În această operă, Moliere prezintă omul clasic oscilând între datoria de tată, soț, persoană publică și pasiunea, sau chiar nebunia, obsesia, făcută pentru un necunoscut în care a avut încredere deplină. Orgon a refuzat să iși creadă familia și a preferat să dea ascultare unui străin; a fost nechibzuit, imprudent, dar el a ales să iși urmeze instinctul decât să sencreadă
Tartuffe () [Corola-website/Science/315677_a_317006]
-
Atelier 35" și în 2007, la Librăria "Cărturești", s-a remarcat de mai mulți ani prin arta sa la limita dintre figurativ și nonfigurativ, prin componenta ludică, dar generatoare de meditație asupra lumii contemporane, cu viteza, cu tranzitoriul ei, cu obsesii vizând morbidul. Prezent atât în expoziții colective din țară, dar și din Japonia, Bulgaria, Italia, Polonia, Lituania sau Mexic, pentru a enumera numai câteva țări, Adrian Sandu se dovedește un artist prolific, cu o evoluție coerentă. Începând din 1996, personalele
Adrian Sandu () [Corola-website/Science/315882_a_317211]
-
peste obiecte banale, acoperite de cifre și simboluri, de date sau măsurători precise, gravitând jucăuș sau trist în jurul unei case de modă, lăsându-se încadrate de o ramă sau de un monitor, într-o umanitate lipsită de element coagulant real. Obsesia poate fi una mondenă sau una sexuală, una a călătoriei într-o lume mai mult sau mai puțin virtuală, cu insule și plaje visate și desigur mediatizate. O alienare inconștientă, tradusă în forme aparent naive, în mici geometrizări ce transformă
Adrian Sandu () [Corola-website/Science/315882_a_317211]
-
o lume mai mult sau mai puțin virtuală, cu insule și plaje visate și desigur mediatizate. O alienare inconștientă, tradusă în forme aparent naive, în mici geometrizări ce transformă personajul uman în marionetă, păcatul originar în sărbătoare generatoare de noi obsesii, materializate în șerpișorii ce se nasc din capul biblicului șarpe, într-un fel copy-paste la scară diferită, dă naștere acestui univers absurd și umoristic totodată. Figurile disparate sunt surprinse uneori în metamorfozarea lor sau într-o halucinantă trecere de la poziția
Adrian Sandu () [Corola-website/Science/315882_a_317211]
-
producție Nathan Crowley, compozitorul coloanei sonore David Julyan și editorul Lee Smith. Romanul epistolar scris de Priest a fost adaptat pentru ecran de Nolan și fratele său, Jonathan Nolan, folosind structura narativă nelineară distinctivă a lui Nolan. Teme ca dualitatea, obsesia, sacrificiul și caracterul ascuns străbat conflictul. Filmul a fost lansat la 20 octombrie 2006, primind recenzii pozitive și fiind un succes în vânzări de bilete și a obținut nominalizări la premiile Academiei pentru cea mai bună imagine și cele mai
Prestigiul (film) () [Corola-website/Science/316651_a_317980]
-
îi dă un bilet care conține secretul iluziei originale Omul transportat, dar Angier o rupe fără să o citească. Cutter îl întâlnește pe acel lord și vede că este Angier. Apoi Cutter își dă apoi seama de prețul aspru al obsesiei lui Angier când vede că a adoptat-o pe Jess. Cutter este furios pentru că el a fost cel care l-a înșelat indirect pe Borden, care apoi este spânzurat pentru crima pe care se presupunea că a comis-o. Cutter
Prestigiul (film) () [Corola-website/Science/316651_a_317980]
-
de altă parte, Dennis Harvey de la "Variety" a criticat filmul ca ínșelător, deși el a simțit că actorii și-au jucat bine rolurile. Kirk Honeycutt de la "The Hollywood Reporter" a simțit că personajele "sunt puțin mai mult decât schițe.. Scoateți obsesiile lor, iar cei doi magicieni au puțină personalitate". Cu toate acestea, cei doi critici au lăudat interpretarea lui David Bowie în rolul Tesla, precum și valorile de producție și cinematografice. Roger Ebert a dat filmului trei stele din patru; el a
Prestigiul (film) () [Corola-website/Science/316651_a_317980]
-
Micu și Petru Maior. Analiza totală a operei lui Samuil Micu, a fost o premieră absolută în istoriografia literară românească. Realizând un triptic monografic de mare valoare și sinteză referitor la Școala Ardeleană, el a împlinit cu maximă fidelitate o obsesie mai veche privind iluminismul transilvănean. El a fost nu numai un critic și istoric literar, ci a avut și o intensă activitate publicistică, publicând articole de istorie și critică literară în revistele Vatra, Tribuna, Steaua, România Literară, Cronica, Ateneu, Familia
Serafim Duicu () [Corola-website/Science/316736_a_318065]
-
El a fost, în orice caz, o persoană foarte importantă pe câmpul intelectual al anilor 30, un alt posibil „lider” al noii generații. Emil Cioran, în cărțile sale timpurii scrise în română, a propus o filosofie a disperării, arată o obsesie morbidă față de moarte, toate exprimate într-o manieră lirică profundă. A scris mai mult pe teme nihiliste de proveniență nietzscheană și schopeanhaureană, cu anumite influențe contemporane precum Giovanni Papini sau Nikolai Berdiaev. Constantin Noica a debutat cu un eseu numit
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
rolurile principale. Filmul a fost regizat de Tony Scott fiind bazat pe românul cu același nume al lui Peter Abrahams. "" este un thriller psihologic ce îl are în centru pe Gil Renard (De Niro), un împătimt al basseballului a cărui obsesie pentru jucătorul preferat îi dezumanizează treptat . Bobby Rayburn are totul: glorie, strălucire, talent. Când intră pe teren, stadionul e în delir. Lumină lui se revarsă și asupra celor din tribune, le dă un motiv să trăiască... sau să moară. Ei
Un admirator fanatic () [Corola-website/Science/316142_a_317471]
-
și vis, neliniște și reculegere se conjugă într-un scenariu de paradoxuri, de amînate "replici" ale ființei, de expansiuni ale realului ce cunoaște în final revelația cuvîntului, luminii. Neiertătorul strigăt anunță nașterea luminii, purificarea de "păcatele lumii". Legea morală - o obsesie a poetului - se revendică de la mitologia luminii. Eticizarea vînătorii nu e atît un ritual, cît o dramatică ascensiune a agresivității profetice declanșată de o retorică a înscenării: "Cine-a strigat, cine-a visat./ Un ied trecu-n bătaia pustii,/ Pe
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
celelalte anterioare este un poet clasic prin universul ideatic al creației sale și prin expresia concisă, dar încărcata de simboluri. În Netălmăcit așteptările... aștepți să dezlegi tâlcuri ale existenței, angoase ce se revarsă dinspre suflet înspre vers, permanenta prezență a obsesiei ireversibilei treceri a timpului și a întoarcerii într-un univers matrice al copilăriei sau într-unul al solitudinii contemplative. Blânda desfrunzire, o vânătoare la care îl supune timpul pe Un drum al zilei către seară este conștientizată dureros: Dar înghețul
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
Un drum al zilei către seară este conștientizată dureros: Dar înghețul e-același/ Pătrunde/ Dinspre sângele/ Morților mei". Volumul de față poate fi interpretat ca și o sinteză a celor anterioare, prin unitatea tematică și de atmosferă, dar și prin obsesii concrete. Emil Dreptate este, în concluzie, un poet aflat sub zodia clasicului, el are permanenta seninătate și prospețime a poeziei autentice, are puritate a ființei lirice, bogata sa cultură este una sintetică, el nu stă în umbra vreunui zeu protector
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
Manșon Family Album". Oricum, acesta nu a fost bine primit. Albumul era lipsit de viață și „sărac” față de interpretările dinamice ale trupei Marilyn Manșon. În același timp, trupa avea probleme cu basistul Gidget Gein care nu-și mai putea control obsesia față de heroină. În timp ce reprelucra albumul, Manșon a interpretat la două spectacole sub numele de "Mrs Scabtree". În octombrie 2003, Reznor a acceptat să reproducă albumul lui Manșon. Gein, care a fost spitalizat datorită unei supradoze de heroină, nu a fost
Marilyn Manson (formație) () [Corola-website/Science/320137_a_321466]
-
engleză poemele lui de Saint-Denys Garneau ("Complete poems of Saint Denys Garneau", Ottawa, 1975) iar Luis Vicente de Aguinaga le-a tradus în spaniolă ("Todos y cadă uno. Poemas", Guadalajara, 2007). Opera să lirica exprimă sentimentul tragic al singurătății și obsesia morții și marchează începutul poeziei canadiene moderne. Palmares • Maison Henry Morgan, 1926 • Association des auteurs canadiens, 1928 • Canadian Authors Association, 1929
Hector de Saint-Denys Garneau () [Corola-website/Science/320341_a_321670]
-
planeta de baștină a emergenților sub forma unei plăgi devastatoare, care a fost ulterior controlată și transformată în armă și unealtă de dominare mentală. Cultura emergentă folosește virusul pentru a elibera o neurotoxină într-o anumită porțiune a creierului, inducând obsesia unei singure idei sau specializări, numită focalizare, care transformă oamenii în muncitori strălucitori. Mulți Qeng Ho devin focalizați împotriva voinței lor, restul populației fiind ținut sub observație de către emergenți. Cultura speculantă Qeng Ho reușește să dilueze pas cu pas acest
Adâncurile cerului () [Corola-website/Science/321225_a_322554]
-
cumnată a mamei sale și a tatălui vitreg. Cuplul a avut trei fii: Mariajul s-a dovedit dezastruos: Hortense este îndrăgostită nebunește de generalul Duroc, aghiotant al împăratului (unii chiar susțin că au fost amanți), în timp ce Louis suferă de o obsesia persecuției. Și-a chinuit soția cu gelozia sa morbidă. În 1806, Napoleon l-a numit rege al Olandei pe fratele său Louis iar Hortense a devenit regină a Olandei sub numele "regina Hortense". Hortensei nu i-a plăcut că a
Hortense de Beauharnais () [Corola-website/Science/321284_a_322613]
-
este despre „speranță”. Cel de-al doilea cântec de pe material este și cel ce dă titlul albumului: „Obsession”, ce a fost catalogat de artist drept „un clasic”, comparându-l cu hitul lui Prince „Purple Rain” și având drept temă centrală obsesia. O versiune acustică a compoziției a fost încărcată pe internet în urma interpretării sal în timpul unui turneu promoțional al solistului. Acesta a fost imprimat în Suedia și reprezintă unul dintre favoritele interpretului de pe material. Discul se continuă și cu singura înregistrare
Obsession (album) () [Corola-website/Science/321290_a_322619]