6,787 matches
-
exemplu, formula poetica argheziana, - de care "ființă tremurătoare a artei, marea linie, marea intensitate"6 trebuie să se țină cât mai departe - , si pe care o caracterizează drept "[p]oezie tristă de însăși tristețea materiei, aruncată din orbitele stelelor comunicatoare ocolește sori negri, degradați. Amănuntul e căutat, opulent și gros [s.n.]7. Acestei "poezii leneșe", Ion Barbu îi opune o lirica care să propună "existente substanțial indefinite: ocoliri temătoare în jurul câtorva cupole - restrânsele perfecțiuni poliedrale"8. Într-o altă împrejurare, poetul
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
epurări pe criterii fățiș politice alternau cu valuri de angajări ale unor produse de încredere ale filierelor accelerate de formare, de tipul "facultăților muncitorești" care ofereau studii liceale în doi ani. Uneori chiar și aceste filiere cu termen redus erau ocolite, prin intermediul școlilor și "universităților" serale de partid, în frunte cu Universitatea serală de marxism-leninism A.A. Jdanov, predecesoarea patrioticei academii Ștefan Gheorghiu. Așa se explică în ce mod la Universitatea din București am avut ani de zile un prorector și
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
fiecărui grup, care se recunoaște și se regăsește în mulțime, permițând fiecărui participant să constate că nu era izolat. Mitingul scoate opoziția din zona comunicării prudente, șoptite și subversive, și o situează în zona libertății asumate în comun. Imposibil de ocolit de către mass-media, inclusiv de către televiziune, mitingurile se auto-propagă ca o undă de șoc, dinspre Timișoara și București în toate marile centre urbane, apoi și în orașe mai mici, reprezentând principala formă de comunicare politică a Opoziției în acești ani. Exploatând
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
înfrunte o masă de obstacole generate de practici sociale difuzate la nivelul întregii societăți în timpul deceniilor de dictatură: instituții care, odată ce nu mai inspiră teamă, nu inspiră niciun fel de respect; legi pe care cei iscusiți sau puternici le pot ocoli sau ignora; toate acestea se reflectă în evaluările contradictorii și destul de ipocrite din sondajele de opinie. O opinie care, cu toate că detestă reușita individuală, își fabrică eroii din materia celor care, asemenea haiducilor de odinioară, triumfă nesocotind legea. O opinie care
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Cu toate acestea, a devenit tot mai limpede, încă de la alegerile din 1992, că în armată există un puternic curent în direcția integrării României în structurile euro-atlantice. Dacă participarea la Parteneriatul pentru pace putea să însemne și dorința de a ocoli integrarea în NATO, evoluția care a urmat alegerilor din 1996 a fost tot mai decisă în această direcție. De unde, încă în vara 1996, generalul Cioflină, atunci Șeful Marelui Stat Major, declara că drumul României este spre est, succesorul său, g-ralul
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
ce domnește în familia Udilă, relațiile crâncene dintre membrii ei, cruzimile la care fiul își supune părinții pentru a ajunge unicul proprietar al pământului, toate acestea acționează asupra sa, alienându-l treptat. Numai că pecetea ideologică a momentului nu putea ocoli romanul și, în maniera tipică realismului socialist, drama înavuțirii ia sfârșit prin întoarcerea printre oameni și înscrierea în gospodăria colectivă. În volumul de nuvele Dimineață de toamnă (1962) R. se servește cu precădere de tehnica sugestiei. Preocupat mai ales de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
o necesitate practică în vederea atingerii idealului comunist al societății post- naționale. În formulele lor ideologice pure, naționalismul și comunismul sunt mutual exclusive, fiind fundamentate pe principii de viziune și diviziune inerent antitetice. În practica politică însă, compromisurile nu pot fi ocolite, astfel că ideologii pragmatici au fost forțați de împrejurări să împreuneze antinomiile doctrinare. Doctrina patriotismului socialist este rezultatul direct al compromisului ideologic al comunismului principial în fața presiunii exercitate de "chestiunea națională". Fundația patriotismului socialist rezidă în formula marxistă "național în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Oricine crede contrariul săvârșește o "gravă eroare". Iar "orice alt mod de abordare a acestei probleme - negarea rolului națiunii, opunerea acesteia internaționalismului sau invers - este greșit și dăunător" (p. 147). Turnura naționalistă pe care a luat-o comunismul matur a ocolit totuși formula etnică a românismului. Programul... condamnă deopotrivă "naționalismul îngust", șovin, cât și "cosmopolitismul" antinațional, optând pentru formula națiunii proletare în detrimentul națiunii etnice. Noua concepție identitară promovată de autoritățile statale reclama o dublă loialitate din partea cetățenilor, atât față de idealul național
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
titulatură salvaționistă, nutrea mai curând planuri reformiste înăuntrul sistemului decât gânduri revoluționare la adresa sistemului. Declarațiile la televiziune din primele zile de la preluarea puterii relevă intențiile de domolire a radicalismului iconoclast la adresa sistemului comunist, drept pentru care cuvântul "revoluție" a fost ocolit cu maximă precauție în cadrul primelor transmisii televizate din 22 decembrie 1989 (Gallagher, 2004, p. 95). Probe directe ale caracterului conservator pe care îl emana FSN provin din declarațiile liderului formațiunii din același prim discurs televizat, în care Ion Iliescu i-
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
teamă în sensul propriu al cuvântului - ci mai degrabă de ceea ce s-ar înțelege prin expresia de limbă „mi-e teamă”, „teamă mi-e” - adică de o oarecare nesiguranță. Nu mă tem realmente, dar am o teamă interioară, mai bine ocolesc, evit, las în așteptare, accept acel „să mai vedem”, „să mai iasă la lumină și alte documente”. Prudența e bună la toate, și e lăudabilă - cu o condiție însă: să-i definești obiectul, să pui lucrurile în acea ultimă alegere
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ascunde acest „cult” pripit al lui Eminescu după moarte se găsește și chestiunea lăzii sale cu manuscrise, și cea a situației sale de ziarist și, desigur, cea a morții sale, acea crimă din spital pe care cu atâta inabilitate o ocolesc congenerii poetului. La aceste argumente nu se răspunde cu tăcere. G. Călinescu speră, în secolul său, că instituția criticii literare, care și-a găsit cadența, este aceea care va spulbera asemenea inepții în privința operei lui Mi.Eminescu, după care aceasta
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Grama care ne îndeamnă să căutăm, nu să ne privim în oglindă. O compilație denumită „raport” Revenind la George Potra, el nu este, desigur, un pseudonim al lui Octav Minar iar acesta nu are decât vina de a-l fi ocolit pe G. Călinescu, adică de a fi refuzat în mod expres să-i pună la dispoziție arhiva personală pe care o va lăsa prin testament Bibliotecii Academiei Române, unde se află și în prezent. Și profesorul George Potra lasă manuscrisul descoperit
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
aceasta pe proprietarul Procust? Mai departe de aici, totul este combinare măiestrită unor lucruri n’esistente. IX. ÎN LOC DE îNCHEERE: TEAMA DE ADEVĂR Ne e teamă de „Adevărul“? ... E greu de înțeles de ce unele informații mai deosebite despre Mihai Eminescu sunt ocolite de biografii consacrați ai săi. Iată, de pildă, amintirea unui C.A.N. despre moartea și înmormântarea poetului: a apărut în „Adevărul”, în 1933, ziar central la care colaborau scriitorii importanți ai momentului (iarăși: G. Călinescu între ei), într-o
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în „Adevărul”, în 1933, ziar central la care colaborau scriitorii importanți ai momentului (iarăși: G. Călinescu între ei), într-o zi dedicată poetului: nu se poate spune că n-a fost cunoscută. Și totuși, biografiile poetului, toate câte sunt, îl ocolesc, bibliografiile îl țin ascuns. Ce n-a convenit? Faptul că este o amintire vie așternută hârtiei abia peste 40 de ani de la întâmplare? Că se vorbește de moartea violentă a poetului (într-un moment când se convenise asupra unui deces
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
se poate vorbi de "o pluralitate a pământurilor create": suprapământurile sau pământurile cerești și Raiul, pământul propriu-zis și Lumea Albă, subpământurile cu Celălalt Tărâm și Iadul 145. În basme, despărțirea pământului de apele primordiale se face printr-o apă ce "ocolește de trei ori pământul ca un șarpe făcut de trei ori colac" care se numește "Apa Sâmbetei"146. În majoritatea legendelor românești pământul este prezentat ca un spațiu sacru care dăruiește lumii rod și binecuvântare, ca terra mater: "Pământul e
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și dacă nu este apă de râu, apoi apă neîncepută din fântână, smulg puțină iarbă verde și o aruncă peste apa din găleată, și așa se spală apoi curat. După ce le-au spălat, leagă de fiecare găleată fire de salcie, ocolindu-le ca și cu o cunună subțire, care rămâne apoi la găleată până se pierde. La urechea dreaptă a găleții leagă un chituș din plantele ce se întrbuințează la untura de oi și de chituș un ban de argint găurit
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
punea: / Spate late de voinic, / Buze moi de copil mic. Mă iubea, / Mă drăgălea. Frunză verde lemn sucit, / După ce-am îmbătrânit / Luam sat de-a lungu, / De-a lungu și de-a latu, / Care mândră mă vedea / Ușurel mă ocolea / Și din gură că-mi zicea: / Ce cați, bade, pe-acolea, / Doar nu ești de sama mea?! Porțile că-mi închidea, / Făcliile le stingea, / Focu-n vatră învălea, / Nume nou că îmi punea: / Spate late-ncârjobate, / Buze moi dubalăzate. / Mult aș da
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
bunăvoie celor care erau obligați oricum să lupte. Primul pare să fi fost convingerea că nu ar putea să trăiască în pace cu sine punându-se la adăpost de toate acele suferințe și primejdii pe care alții nu le puteau ocoli. Faptul că provenea dintr-o pătură socială privilegiată nu putea decât să-i întărească sentimentul obligației de a împărtăși suferințele celorlalți. Fie și gândul că ar putea sta neimplicat în această uriașă tragedie, pe temeiul unei scutiri medicale, producea revolta
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pare misterios și în mod ciudat mișcător.“ (N. Malcolm, op. cit., p. 126.) 140 În noiembrie 1944, Wittgenstein îi scria lui Malcolm, pe atunci în serviciul militar: „Aș dori să vă revăd. Dar dacă ne vom întâlni ar fi greșit să ocolim discuțiile despre lucruri serioase, nefilozofice. Deoarece sunt temător, nu îmi place cearta, îndeosebi cu oameni la care țin. Dar mai degrabă ceartă decât doar discuții superficialeă În orice caz, dacă se va întâmpla să ne revedem, nu vom evita să
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în izolare, nu se poate spune că „are în vedere ceva“ printr-o expresie a limbajului. Kripke crede că Wittgenstein nu a formulat „argumente și concluzii în maniera convențională“ deoarece, în acest caz, lui i-ar fi fost greu să ocolească formulări care ne apar drept negări sceptice ale afirmațiilor noastre obișnuite, o situație pe care o ilustrează bine cazul lui Berkeley.61 În mod evident, Kripke crede că dacă Wittgenstein a refuzat să dea o formulare teoretică sistematică vederilor sale
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Îi este locul: În domeniul semioticii. Ca și Wittgenstein, cei doi autori inserează procesul de semnificare-interpretare În dinamica acțiunii/vieții umane. Ca urmare a faptului că omul se mișcă Într-o lume de semne, nici o experiență de viață nu poate ocoli interpretarea. Fiecare experiență lasă urme În memorie; ele au o importanță crucială În procesul de interpretare. Ogden și Richards susțin că efectele pe care le are semnul asupra unui organism depind de istoria trecută a acestui organism În legătură cu semnul respectiv
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
de zâmbet); zâmbet forțat; neadecvat, inadvertență între gersuri și vorbe; inadvertență între gesturi; • gesturi cu dublu sens; gesturi repetitive (care distrag atenția); • își atinge prea mult partenerul; • trage cu ochiul; nu respectă distanța față de celălalt, stă prea aproape de el, îl ocolește; atitudine contradictorie; prezintă ipotezele ca pe niște certitudini. Atitudinea de supunere pasivă. Această atitudine denotă încercarea de a obține siguranța prin evitare, repliere, supunere excesivă. Subiectul evită să-și spună părerea. Este, în general, de acord cu ceilalți și rămâne
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
controlul de la distanță al interceptorului neautorizat de semnale. O astfel de „muzicuță” va „cânta” doar la comandă, ceea ce ar însemna că, în momentul când pe linie se transmite un anumit semnal, se dă comanda de activare a unor microfoane speciale, ocolindu-se sistemul care activează soneria telefonului. „Muzicuța” poate să dispună și de un comutator de autodecuplare, activat de zgomote speciale, cel mai important fiind cel produs de ridicarea receptorului din furcă, moment în care s-ar putea descoperi ascultările ilegale
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
împărțea ostașilor în tranșee ziare cu îndemnuri la luptă), și în același timp găsim o seamă de creatori alături de nevoile și durerile omenești care n‐ au lipsit din nici o societate. Deși vremurile erau colorate de multiple concepții politice, autorul le ocolește cu înțelepciune, cunoscându‐le bine efemeritatea, punctând doar ici și colo lozinci le înscrise chiar în manșeta cu titlul publicației. Cincizeci de ani numele unor importanți purtători de opinii dintre cele două războaie mondiale au fost înmormântate și cimentate de
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
fost înmormântate și cimentate de vigilența cenzurii. După 23 august ʹ44 s‐a impus românilor Ideea că lumea, istoria noastră națională începe o dată cu invazia trupelor sovietice „eliberatoare”, făcându‐ se apologia marilor realizări și a victoriei definitive a socialismului. Trecutul era ocolit cu prudență. Doar bătrânii își mai aduce au aminte de el, dar nu prea aveau voie să‐ l evoce în public. Istoria României, pe undeva triumfalistă, pe undeva amputată, pe und eva trecută cu vederea, sărea voit peste contribuția marilor
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]