8,671 matches
-
Încremenise ca o mască. „Hai să nu atacăm subiectul ăsta acum, Își zise Norman. Dacă vrei să-l eviți, eu n-am nimic Împotrivă“. — Beth a văzut rana asta, Tina? — Da, domnule, a fost aici acum câteva minute. — OK. Acum odihnește-te. — Domnule Johnson? — Da, Tina. — Cine va Întocmi raportul? — Nu știu. Să nu ne facem griji În privința raportului. Trebuie să ne concentrăm și să găsim o soluție de salvare. — Am Înțeles, domnule. Apropiindu-se de laboratorul lui Beth, auzi vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Acum submarinul ajunsese foarte aproape. O putea zări pe Beth, prin carlinga transparentă, cu luminile de la instrumentele de bord strălucindu-i În față. Apoi submarinul coborî, ieșind din câmpul vizual. Se duse lângă hublou și privi afară. Deepstar III se odihnea pe platou, depunând alte cutii cu ajutorul cleștilor. Inscripțiile erau acum vizibile: ATENȚIE! FUMATUL INTERZIS! EXPLOZIV TEVAC. — Beth! Ce mama dracului faci? — Îți spun mai târziu, Norman. Vocea ei părea normală. Oare se scrântise? „Nu“, Își zise Norman. „Nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
11.00 ORE — E foarte simplu, spuse Beth. — Explozive?! exclamă Norman arătând spre ecran. Aici spune că „La unitatea de greutate, TEVAC este cel mai puternic explozibil cunoscut.“ De ce naiba le-ai pus În jurul habitatului? — Norman, liniștește-te! Beth Își odihni mâinile pe umerii lui. Atingerea fu blândă și binefăcătoare. Se relaxă puțin, simțindu-i trupul atât de aproape. — Ar fi trebuit să discutăm despre asta În prealabil. — Norman, nu vreau să mai risc. Nu mai vreau. — Dar Harry e inconștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cine?“ Cu tine, bineînțeles. „Bine, dar tu ești o altă entitate, separată de mine. Tu nu ești eu“, continuă el să raționeze. Ba da. Tu m-ai creat. „Mai spune-mi“. Nu mai e nimic de spus. Fața i se odihnea pe metalul rece. Se răsuci pe spate și privi suprafața lustruită a sferei, curbându-se deasupra lui. Spiralele ușii se modificaseră din nou. Norman se ridică În picioare. Se simțea relaxat și liniștit sufletește, ca după un somn Îndelungat, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să fac nimic pentru Harry și Beth.“ Trebuia să se salveze pe sine. Auzi un zumzet profund, care-i semnaliza pornirea generatoarelor, iar apoi uruitul elicelor. Pe ecran apăru: DEEPSTAR III - ACTIVAREA INSTRUMENTELOR DE PILOTAJ „Am pornit!“ Își spuse el, odihnindu-și Încrezător mâinile pe pupitrul de comandă. Simțea că submarinul avea să asculte docil de comenzile sale. „Atenție! Șaptesprezece minute și numărătoarea continuă.“ Sedimentele noroioase se Învolburară În jurul cabinei, odată cu pornirea motoarelor, apoi micul submarin alunecă de sub cupolă. Era ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mei, iubirile pierdute, cărțile, casele lăsate în urmă: „-De ce să purtăm numele tău? De ce?“ Așa, trăind acum prin amintirea care se petrece, mă pomenesc privind din vitraliu la trupul meu din cameră. Pasărea albastră s-a oprit să se odihnească pe umărul meu. Alt umăr? N-aș putea să spun. Picioarele-mi sînt scăldate de valurile calde așa cum mă sprijin de stînca apărută deodată din adîncuri. Și greutatea sticlei, ca orice spațiu care îngrădește, deschide orizonturi stranii a căror limite
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
paralizează tot. Oglinda își schimbă polaritatea. Ce știe el? V. tînăr încerc ușor să-l ignor pe alter ego. Caut un fel de îngenunchiere. Minunatelor îmbrățișări, să le opresc căldura... Ah, dacă aș putea delimita măcar o clipă, să mă odihnesc în ea! Căci clipa trebuie liniștită, să-și fi calmat disperarea. Altfel, n-are timp să știe că trebuie să moară. O chem pe Elena de undeva, din imaginația amintirii și-o cert: „-De ce n-ai avut răbdare să
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
lovitură cruntă din partea Elenei. Purtarea ei mă sfărîmă, mă înjosește. E numai desconsiderare și mă simt unealtă. Primesc șocul acolo unde orice om, oricît de tare, s-ar clătina. În poligonul de sprijin pe care ne adăpostim pentru a ne odihni de lupta cu lumea și a ne încărca de nădejde; în căldura cuibului. Dispare orice posibilitate de a-mi împărtăși durerea sau bucuria. Și singurătatea care invadează totul mă înnebunește. Inima trupului meu din spital se oprește și cu greu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
venit să mă acoperi cu arderi, de ce ai venit, să mă faci să produc licori de iubire, în pletele timpului, mungind a înnoptări prin disecții de suflete albe? N-ai știut căci dorul meu de iubire, e noaptea când cocoșii odihnesc în pătuluri sătule și omul meu de sânge, omul meu de ani, s-a răstignit într-o țigară de umbre și omul meu s-a răstignit într-o greșeală de unde. Ai venit să mă justific zgomotului de sens răstignit. Am
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
a împachetat peste alt anotimp. Câtă așteptare să dau zorilor iubirea din umbre, să dau tot ce condamnasem inconștient de a se rudimenta în consecvența întâmplării... Peste pleoapele șterse de mireasma ruginită a înserării la o răceală de timp îmi odihnesc venirea prin crăpăturile sacadate ale draperiilor leșinate în așteptări cu toată dulceața vinurilor omorâte în șoapte. Ochii tăi, loviți cu putere de înger, m-au adâncit în vise, să pot aștepta infima sete bătând în cetăți sfărâmate de lanțul ușilor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
făceau legământ în iubirea stelară. Sufletul cerului zăcea pe o plapumă albă unde în brațele mele strângeam țărâna de zile alături de privirile uitate. Ele, vor rămâne ca o ruină a dimineților, iar glăsuirile vor lungi acele ferestre albe unde-mi odihnesc nemurirea. Rămân o frumoasă legendă a lumii în care-mi adun lacrimile stelelor, să-mi fie stăpâne peste poemele mele. CUMPĂNA CUMINTE A VEȘNICIEI Pe zidurile nopților, auzi cerul plâns de singurătate. Orașul, nu mai știe despre ploaia sufletului cum
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
iubesc... Îmi curgeau sentimentele amestecate cu dragoste șienigma unei stele lungite între necuvintele noastre. Am luat brațul să-mi strângă sângele răvășit peste o lume în care am încercat să-mi trăiesc viața cu acest timp ce vrea să-mi odihnească voința mult mai umilă decât toate cețurile răvășite peste diminețile mele, uneori prea obositoare, când mă trezeam și încercam să te pipăi prin aerul răcoros, să văd de îți mai simt vertebrele calcinate ale acestui început... Mai mă doare privirea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
au înfipt colții în trecutul zdrențuros al DELIRULUI, trecut ofilit în sferele încercănate ce semănau puțin cu acele tăceri desprinse din ecourile milenare unde, nu știu încă de unde ai venit în înserările mele pentru ce te-am lăsat să te odihnești în șoaptele decapitate de pe buzele mele și ele invocând parcă CERUL să ne binecuvânteze în ultimele destinderi ce se poate aminti. Că-n tăceri de umbre se moare des și se renaște numai acele clipe ce trec prin Ochii CERULUI
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
continuă viețuire. Departe, e noaptea în care ai plecat de nu te-aș fi iubit, iubire, Răcnetul, violet și sculptat s-ar fi stins, pe o noapte de ger în ciudățenii de clipe, printr-un alint în mister, unde se odihnește uitarea, când gurile cerului îți recheamă privirea ochilor tăi pe o imensitate albastră de gânduri. IUBIRE STELARĂ IUBIRE STELARĂ După ce m-am trezit din congelarea sufletului ucis în dezordinea unei iubiri, am fost sigură pe un început de an, cu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
RĂUTĂCIUNILE TIMPULUI Nu am desfăcut lumina să văd unde îmi este destinul. Știam despre întuneric că e un Hazard în care zac cei muritori și nelegiuiți ai infernului. Dar astăzi m-am decis pe ce fior de gând să-mi odihnesc tâmpla însetată de noapte. La capătul de Cer, această lumină ce e legată de spărturile UNIVERSULUI mă așteaptă să pot viețui, așa cum și ziua viețuiește alături de sufletul nopților. Când, sunt încolțită de lumea hidoasă și-n ochii și ghearele lor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
tăi și am simțit cum îngerii mi-au vegheat somnul Am pavat nourii iubirilor cu stele de dor și-n inima mea locuiau florile liniștilor albe. Umbrele nebune îmi separau carnea de vânturi prin acele colțuri zgomotoase unde nu se odihnea decât cealaltă lume ce avea dimensiunea dintre viață și moarte abătută spre viziunile Dorului. Gândul delirului se întorcea în trecutul trupului unde mai zăcea amorțeala de marmoră a TĂCERILOR. Nerăbdătorii sângelui s-au amestecat cu vocile EULUI și mi-au
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
să te găsesc zdrobind de pietre ecourile distanței ce-mi spun: Vino, Te așteptam... Ce dor mi-a fost de-o liniște albă a zorilor... LINIȘTEA SPRIJINITĂ DE TIMP Am locuit într-o cetate de vis, în care trupul tău odihnindu-se se prelungea peste întunericul apăsător al dorului. Căutam o lumină firavă să pot să sfarm plictiseala ce ar fi încercat să-mi păcătuiască. Spre jocul pierdut transversarea gândului ascundea divinitatea. În zgomotul policandrelor mi se spărgea teama de a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
peste galaxia însetată a existenței... și-n foamea ce născuse un timp de vămi cristalizat în trupuri, nimic mai statornic decât în biciuiri de nori pe morți de pietre ce cântă-n secole ecourile singuratecului îndrăgostit de iubitele spumelor ce odihnește-n logodirea-nzăpezită a tristeții. Nimeni nu va ști că din sufletul pietrelor se naște o pasăre a inimii ce-ți sărută cu martori însetata podea care curge pe sub tine asemenea îmbrățișărilor împachetate peste alt anotimp ce-ți poartă liniștea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în străfundul vinețiu al depărtărilor? De ce-mi tremură în surdină cerul înroșit al despărțirii? Nici un om nu se mai întoarce din grăbirea necuvântătoare a văzduhului. Între două respirări sufletu mi simțea primejdia aventurii nedorite. Între două respirări pădurile-și odihneau bocetul lor. Toamna parcă-mi vorbea de pe alte tărâmuri. Un vânt de lună pustie îmi săruta privirile mele în care mai rătăceau cete de luceferi osteniți de albăstreala timpului. Zorile aveau imensitatea lor de dureri. Amețeala întunericului îmi strecura câte
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
iubiri ce nu mor. 15-122007, 1330 h RODII DE ZĂRI Domnului Victor și Eremia Am atins iubirea pentru o singură dată Și m-am prefăcut O clipă de CER, Tu ai trecut prin mine în chin de serată, Și-ai odihnit simfonii prin rodii de zări. Orașul suspina prin vechea tavernă Și lumile de AER se contopeau în Zori, Ca o prințesă rănită-n timpul legendă Adormeam prin ploaia născută din sori, Dar ai plecat ca vântul printre geruri Șă lovești
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de iubire și de raze Să-mi lumineze-n trupul vântului Să fiu pământul răstignit pe oaze. Iubitule, fii fulgerul de gând Și-aprinde o lumină-n candela de stele, Când toate s-or preface-n trupul de cuvânt Vei odihni alături de chinurile mele. OTRAVA DURERILOR DE SERI Din noaptea obosită priveam spre vremuri noi, cu fiecare clipă, mă prefăceam în stană, dansa delirul cu-o lacrimă din ploi, iar umbra nemuririi s-a sinucis în rană și-n dansul nebuniei
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
alb de dor Însetat de nopțile plăpânde Când chipul cerului s-a prefăcut în nor Încununat de simfonii flămânde. Sufletul divinului prin viața grea Așteaptă să aștearnă în țipătul de umbră Când legiunea gândului - fior de stea Mai stă să odihnească în așteptarea sumbră. SÂNGELE DE TIMPURI Voi fi un vânt în miez de noapte Și-oi rupe trupurile noastre-n două, Ca o legendă voi trăi-ntr-o carte Și-oi fulgera prin visul alb de rouă. Îți voi purta
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
îmi spuneau mereu câte o poveste despre nașterea și viața lor. Îmi povesteau despre drumul parcurs de ele, despre pești și despre alge. Îmi spuneau despre vapoare și corăbii, despre pirații mărilor și oceanelor și despre porturile în care se odihneau acestea. Și adormeam așa, iar dimineața nici nu știam dacă poveștile mi le spuneau ele ori le visam eu... Într-o zi, în stațiunea numită Costinești, am întâlnit un grup de copii din alte țări ale Europei. Erau din Franța
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
practic, își aprindeau țigările cu bancnote de cinci lire și cum îmi doream, cu invidie, să-mi cumpere și mie un pahar de Carlsberg. Unul singur. Adam s-a introdus către bar strecurându-se printre oameni. Eu aproape că-mi odihneam obrazul pe pieptul lui. Îi simțeam parfumul. Adam mirosea a săpun. Mirosea a proaspăt și a curat. Amuzată, mi-am spus că trebuie să mă țin în frâu. Începusem să mă comport în stilul Blanche Du Bois. Sau al bătrânei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am răspuns eu indicându-i cele două pahare de vin. Nici o problemă, a zis el și și-a strecurat mâna într-unul din buzunarele laterale ale rochiei cu care eram îmbrăcată. Preț de doar o secundă, mâna i s-a odihnit pe șoldul meu. Îi simțeam căldura prin materialul rochiei. Mi-am ținut răsuflarea. Cred că și el. Apoi a dat drumul banilor, care au căzut în buzunar zornăind. Ce voiați să fac? Să-l pocnesc fiindcă-și permisese asemenea libertăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]