8,224 matches
-
III - lea , la Bazilica Sf . Petru de la Roma în anul 800. În 813 Leo al V Armeanul (813-820 AD) a restaurat politica iconoclasmului care va dura de la 813 până in 842 . In 843, împărăteasa Teodora a restabilit cinstirea icoanelor cu ajutorul patriarhului Metodie. Iconoclasmul a jucat rolul în înstrăinarea ulterioară a estului de Vest, relatie care s-a înrăutățit în timpul așa-numitei Schisme fotiene , când papa Nicolae I l-a provocat pe patriarhul Fotie. Economic, imperiul a pierdut cele mai bogate provincii
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
In 843, împărăteasa Teodora a restabilit cinstirea icoanelor cu ajutorul patriarhului Metodie. Iconoclasmul a jucat rolul în înstrăinarea ulterioară a estului de Vest, relatie care s-a înrăutățit în timpul așa-numitei Schisme fotiene , când papa Nicolae I l-a provocat pe patriarhul Fotie. Economic, imperiul a pierdut cele mai bogate provincii în urma invaziei arabe. Provinciile orientale ca Siria, Palestina, Egiptul și Mesopotamia, inclusiv orașele acestora, au fost pierdute. Împărații bizantini au deplasat centrul de greutate al vieții economice de la oraș la sat
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
militare, condusă de Isaac Comnenul. Mihail al VI-lea a abdicat, iar Isaac I Comnenul a fost proclamat împărat și a domnit între anii 1056-1059. Astfel a fost instaurată dinastia comnenilor. Între timp, Papa Leon al IX-lea (1049-1054) și Patriarhul Constantinopolului Mihail I Cerularie (1043-1058) au desăvârșit ruptura definitivă dintre cele două biserici în anul 1054, în urma unor dezacorduri ireconciliabile (lupta pentru supremație în lumea creștină, divergențe teologice etc.). Această ruptură a rămas cunoscută în istorie sub numele de Marea
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
pentru supremație în lumea creștină, divergențe teologice etc.). Această ruptură a rămas cunoscută în istorie sub numele de Marea Schismă. Astfel, au apărut două biserici distincte, una occidental-latină (Biserica Catolică) condusă de Papă și una oriental-grecească (Biserica Ortodoxă) condusă de Patriarhul Constantinopolului. Din această perioadă este inițiată o adevărată competiție între cele două Biserici. Fiecare dintre ele va încerca să-și extindă aria de influență și să mărească numărul credincioșilor aflați sub ascultarea sa. De asemenea, Patriarhul Constantinopolului este și în
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Biserica Ortodoxă) condusă de Patriarhul Constantinopolului. Din această perioadă este inițiată o adevărată competiție între cele două Biserici. Fiecare dintre ele va încerca să-și extindă aria de influență și să mărească numărul credincioșilor aflați sub ascultarea sa. De asemenea, Patriarhul Constantinopolului este și în prezent considerat de către bisericile ortodoxe drept șef onorific, simbolic, al ortodoxiei. Este binecunoscută poziția de „Primul dintre egali” pe care o are față de celelalte biserici autocefale aflate în deplină comuniune liturgică. Pe plan extern, în timpul dinastiei
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
reparată la un moment dat. Relațiile statului bizantin cu Papalitatea au fost unele de apropiere pe parcursul secolului XII. Alexios I Comnenul încearcă să obțină coroana Occidentului din partea pontifului amenințat la Roma. Există o corespondență între Petre Venerabilul și autoritățile bizantine (Patriarhul Constantinopolului, împăratul), în care tonul folosit este unul cât se poate de elogios la adresa împăratului bizantin.La mijlocul secolului XII Manuel I Comnenul se aliază cu Papalitatea împotriva lui Frederic I Barbarossa și a normanzilor.Manuel încerca să obțină de la Papalitate
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
bizantine. În 1205 se pun bazele Imperiului de Niceea, bazele fiind puse de ginerele lui Isaac II Angelos, Theodor Lascaris, care devine împărat la Niceea. Obține un succes de prestigiu când reușește să pune bazele constantinopolitate în orașul Niceea. Acest patriarh l-a încoronat pe Teodor I Lascaris. Al treilea stat este Despotatul Epirului, cu capitala la Arta. Conducătorii despotatului, pentru a-și întări pozițiile, și-au adăugat numelor lor toate numele dinastiilor bizantine din sec. XII ( Dukas - Angelos - Kommnenos). Despoții
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
de la Niceea. Rolul cel mai important l-a avut Imperiul de la Niceea. Bazele sunt puse de Teodor I Lascaris care a domnit până în 1222. Și-a legat numele de înființarea patriarhiei ecumenice în exil. În 1208 a fost încoronat de Patriarhul Constantinopolului pentru a aduce un plus de imagine. A reușit să oprească înaintarea latinilor din Constantinopol în Asia Mică. A încheiat un tratat cu Imperiul Latin de Constantinopol în 1214, consemnând menținerea statutul quo-ului din acel moment. Elaborează un plan
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
și de marginalizarea sa în conducerea statului. Regența a fost înlăturată, iar Geogios Muzalon a fost asasinat, revolta fiind condusă de Mihail Paleologul. Nu l-a înlăturat pe împăratul legitim, dar a urcat foare repede în ierarhie. Îl convinge pe patriarhul Arsenios că cea mai bună cale de a proteja tronul minorului este de a-l încorona drept co-împărat. La începutul anului 1259, Mihail al VIII-lea era într-o situație dificilă și delicată. Era conștient de faptul că pentru a
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a pornit o criză alimentară în statul bizantin, care depindea tot mai mult de italieni pentru a se aproviziona cu cereale. Împărații bizantini au fost nevoiți să le cumpere cereale. Alimentele erau rare și vândute la prețuri inaccesibile pentru bizantini. Patriarhul Constantinopolului, Athanasius al III-lea i-a trimis două memorii împăratului prin care reclamă că nu numai că italienii au luat aurul și argintul lor , dar mai rău este că vindeau grâu stricat sau amestecat cu paie. Tratatul din 1261
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
concomitent, chiar și cinci asociați la domnie: în sec. X, Roman II Lecapenos, care domnea împreună cu Constantin VII Porphyrogenetul, îi proclamă împărați pe trei din fiii săi (iar pe al patrulea, uzurpând autoritatea Bisericii în favorul puterii statului, îl numește patriarh al Constantinopolului). De notat însă că, totdeauna, predomina autoritatea unui împărat principal. Și o fiică, sau o soră, sau văduva unui împărat puteau să succeadă decedatului și chiar să transmită dreptul la domnie soților lor. În sec. XI, împărăteasa Zoe
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Irena și Theodora, au ocupat tronul Imperiului fără să se mai căsătorească. Ceremonia învestiturii era primul act de recunoaștere oficială a noului împărat; consta în înălțarea celui ales pe scut (ținut, într-o perioadă târzie, nu de soldați, ci de patriarh și de înalții demnitari ai Imperiului) - gest care amintea originea militară a instituției imperiale. Dar ceremonia esențială, care punea în evidență și proclama caracterul fundamental religios al autorității imperiale, era încoronarea religioasă: în catedrala Sfânta Sofia, patriarhul Constantinopolului îi binecuvânta
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
soldați, ci de patriarh și de înalții demnitari ai Imperiului) - gest care amintea originea militară a instituției imperiale. Dar ceremonia esențială, care punea în evidență și proclama caracterul fundamental religios al autorității imperiale, era încoronarea religioasă: în catedrala Sfânta Sofia, patriarhul Constantinopolului îi binecuvânta hlamida și încălțările de purpură, însemnele demnității imperiale, îl miruia, îi punea pe cap coroana și îi da sfânta cuminecătură. Soția împăratului era încoronată și ea, dar în cadrul unei ceremonii care avea loc la Palat, în prezența
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Constantinopolului îi binecuvânta hlamida și încălțările de purpură, însemnele demnității imperiale, îl miruia, îi punea pe cap coroana și îi da sfânta cuminecătură. Soția împăratului era încoronată și ea, dar în cadrul unei ceremonii care avea loc la Palat, în prezența patriarhului și a înalților demnitari. Împărăteasa se bucura de cuvenitele onoruri: efigia sa figura pe monede, asista la ceremonii și procesiuni (dar numai începând din sec. XI), primea, alături de împărat, jurământul ierarhilor, al senatorilor și guvernatorilor provinciilor; primea ambasadorii și senatorii
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
puține asemenea funcții le erau interzise, de pildă, cea de prefect al capitalei sau cea de strateg al unei "theme". Mari comandanți ai armatei bizantine (Narses, de exemplu) și ai marinei au fost eunuci; mulți logotheți și un număr de patriarhi ai Constantinopolului au fost de asemenea eunuci. Un eunuc nu putea aspira la coroana Imperiului și, firește, n-avea nici cum să transmită drepturi ereditare. În realitate, folosirea eunucilor și funcțiile de conducere care li se încredințau a fost principala
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
aparținând familiilor celor mai nobile își mutilau copiii, știind că prin aceasta îi ajută să facă o carieră strălucită; și chiar unii împărați au recurs la asemenea act. Niketas, fiul lui Mihail I, a fost castrat și totuși a ajuns patriarh al Constantinopolului. Romanos I și-a castrat nu numai fiul nelegitim care apoi, ca Mare Șambelan, a condus Imperiul timp de câteva decenii, ci și pe unul din fiii legitimi, devenit apoi patriarh: căci, în situații egale, eunucii aveau prioritatea
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a fost castrat și totuși a ajuns patriarh al Constantinopolului. Romanos I și-a castrat nu numai fiul nelegitim care apoi, ca Mare Șambelan, a condus Imperiul timp de câteva decenii, ci și pe unul din fiii legitimi, devenit apoi patriarh: căci, în situații egale, eunucii aveau prioritatea. În clasele mijlocii mutilările erau mai rare; dar un medic castrat putea să-și facă o clientelă mai mare, căci putea profesa și pe lângă mănăstirile de călugărițe și în spitalele de femei. Toți
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
mai mare, căci putea profesa și pe lângă mănăstirile de călugărițe și în spitalele de femei. Toți funcționarii, de toate gradele, erau amovibili, numiți sau revocați de împărat, căruia trebuiau să îi depună jurământul de credință. Această obligație era impusă și patriarhului și înalților prelați. Sistemul de recrutare a funcționarilor, aproape neschimbat de-a lungul secolelor, era bazat pe un examen destul de greu; candidaților li se cerea, nu atât o pregătire de specialitate, cât cunoștințe generale de epistolografie, de retorică, de istorie
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
slavi. Oleg a intenționat apoi să dezvolte comerțul pontic, doriind să asigure securitatea arterei care lega Marea Baltică de Marea Neagră. Rușii au atacat Constantinopolul în 859-860 cu 2000 de corăbii , stârnind panică imperiului. Atacul a fost respins de bizantini la comanda Patriarhului orașului, Photios, care a ordonat folosirea focului grecesc. În secolul X, Oleg a declanșat un alt atac, care se încheie cu un tratat prin care Leon VI acordă privilegii negustorilor ruși, textul acestuia păstrându-se în cronică lui Nestor. Rușii
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
VI. În societatea rusă au pătruns influențe bizantine. Rușii au fost creștinați. În 945, cneazul a fost ucis, iar soția sa, Olga, a guvernat ca regentă în numele fiului său, Sviatoslav. Olga, când s-a creștinat, a fost botezată chiar de patriarhul Constantinopolului. Planurile ei de a creștină ținuturile rusești au fost zădărnicite de fiul ei. Sviatoslav a mărit teritoriul statului rus după organizarea campaniilor împotriva khazarilor. Sviatoslav a încercat să se instaleze apoi la sud de Dunăre, dar după ce a fost
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a lui Hristos erau considerate a fi unite. După condamnarea monofizismului, tensiunile s-au accentuat în provinciile orientale, mai ales în Egipt, manifestându-se în lupte deschise între tabăra ortodoxă condusă de episcopul de la Constantinopol și tabăra monofizită, condusă de Patriarhul Alexandrei. S-a constituit prima biserica monofizită, Biserica Coptă din Egipt, urmând să fie organizate noi biserici monofizite în Siria și Armenia . Tensiunile s-au adâncit, iar împărații au încercat să facă un compromis între cele două tabere. Împăratul Zenon
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
și Papalitatea de la Roma și-au exprimat dezacordul. Revolte au izbucnit în Grecia și în Italia. În 730, pentru a obține susținere, Leon a convocat un consiliu la palatul imperial, în față căruia împăratul prezintă edictul interzicerii venerării imaginilor sacre. Patriarhul refuză să semneze, așa că este depus și este desemnat un alt patriarh, Anastasius, care acceptă și semnează edictul. Constantin V l-a înlăturat pe Leon III și i-a continuat politică. A convocat un sinod ecumenic la Constantinopol în 754
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Grecia și în Italia. În 730, pentru a obține susținere, Leon a convocat un consiliu la palatul imperial, în față căruia împăratul prezintă edictul interzicerii venerării imaginilor sacre. Patriarhul refuză să semneze, așa că este depus și este desemnat un alt patriarh, Anastasius, care acceptă și semnează edictul. Constantin V l-a înlăturat pe Leon III și i-a continuat politică. A convocat un sinod ecumenic la Constantinopol în 754 la care nu au participat patriarhii și nici papa. Astfel, a fost
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
acceptă și semnează edictul. Constantin V l-a înlăturat pe Leon III și i-a continuat politică. A convocat un sinod ecumenic la Constantinopol în 754 la care nu au participat patriarhii și nici papa. Astfel, a fost desemnat un patriarh iconoclast care a adoptat hotărârea care condamnă icoanele. De atunci, era interzisă fabricarea icoanelor. Cei care le fabricau erau pedepsiți, excomunicați, depuși din funcții ecleziastice, judecați că adversari ai lui Dumnezeu și era pronunțată anatema. Icoanele și picturile au fost
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
transformate în cazărmi și arsenale. Mulți călugări au emigrat în Grecia sau în sudul Italiei, ori în Cipru. Leon IV a continuat politica iconoclastă. Sub regența preluată de împărăteasa Irina în numele lui Constantin VI, cultul icoanelor a fost restabilit de către patriarhul Tarasios în urma conciliului ecumenic de la Constantinopol din 786 și de la Niceea în 787. Relicvele au fost reașezate în biserici, mănăstirile au fost reabilitate, dar încă mai erau numeroși susținători ai iconoclasmului. În 815 s-a revenit la iconoclasm sub Leon
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]