6,959 matches
-
de obosită Încît nu mai avea putere să facă dragoste, și cel mult să mi-o sugă; moțăia cu sexul meu În gură. În general, o penetram dimineața, la trezire. Avea orgasme mai potolite, mai stinse, atenuate parcă de o perdea de oboseală; cred că o iubeam din ce În ce mai mult.” Slalomul printre felii de viață intimă redate În atare registru realist este marcat de multe ancraje În societatea franceză contemporană: insecuritatea zonei de banlieue pariziană (autorul a fost acuzat aici de discurs
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se prefacă în fața iubitului ei, Britannicus, că nu-l mai iubește. Amintindu-i totodată Iuniei că, aflată sub supraveghere, nici o libertate nu îi era îngăduită și că cea mai mică abatere risca să aibă consecințe dezastruoase pentru tânărul său partener. Perdeaua subțire care despărțea personajele nu era, în mod deliberat, etanșă și, lipsit de orice densitate, voalul nu marca decât fractura platoului de joc: într-o parte se ascundea Nero, iar în cealaltă se aflau nefericiții îndrăgostiți. Tânărul tiran îi spiona
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
dură” practicată din rațiuni de stat și care antrenează consecințe punitive severe. Supravegherea „moale”, de proximitate, se limitează la colectarea de informații și la difuzarea lor în circuit intern, închis. Ea utilizează mijloacele clasice - prezență disimulată în spatele unei ferestre cu perdelele trase sau nu, adăstare îndelungă în pragul unei porți sau pe terasa unei cafenele -, postúri frecvente în contextul microcomunităților, postúri care permit „pândirea cuiva”. Giorgio Strehler a recunoscut acest tip de supraveghere la Goldoni și l-a pus genial în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
vocația lui profesională de prim-ministru uns cu toate alifiile, Polonius i se arăta publicului în plină exercitare a obișnuitei lui îndeletniciri, iar publicul percepea, literalmente, josnicia omului și nimicnicia jalnică a faptei lui. Un înalt demnitar pitit după o perdea... pe care un prinț îl înjunghie dintr-o regretabilă eroare! Aici, ca și în alte situații similare, vizibilitatea supraveghetorului mărește impactul prezenței sale și provoacă reacțiile mult mai clare, mai categorice ale sălii. Concretul este întotdeauna o sursă de referință
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
privirilor celorlalți, fără să o împiedice totuși să-și plimbe propria privire peste toată întinderea Curții imperiale. „Vălul” este aici metafora „voalului” concret, care reunește în sfera sa lingvistică tot ceea ce are vreo legătură cu supravegherea pe o scenă: draperii, perdele, țesături de tot felul. „Vălul” este o oglindă mată avant la lettre, un suport cu două fețe, dintre care una transparentă și cealaltă opacă. Ea simbolizează, prin natura sa și prin întrebuințarea care i se dă, esența însăși a supravegherii
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
strige, toți din casă sar năvală la fereastră; eu, cum căzusem, mă ridic degrabă, o iau pituliș pe lângă uluci și intru în curtea primăriei. Tipătescu: (interesându-se de povestire) Ei? Pristanda: M-am maiîntors eu, dar închiseseră ferestrele și lăsaseră perdelele. Tipătescu: Cine să fie? Ce scrisoare? Nu pricep... Ghiță, eu trebuie să mă duc la dejun, să nu fac pe nenea Zaharia și pe Zoe să m-aștepte. Ei nu dejunează fără mine, și nenea Zaharia nu iese înainte de dejun
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
de același dramaturg, „Ausweis” de Georgescu-Ștefănești, „Lăutarul”, „Foaie verde Grine Blatter” (cînd pe romînește, cînd, ușor stîlcit, pe nemțește), „Fetele din Popa Nan” (fără numele autorilor), „S-a aranjat!” de Ion Pribeagu (un parodist veritabil, uneori excesiv), „O revistă cu perdea” de Radu Țandără (pseudonimul lui Constantin C. Bacalbașa), diferențiere ironică, apropo de faptul că majoritatea „revistelor” erau cam „fără perdea”. Atingînd aceste aspecte, Felix Aderca nu-i învinuia pe textieri și pe interpreți pentru degradare, ci publicul: „Că acuma în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din Popa Nan” (fără numele autorilor), „S-a aranjat!” de Ion Pribeagu (un parodist veritabil, uneori excesiv), „O revistă cu perdea” de Radu Țandără (pseudonimul lui Constantin C. Bacalbașa), diferențiere ironică, apropo de faptul că majoritatea „revistelor” erau cam „fără perdea”. Atingînd aceste aspecte, Felix Aderca nu-i învinuia pe textieri și pe interpreți pentru degradare, ci publicul: „Că acuma în urmă cupletele au cam degenerat și că autorii se întrec cu unele glume cam piperate, vina nu este a lor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
plauzibil, din Fenomenele spiritismului, de Camille Flammarion, în care rapoartele referitoare la experiențele cu mediumul Eusapia Paloding relatează despre mese ridicate, mobile răsturnate, cutii muzicale, viori, tamburine, tabachere, ceasuri, perne mutate de la locul lor și de cărți care trec prin perdele, „zboară”. Cu atît mai posibil, cu cît din aceeași lucrare 10) a reținut noțiunile de „forță necunoscută” și „magnetism animal”, folosite în „Dialog de iarnă” și, respectiv, într-una din „Bucățile de noapte”. în fine, nu-i exclus nici ca
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dar fără rezultatele sale poetice. Un exemplu e cel al lui Haralambie Lecca, despre care Ludovic Dauș povestește următoarele: „La întoarcere sania se opri în Clopotarii Noi, în fața unei căsuțe de lîngă Calea Victoriei. Intrarăm. Vreo patru odăițe, - dar ce lux. Perdele și perne de mătase, mobile într-un stil ciudat, dar toate artistice, - și-n fund o cameră într-un complet întuneric. - Uite! Mă împinse înăuntru, și aprinse o lampă. Văzui un catafalc, c-un pat în formă de coșciug. - Ietacul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
12). Plecat de la o petrecere, pe drum,”în cap [îi cîntă] valsurile pianului”13). „De sună-n ziduri ninse, vreo muzică de bal [mărturisește într-un poem],/ Mai stau, și plînge-n mine un vals provincial./ De la fereastra ninsă, cu finele perdele,/ Mă duc [cu regret, umilit, ca un exclus n. m.] pe străzi de gheață cu spuza lor de stele” 14). într-un poem tîrziu, amintirea unui „incident la bal” îl obsedează ca o ratare: „Ții minte?/ Orchestra frigea/ în bizare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
drama. El își încheie tristul său poem cu un gest delicat, mișcător, de omagiere a speranțelor acestor nefericite la care Zburătorul nu va veni, probabil, niciodată: „Eu trec, îmbătrînit, ca și ele,/ Șiasemenea inima mea plînge-/ Din treacăt, tuturor, în perdele,/Le pun cîte-o roză de sînge”.2) Alienații „Nebun” (adjectiv și substantiv) și „nebunie” se întîlnesc de peste zece ori în poeziile lui Bacovia. De fiecare dată, cele două cuvinte se află în miezul unor constatări melancolice: poetul le pune pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în piele), „clavir”, „draperie”, „fondante” („Lîngă pat, pe o măsuță, cîteva cărți, un caiet gros (album-n. m.) o cutie cu fondante și țigări fine” -„Dintr-un text comun”), „galantar” („De orbitoare galantare/De diamant, și de rubin” - „Și ninge...”), „perdea” („De la fereastra ninsă, cu finele perdele” - „Dormitînd”), „pianole”, „pudră”, „salon”, „safir”, „scump” („Obiecte scumpe/ Așezate la locul lor...” - „Din explorări”), „tablouri” („Frumoase rame de tablouri” („Verset divalgat”), „vitrină” („Amurgul licărește pe-orașul de vitrine-” - „Note de toamnă”) etc. Un lucru
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pat, pe o măsuță, cîteva cărți, un caiet gros (album-n. m.) o cutie cu fondante și țigări fine” -„Dintr-un text comun”), „galantar” („De orbitoare galantare/De diamant, și de rubin” - „Și ninge...”), „perdea” („De la fereastra ninsă, cu finele perdele” - „Dormitînd”), „pianole”, „pudră”, „salon”, „safir”, „scump” („Obiecte scumpe/ Așezate la locul lor...” - „Din explorări”), „tablouri” („Frumoase rame de tablouri” („Verset divalgat”), „vitrină” („Amurgul licărește pe-orașul de vitrine-” - „Note de toamnă”) etc. Un lucru ar mai fi de observat: voluptatea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mea e un călugăr medieval/ Cu o sutană lungă/ și neagră la călcîie să-i ajungă -/ și la gît cu o cruce de opal.// Cu ochii arși de ideală spuză/ el bate ulița cotită cam pe unde/ la geam după perdele se ascunde/ sînul tău și umeda ta buză”4). - Prezentă la romantici, ideea voiajului „prin Orient” era un loc comun al prozei și teatrului de la sfîrșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Se găsește în Dan de Vlahuță și în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
e, în fapt, un autocitat. Reia, rezumînd-o, această frază existentă în fragmentul precedent: „O după-amiază de iarnă, care trecea tăcută, într-o stradă lăturalnică”. Al treilea, menit să ateste prezența în memorie a unor vechi „pasiuni amoroase”, „Vîntul tremură-n perdele astăzi, ca și-n alte dăți...”, e ceva mai ușor de recunoscut: sînt legate între ele primele două versuri din ultima strofă a poeziei: „Pe aceeași ulicioară...” de Eminescu. însă, pentru starea lui Bacovia, întreaga strofă era de actualitate: „Vîntul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și-n alte dăți...”, e ceva mai ușor de recunoscut: sînt legate între ele primele două versuri din ultima strofă a poeziei: „Pe aceeași ulicioară...” de Eminescu. însă, pentru starea lui Bacovia, întreaga strofă era de actualitate: „Vîntul tremură n perdele/ Astăzi ca și altă dăți,/ Numai tu de după ele/ Vecinic nu te mai arăți!”4). Problema citatelor se pune și mai încolo. De pildă, următoarea frază din „Impresii de roman” se termină astfel: „Cărțile sunt scrise, în ele s ar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
alege, ca să facă și el cadouri Paraschivei și Donțului. Relațiile dintre aceștia s-au încîlcit nebă nuit de mult, mai ales după căsătoria lui Grigore Cananău. Soția sa, Profirița, a observat multe abateri, care, în preajma războiului ruso-turc, se făceau fără perdea. E de presupus că ea a observat și lipsa unor obiecte din casă. De exemplu, cele patru valuri de pînză de borangic, date Donțului, nu trebuiau aduse neapărat din Țarigrad. Pe atunci, ele puteau fi țesute și la Bănești, ori
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de o nedezmințită învestitură senzorială: încăpătorul "dulap obscur", ce se dovedește "dulap sacru" (va fi înlocuit, undeva, cu Fragedul cufăr "de mărimea obișnuită a odăilor mele strâmte, joase", burdușit cu "perne umplute cu puf de gâscă, șaluri de lână afumată, perdele rupte, rufării intime, feminine, mototolite delicat"), "tăvi trântite, gingașe și moi,/ Cu clopoței gălăgioși la gene/ Și degete prelinse din oloi", "linguri cristaline,/ Pâlnii de somn, pipere pătimașe,/ Cuțite ce ucid prin limpezime,/ Ibrice-adânci cu falnice panașe". Sau ființele pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Oh, dânsa-i și mireasă, și altar, din Submarinul erotic). S-ar putea spune, fără greș, că adorația este un primum movens al textului erotic brumarian. Indiferent de retorica și atitudinea dominantă (de la ingenuitatea reală sau jucată la nerușinarea fără perdea, de la misticismul cel mai profund la concupiscența cea mai vulgară), bărbatul este un adorator desăvârșit, neclintit de nicio revelație întoarsă. Baladele și idilele, rondelurile, sonetele și cântecele naive ale lui Brumaru nu devin niciodată madrigaluri răsturnate. Dimpotrivă: ceea ce funcționează, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
numai îngerii sunt pe pământ,// Neapărați decât de-aureola lor/ În preajma caselor, fântânilor...// M-apropiam de oameni și-i priveam/ Cât se iubesc de mult, ca printr-un geam// În care răsuflarea li se-oprea/ Făcând dulci falduri grele de perdea// Ca să nu văd și să nu înțeleg/ Că fericirea nu-i un fluture întreg...". Referințe critice (selectiv): Paul Georgescu, Printre cărți, 1970; Mihai Petroveanu, Traiectorii lirice, 1974; Valeriu Cristea, Domeniul criticii, 1975; Marin Mincu, Poezie și generație, 1975; Petru Poantă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ardă pe zăpadă, într-o stepă rusească"19. Sînt intra-diegetice procesele comparative care utilizează drept element comparant imaginea spațială anterioară sau posterioară comparației, în text, deci metonimic legată de aceeași diegeză. (72) În jurul lor se așternea o noapte liniștită; perdele de-ntuneric umpleau frunzișurile. Cu ochii pe jumătate închiși, Emma trăgea în piept, ca-ntr-un oftat adînc, adierea vîntului răcoritor. Pierduți cu totul în visarea care-i cotropea, nu scoteau nici o vorbă. Simțeau iarăși în inima lor duioșia primelor
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în ziua de azi asemenea fusuri. Cel al lui Clarimonde este totuși o bijuterie fină, albă, probabil din fildeș. Și firul pe care-l toarce pare a fi foarte fin. Cît e ziua de lungă lucrează fără răgaz în spatele acelor perdele. Nu se oprește din lucru decît la căderea nopții. Iar noaptea vine repede în acest anotimp cețos și pe stradă aceasta atît de îngustă. La ora cinci Clarimonde pleacă de la fereastră. Nu am văzut niciodată lumină în camera ei. Cum
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fini. Are niște gene lungi care-i aruncă umbre pe obraji dar, cînd ridică pleoapele, ochii mari și întunecați strălucesc foarte tare. Mai mult simt acest lucru decît îl văd. Este greu să-ți dai seama exact de asta din spatele perdelelor. Și încă un detaliu: poartă mereu o rochie neagră cu guler, brodată cu motive de culoare violet. Și întotdeauna își pune pe mîini mănuși negre pentru a le proteja fără îndoială de înțepături, atunci cînd lucrează. Este straniu să vezi
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
produse țin numai de starea maladivă în care s-ar găsi societatea noastră după o îndelungată dictatură. Principalul responsabil pentru situația existentă a crezut, chiar el, că poate recupera totul dintr-o "lovitură", pe seama unor explicații echivoce și a unei perdele de fum aruncată neglijent peste realitatea românească. De ce nu? El știe că argumentul stabilității are un ecou favorabil oriunde și că presiunea celor interesați a-și extinde sfera de afaceri va impune finalmente o schimbare de atitudine față de puterea instalată
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]