7,806 matches
-
predomină auriul. Zeitățile sunt din aur sau sunt poleite cu acest metal prețios. Fiecare animal din zodiacul chinezesc este reprezentat de câte o zeitate de mari dimensiuni. De aici, am mers la poarta Hozomon, unde am făcut poze. La sfârșitul plimbării, am mers la locul cu ideograme unde am pus 100 ¥ în cutiuță, apoi am amestecat bețișoarele și am extras unul. Mi-a ieșit ceva fast: „soarta e de partea mea, ce miam pus în gând se va îndeplini”...Pe loc
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
un cavaler, și, odată ajunși în micul restaurant, a comandat „tuna-tost”, un suc pentru mine și încă un pahar de apă pentru el, pe lângă cel adus în clipa în care ne-am așezat la masă. Este foarte cald afară, iar plimbarea prin soare ne-a supraîncălzit. Deși are numai 11 ani, Dimi știe să studieze un meniu, să facă o comandă, să ceară nota de plată și să achite consumația. În Japonia nu se pune problema ca un copil să fie
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
curaj și devotament, a impresionat întreaga Japonie. Așa s-a născut „Povestea celor 47 de ronini”. Asakusa Miercuri, 27. 08. 2008 După ședință de acupunctură, combinată cu „moxe” și curent electric, am ieșit cu puterile refăcute și cu poftă de plimbare. Băieții au plecat la „Shibuya”. Nu i-am însoțit, pentru că am fost anul trecut împreună cu Mariana, Alexia, Cristina și Dimi. Între Shibuya și Asakusa, prefer Asakusa. Încă de ieri, Dragoș, Cristi și Alex, au plănuit să meargă în Shibuya. Ei
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
sfârșitul discuției, Megumi mi-a spus ceva despre numele meu: Cărbune Floarea se traduce în japoneză, “Sumi Hana”. I-am mulțumit acestei femei minunate, înclinându-mă precum o fac și ei. Asakusa 22. 08. 2009 “Casa Ceaiului”-„Hama Rikyu” În plimbările noastre prin Asakusa am avut fericirea să descoperim, încă de la prima vizită în Japonia, grădina „Hama Rikyu” situată în aval de râul Sumida. De fapt, este o grădină publică, un parc ce se întinde pe o suprafață mare. În mijlocul parcului
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
mare căutare, fiind folosite ca îngrășământ natural. Am rămas foarte surprinsă când am aflat acest lucru, dar ghidul ne-a spus că și în China antică se practica acest mod de îngrășare naturală a pământului cultivat. După atâtea ore de plimbare, prin trecutul istoric al Japoniei, ne-a cuprins foamea și oboseala, simțind nevoia unui popas. Cristina și Alex ne propun să mergem la „SaizeryaDennys”, unde se găsesc meniuri pe gustul fiecăruia. Chiar și pe gustul delicat al lui Alex. „Saizerya
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
să luăm cina la „Red Lobster”, unde așteptăm pregătirea supei de homar , dar și a celorlalte preparate delicioase... Homarii aleși erau vii în bazinul de la intrarea în restaurant. La desert am avut iaurt cu fructe. Asakusa 27. 08. 2009 După plimbarea prin magazine în căutarea de suveniruri și haine ale căror prețuri au scăzut aflându se, deja, în extrasezon, vom servi cina la Restaurantul Spaniol „Fresca”. Acest restaurant are în meniu mâncăruri europene și pâine proaspătă la discreție. Samba 29. 08
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
odinioară și membru al Consiliului celor Zece - de fapt cel mai puternic și influent membru al Consiliului, o știe toată lumea. Mărturisesc că am fost uluit de cinstea pe care mi-a făcut-o. Domnul Giuseppe m-a invitat la o plimbare pe Marele Canal, având cu sine numai pe slujitorul său de Încredere, care e surd și mut. Înțelegeți, Înălțimile Voastre, totul trebuia să rămână numai Între noi. știe toată lumea că zidurile din Veneția au urechi... Domnul Giuseppe mi-a vorbit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu ea de la Sucevița la Moldovița, pe Valea Uzului, pe Transfăgărășan, prin Obcinile Bucovinei, prin culoarul Rucăr-Bran, prin Oituz. Mă atașasem de mersul pe bicicletă, mai ales din studenție. Drumurile dintre Roman și Moldoveni (aprox. 40 kilometri) erau scurte față de plimbările în locurile din preajma Romanului singur, cu Cristel, Claudiu, Mircea sau cu George. Îi modificasem aspectul și culoarea, dar n-am mai folosit-o după apariția fetiței mele, celelalte preocupări trecând pe locul doi, evident. Mai mult, pentru că ne mutasem la
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
aripi argintii, altele albe sau la culoarea cadrului - verde, roșu sau albastru și, uneori gândeam că mulțumirea supremă ar fi fost să am și eu una. Plănuiam împreună cu Claudiu, ca-n vacanța dintre anul III și IV să facem o plimbare în țările învecinate: URSS, Polonia, Cehoslovacia. Puteam dormi prin sate, pentru mâncare am fi avut bani schimbați, suveniruri ar fi fost fotografiile și amintirile, fiindcă doar cu astea rămâi, până la urmă. Era obligatoriu, bineînțeles, să am și eu o bicicletă
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
lung cu bicicleta, a fost în Neamț, în 1984. Plecarea, într-o dimineață înnourată, prin Săbăoani. Alesesem traseul cu grijă, să nu ratez nici un posibil obiectiv, atent și la numărul kilometrilor parcurși. La Hanu’ Ancuței, unde mai ajunsesem în plimbările mele anterioare, am băut un suc și mi-am cumpărat o baterie pentru soneria electrică a bicicletei. Drumul spre mănăstiri trecând prin Târgu Neamț, am ales varianta prin Tupilați. Rămânea în urmă valea Siretului, în dreapta și mai jos ghiceam
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
data asta ne amuzam pedalând. Mircea, așezat comod pe băncuța hidrobicicletei, relaxat, cu brațele la piept, fără tricou, zicea: De m-ar vedea directorul meu acum!” (el era doar învoit de la serviciu, numai eu eram în concediu). A fost frumoasă plimbarea pe lac. Deși nu știam să înotăm, vorbeam despre cum am fi reacționat dacă apărea o fisură la plutitoarele hidrobicicletei.... Reveniți de pe apă, am mâncat sau am încercat să mâncăm la un local, după care ne-am culcat. Nu știu
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
la adaptarea artizanală a clasicelor vehicule rurale. Chiar pe podul peste Siret mi-a sunat telefonul; mă gândeam că directorul sau altcineva n- o fi știind unde sunt. Întoarcerea la serviciu ar fi însemnat încă vreo 16 kilometri, și ratarea plimbării pe două roți. Am răsuflat ușurat, fiindcă un alt inginer voia să-mi comunice participarea la o ședință la Bacău, referitoare la întocmirea unor regulamente, care - mi-am dat seama - nu mă vizau. Prin transmiterea numărului de telefon al colegului
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
fi recunoscut în ruptul capului că era tare greu, nu doar pentru noi, ci pentru oricine. Și soarele, parcă în ciudă ne aștepta pe noi să pedalăm, ca să radieze și mai putenic! Uitam, la intrarea în Boghicea, obiectivul final al plimbării, noroc de o fântână cu cumpănă la care ne-am spălat cu apă rece. Apoi, ne-am odihnit la umbră, lângă un gard. De acolo începură investigațiile despre meșterul lemnar. Așa am aflat despre acel Poșoarcă, un tip șiret și
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
parcată în fața blocului nostru, făceam ce făceam și mă postam, așa, ca din întâmplare, lângă Renault-ul Gordini (despre care știam că-l câștigase cu un carnet C.E.C de 5.000 lei). Dealtfel, oricum m-ar fi luat în scurtele plimbări, mai ales după ce avusese la rându-i un băiețel, devenit un fel de mascotă a mea. Odată mă dusese la Mircești. Rețin de atunci imaginea Ceahlăului, care se vedea foarte clar și neașteptat de mare. Cred că era toamnă, când
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
și mișca din ce în ce mai greu caroseria slăbănogită prin hruba ucigătoare... Așa că putem spune, cu toată convingerea și din tot sufletul, împreună cu Sfântul Apostol Pavel, prin Marin Preda: Dacă dragoste nu e, nimic nu e. (Ep I, Co 13) Dar timpul rezervat plimbării prin parc și vizitării grădinii zoologice se epuizase. Ce repede a trecut timpul, nu-i așa, Titi? E momentul să ne întoarcem acasă. Hai, Titi, hai repejor, să nu întârziem și s-o necăjim pe mama! 14. ROMANEȘTI sau ÎNCEPUTURILE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
zi din viață Dumneavoastră? Dacă sunt la țară dar asta se întâmplă cu certitudine numai două luni pe an: în august și la sfârșitul și începutul anului mă trezesc pe la nouă și întreaga zi alternez scrisul cu cititul și cu plimbările care fac parte tot din scris. Adorm, în general, pe la trei, când opresc și muzica (preclasici, clasici, romantici) care m-a însoțit toată ziua. A.B.Dacă sunteți acasă în București? Dacă sunt la București, mă trezesc la opt, ajung
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
roman! Deci ar fi rafturi întregi de romane, dacă privesc viața în ansamblu. Totuși, ar fi niște constante, somnul sumar, mult timp petrecut la computer nu doar la muncă, ci și pe social media -, cînd apuc, măcar o oră de plimbare sau măcar mers pe jos, citit destul de mult, mai ales seara si noaptea... Pe fondul acesta, apar și evenimentele care fac farmecul discret al fiecărei zile. A.B.La ce scrieți în prezent? Acum nu scriu ceva în mod special
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
care citesc, mai aud știrile să știu și eu cam ce se mai întâmplă prin lume. Pe la 8 merg în camera de lucru nu înainte ca (iarna) să fac foc în șemineu și până la 10 lucrez după care fac o plimbare sau prin pădure sau spre centrul orășelului. Vin acasă după trei sferturi de oră și lucrez mai departe până la 12,30 când merg în bucătărie, spăl vasele, pregătesc cafeaua de ora 13,00 și citesc o oră întreagă numai poezie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ca poet după instaurarea regimului comunist, Sandu Tzigara-Samurcaș va deveni model pentru personajul Iscariotul din romanul Varvarienii. El a avut un merit decisiv în orientarea gustului și opțiunilor mele literare și existențiale. Vara, mă invita la Sinaia, unde făceam lungi plimbări socratice, uimindu-mă cu erudiția și ideile sale. La București, îl vizitam adesea, găzduindu-mă pe timp de noapte. În casa lui, am cunoscut-o pe Yvonne Stahl în anii ei ultimi de aristocrată supraviețuitoare, fostă patroană a unui cenaclu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pe toată perioada călătoriei și după revenire, am avut dorința să notez tot, dialoguri, telefoane, elemente organizatorice, impresii de călătorie, cunoștințe, elemente de geografie a locului, prietenii și dialoguri întâmplătoare, desfășurarea de evenimente, conferință de presă, recitalul, reacții, anvergură manifestării, plimbările prin marea metropolă, întoarcerea, concentrarea interioară, totul. Abia acum reușesc să definitivez cartea care sper să apară în acest an și care se va numi "Povestea premiului NUX". Dar prima carte care va ieși în acest an este altă. La
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ar semăna mai mult cu noțiunea de comoditate și literatură nu se face din comoditate. Fiecare zi pentru mine este o împletire de conformisme și de lupta împotriva lor. Îmi găsesc timp și pentru ocupațiile necesare casei, dar și pentru plimbări obligatorii și pentru momentele dedicate scrisului, a lecturii, a organizării de acțiuni, a participării la altele, a vizionărilor, a repetării sonetelor pe care le-am învățat pe dinafară vreo 30 cele care ar putea constitui oricând miezului unui recital de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
băut acolo și nu l-am găsit excelent. De la Waldport, expediez la secția de economie rurală a Institutului de crecetări agronomice lucarea mea „Politica agrară a Statelor Unite”, pentru a fi publicată. Într-o zi primesc vizita familiei Hill. Făceam o plimbare În pădurile Oregonului, pline de lacuri. Pe un munte e amenajat un frumos parc, de către armata muncii. Primesc și vizita decanului și a soției sale. Aduc Sănduței diferite surprize; Îi invit să viziteze România. „Mai departe de Budapesta, ne 30
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
a copilului lui Lindberg, despre care am scris mai Înainte. Așa că ne-am văzut de drum. A doua zi vizitez renumita insulă Catalina, situată În largul oceanului, la două ore de țărm, cu vaporul. Vegetația e luxuriantă. Originală e Însă plimbarea cu ambarcațiuni al căror fund e de cristal. Se poate admira flora și fauna În plin ocean. Ghidul ne indică vegetația, fauna, adâncimea. Turul merită osteneala și dolarii. În cursul după amiezii, 26 August, părăsim Los Angeles-Hollywood trecem din nou
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
lipsite de fermitate. Au existat și momente mai tensionate în acțiunea de la Târgșor, când cei care se împotriveau deschis așa-numitei 'reeducări' erau izolați, ceea ce însemna, de fapt, trecerea la regim celular: aveau dreptul la doar jumătate de oră de plimbare, fără scrisori și pachete. Izolarea exista și înainte de 'reeducare', singura diferență fiind că, după începerea acțiunii, numărul izolaților a crescut și s-a stabilizat pe la 70, separați de ceilalți, în două camere. Dintre izolații care refuzau 'reeducarea' sunt amintiți Virgil
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
victimelor, 'școala' de la 4-spital ar fi fost exportată în toate camerele; or, acest lucru nu s-a întâmplat. Dimpotrivă, cei pe care Țurcanu îi credea devotați acțiunii sale și convinși de justețea ei aveau un regim preferențial: literatură marxistă, țigări, plimbare jumătate de zi în curtea exterioară. Ajutat de Gebac, Steier și alții, el le preda celorlalți noțiuni de ideologie marxist-leninistă și dialectică, spre a putea continua în alte penitenciare activitatea din Pitești. Unul dintre elevi, Vasile Badale, afirmă că Țurcanu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]