KorAP: Find »[drukola/base=porni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...260 261 262 ...2406 >

60,135 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

nevastă, care se temea tot mai mult ca nu cumva prezicerile lui moș Panciu să se adeverească și astfel să le rămână copilul nebotezat, Virgil se înarmă cu două damigene mari de câte o vadră și jumătate fiecare și o porni în marș forțat spre mănăstire, la Vică Scorțeanu, ca să cumpere vin. Ca de obicei, îl află pe ardelean acasă, trebăluind harnic prin gospodărie. Bucuros foarte de vizită, mai ales că nu-i mai călcase pragul de multă vreme, omul lăsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
că vrea afară, dar mama sa îi arse câteva palme la poponeț, ca să-l potolească. Ieșind afară din casă, Virgil se pomeni luat pe sus de vântul năprasnic și înghețat, care-i tăie pentru câteva clipe răsuflarea. Ninsoarea care se pornise peste noapte părea idilică privită doar de lângă gura sobei. Cu o lopată mare în mâini și bine încotoșmănat, moș Panciu se ivi și el în bătătura casei, prorocind răzbunarea cumplită a iernii în prag de primăvară. -He-he, domn Virgil, ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
domn Virgil, ai văzut?... chicoti bătrânul, îndesându-și bine pe scăfârlie căciula strămoșească, mițoasă și țuguiată ca o glugă de coceni. He-he-he!... Vine sfârșitul lumii! O mică ninsoare, nu e cine știe ce, rosti moale Virgil, ridicându-și gulerul paltonului, și-o porni, cu vântul în piept, spre secția financiară. La birou era cald și bine și, luându-se cu lucrul, uită de vremea de-afară. Spre seară, când se întoarse acasă, constată însă că, departe de a se potoli, viscolul se întețise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
mijlocul trotuarului, venind dinspre Calea Victoriei. Dând ochi cu el, Sever îl salută cu un foarte respectuos "bună ziua, domnule profesor!", la care celălalt îi răspunse familiar cu un "salut, inginere!" și se opri puțin, ca să schimbe împreună câteva vorbe, apoi o porni mai departe cu pași măsurați parcă cu rigla și dispăru pe ușa facultății de matematică, iar Sever și Victor își văzură la rândul lor de drum. Cine era? vru Victor să știe, după ce se îndepărtară de universitate. Profesorul Barbilian, îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-i stătuse în viața lui mintea. Auzind de rezultatul inventarului, secretarul Girolteanu sări de pe scaun cu ochii sclipind de satisfacție și își aprinse o țigară, din care începu să pufăie grăbit. Ați făcut o treabă clasa-ntâia, domnule Stelică! se porni el să vorbească, scuturându-i mâna în chip de mulțumire. Mama lui de Marangoci! înjură el râzând. Așa-i trebuie! Afară, și la pârnaie cu el!... Dar dorința secretarului de la sfat nu se împlini decât pe jumătate. După ce Stelian le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
mai repede un pahar mare, de cristal, pentru tovarășul Ilici Vasile, n-auzi!!... De afară, din hol, nu răspunse și nu se arătă pentru moment nimeni și secretarul de partid, repetându-și înjurăturile, se ridică de pe scaun, ca s-o pornească în căutarea omului de serviciu. Între timp, răcorit, Ilici Vasile puse sticla pe jumătate golită înapoi pe masă și se șterse, ca un adevărat om din popor, cu mâneca costumului alb de vară la gură, plescăind din limbă mulțumit și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
cineva așa de rău pe sfoară, cum ai reușit s-o faci tu, Vianule!... exclamă profesorul Barbilian. Așadar, tinere domn!... se întoarse el către Victor și-l bătu cu o mână pe umăr. Ține-te tare de matematică!... și-o porni cu pas alert mai departe, întovărășit de colegul și prietenul său. Desele plecări în oraș ale lui Victor, sub cuvânt că mai avea de rezolvat nu se știe ce probleme pe la facultate, nu rămaseră neobservate la el acasă. Pe unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
sigur, se învioră el. Vin și eu. Atunci pe curând! zise bruneta, cu glas vioi. Bianca Demian mă cheamă! și, zărindu-și prietenul cel înalt și blond apropiindu-se pe coridor, îl părăsi grăbită. În după-amiaza aceleiași zile Victor o porni, nu fără mari emoții, înspre spitalul unde se afla internată Felicia. Bineînțeles, nu cu mâna goală, ci cu un buchet mare de flori pe care-l cumpărase în drum de la o florărie. În afară de Bianca Demian și de prietenul său, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
trase de mână în curtea casei și-l purtă pe o alee de cărămizi, străjuită de-o parte și de alta de tufe de liliac alb de curând înflorit. În fața ușii de la intrare stătea ghemuit un cățeluș pekinez, care se porni să latre ascuțit, vestindu-le sosirea. Felicia îi porunci să tacă, dar nu mai apucă să apese pe clanța ușii. Le deschise domnul Măgureanu în persoană, care parcă stătuse în antreu și pândise momentul venirii lor. El îi întinse afabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
chestia asta?... V-ați îmbătat aseară și ați rămas mahmuri! Mi-a spus unchiu-meu... Serios! îl asigură grav Cartojan. Cică s-au ridicat ungurii și-au dat jos guvernul comunist de la Budapesta... Și se mai zice că toată răzmerița a pornit de la studenți... În următoarele zile, pe diverse căi, continuară să le parvină tot mai multe zvonuri în legătură cu evenimentele din Ungaria, încetul cu încetul confirmate, cu zgârcenie și trunchiate de cenzură, chiar de radio-ul și de presa din RPR, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
și dispăru. Ți-a plecat prietenul, observă politehnistul Tase. Nici o pagubă! spuse Victor înțelegător. Are familie grea, săracul... Cineva le vesti studenților că aveau printre ei și colegi de la alte facultăți și atunci între grupul lui Tase și filologi se porni o discuție animată în legătură cu atitudinea pe care s-ar fi cuvenit s-o adopte cu toții în acele împrejurări. Cum filologii aveau un curs de socialism științific, iar profesorul întârzia să apară, câțiva veniră cu ideea să se mute în amfiteatru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
ne punem la punct planul de bătaie... În ochii lui Călin Moraru sclipiră, preț de o secundă, niște lumini ciudate, pe care nu le observă, însă, nimeni dintre cei prezenți. 9 A doua zi, după orele de curs, Victor o porni ca de obicei împreună cu Felicia spre Cișmigiu, dar pe la jumătatea drumului el se opri și îi propuse ca, de data aceasta, să meargă la el acasă. Oricât era de curios, de când o cunoscuse pe fată, Victor nu o prezentase încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
de noiembrie și din cerul opac se cernea sâcâitor o ploaie măruntă, care părea să nu se mai termine. Victor mai stătu în stație vreun sfert de oră și, dându-și seama că nu făcea decât să piardă timpul, o porni pe jos. Dar îi trebui mai mult de o jumătate de oră până să ajungă în piață, unde reuși să se urce în ultimul moment într-un tramvai foarte aglomerat, care tocmai o pornise spre universitate. Câteva minute merse agățat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
făcea decât să piardă timpul, o porni pe jos. Dar îi trebui mai mult de o jumătate de oră până să ajungă în piață, unde reuși să se urce în ultimul moment într-un tramvai foarte aglomerat, care tocmai o pornise spre universitate. Câteva minute merse agățat pe scară, apoi reuși să urce și să-și facă loc printre călătorii înghesuiți între rândurile de scaune. Din nu se știe ce motive, tramvaiul avansa încet și cu poticneli, de parcă ar fi mers

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
înapoi, spre universitate. În loc sa se mai lumineze, cerul se mohorâse și mai tare și totul de jur împrejur era învăluit într-o ceață alburie și înecăcioasă. Am făcut-o pe mahmurul, ca să nu se prindă cineva unde mergem..., se porni Călin Moraru să-i explice și, scoțând din buzunar o brasardă tricoloră, i-o întinse lui Victor. Ce-i cu asta? se miră Victor, ezitând să ia brasarda. Ia-o tu, insistă studentul, că eu mai am și altele!... Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

vină mâine foarte devreme să mă ajute la legătorie. Oare la ce oră se deschide legătoria ? Să îl rog să se intereseze și de asta... Alex... Prima ei iubire și desigur cea mai mare, cea mai frumoasă, cea mai..." Inima pornește în vârtejul dansului recent învățat, vârtejul emoției care reîncepe deîndată ce numele și imaginea lui Alex îi vin în minte. Legătoria este un pretext... Un pretext pentru a-l revedea cât mai repede. Pentru a se cufunda în privirea lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
săpat în carne. Deplasează ușor poziția strânsurii și masează brazda de pe obraz. Oare i se pare sau vede sub mască buzele Dorei care se mișcă și citește pe ele : Nu pot încă vorbi... Mai povestește-mi..." Inima lui Victor a pornit-o într-un galop incontrolabil și după ce își înghite cu greu saliva, litania se repornește de acolo de unde se oprise :" Iedera de pe casa noastră este încă roșie... Va fi târziu anul ăsta, dar la primăvară o să luăm din nou micul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
linia ferată, nu o sperie. în mintea ei nu s-a conturat un plan precis despre unde se duce, cu ce va deplasa, cât va dura acest imprevizibil voiaj a cărui țintă nu se poate exprima în cuvinte, căci a pornit, de fapt, în căutarea unor fantome. A plecat de acasă fără să îi poată răspunde lui Victor la întrebările lui insistente : "Unde vrei să pleci în prag de iarnă ? Explică-mi ! Ce te frământă ? Scrie, telefonează, informează-te ! Cum să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
verific dacă halucinațiile date de anestezie au în ele un sâmbure de adevăr ? Vreau să știu dacă a existat într-adevăr această misterioasă Minodora, fruct al unei iubiri vinovate a tatii ? Și dacă a existat, ce mă împinge oare să pornesc în căutarea urmelor ei și a mamei ei, amanta tatălui meu ? Nu înseamnă oare acest interes o trădare a memoriei propriei mele mame ? Oare lumea "de dincolo" la care ținea să mă inițieze presupusa mea soră există cu adevărat sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
cald care îi străbate măruntaiele după ce dă pe gât capacul sticlei, de mărimea unui un degetar, plin cu horincă. Nu, nu sunteți indiscret, chiar sper să pot apela la ajutorul dumneavoastră pentru a găsi niște informații în căutarea cărora am pornit la drum. De fapt sunt în căutarea unei localități care începe cu X..,. dar nu am găsit nimic pe hartă. Nu am nici un cunoscut în Arbore, cunosc doar un nume dintr-o scrisoare de demult, o scrisoare primită de tatăl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
o cușmă enormă și nerostind nici un cuvânt, Atanasie pare un neverosimil personaj anacronic. Se cațără cu îndemânare pe capra înaltă a ciudatului atelaj și pleznește din biciul care scoate un zgomot sec în atmosfera nopții geroase. Subțiratecul cântec al zurgălăilor pornește la început sfios, ca să se transforme, pe măsură ce sania începe să zboare, într-o cristalină și învăluitoare melodie. Dora și Dragoș tac, par a fi copleșiți de o vrajă ce s-ar putea rupe odată cu ruperea tăcerii. Sub învelișul cald se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Atanasie vă așteaptă ca să vă ducă la Solca, la Ciprian, să căutați ceea ce vă interesează. Dragoș a plecat de dimineață călare pe la treburile lui și desigur că a trecut pe la frate-su ca să îl prevină că veniți. De când s-a pornit ninsoarea, telefonul este întrerupt, așa că nu avea altfel cum să comunice. Afară s-a făcut frumos ; ninsoarea s-a domolit, așa că veți putea să vă continuați cercetările care v-au adus până aici și despre care Dragoș mi-a suflat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
citi pe verso : "Tușino, la eliberare, 8 noiembrie 1948." Extraordinar ! Ce mică este lumea asta mare ! Am și eu exact aceeași fotografie, spune Dora, scoțând din poșetă poza cu cei șapte bărbați. Da, este una și aceeași ! Confirmarea că a pornit pe o pistă bună o face și mai curioasă pe Dora, care se grăbește cu întrebările : Pentru ce venise tata aici ? Și cât a stat ? Aici e poveste lungă și încâlcită. O să vă spun tot ce știu, dar nu cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Dragoș sunt rostite pe un ton imperativ, dat de o îngrijorare greu de ascuns. Dora găsește răgazul să intervină : Domnul Ciprian nu a făcut decât să mă pună la curent cu posibilitățile de a atinge scopul călătoriei la care am pornit. Din precizările lui am înțeles foarte bine că obținerea vizei cere mult timp și că posibilitatea refuzului există. Pe de altă parte, trecerea ilegală dincolo implică riscuri pe care le pot asuma. Sunt decisă să merg până la capăt în căutarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
în căutarea urmelor tatălui meu, mai exact doresc cu orice preț să știu dacă femeia și fetița din această fotografie au existat și ce s-a întâmplat cu ele. Dora scoate din poșetă cea de a doua fotografie cu care pornise înarmată la un drum al cărui deznodământ nu îl poate încă bănui. În timp ce cei doi frați privesc cu insistență fotografia, Dora continuă : Urmare a unui impas al vieții, prin care am trecut nu demult, pentru mine restabilirea adevărului legat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]