8,125 matches
-
cu deosebire a nasului de oameni ce lucrează subversiv cu intelectul, desfăceau, pe la unsprezece noaptea, o conservă de pește lîngă pomenita fîntînică din perimetrul staniței Dunav. FÎntînica n-avea apă. Privind În jur, unul dintre ei a remarcat Îngrijorat străzile pustii. Replica partenerului de conservă s-a dovedit a fi pe măsura evenimentelor ce-aveau să vină: ei și, doar sîntem Într-o țară civilizată. După aceste cuvinte, probabil un semnal, un grup de șase indivizi a ieșit din clădirea gării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că venim, poate mîine, și am ridicat geamantanele gemînd, cu un efort cît se poate de explicit. Ne-am Îndreptat Încet spre ieșire, privind În dreapta și-n stînga, cine știe, poate-i descopeream dormind pe o băncuță. Gara era acum pustie. Și cînd scriu pustie, vreau să zic că nu mai rămăsese absolut nimeni, toate obloanele erau trase, n-am găsit nici un minibar deschis ca să-mi cumpăr ceva de băut, mi-era o sete cumplită, mi-am adus aminte de Bulgaria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și am ridicat geamantanele gemînd, cu un efort cît se poate de explicit. Ne-am Îndreptat Încet spre ieșire, privind În dreapta și-n stînga, cine știe, poate-i descopeream dormind pe o băncuță. Gara era acum pustie. Și cînd scriu pustie, vreau să zic că nu mai rămăsese absolut nimeni, toate obloanele erau trase, n-am găsit nici un minibar deschis ca să-mi cumpăr ceva de băut, mi-era o sete cumplită, mi-am adus aminte de Bulgaria, singuri Într-un oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe care unul dintre cei doi marocani Îl aruncase cu precizie Înăuntru. PÎnă am terminat cu uimirea și Înjurăturile, ăia doi dispăruseră după un colț. Numai că din capătul opus se apropia un polițist, uite că gara nu era deloc pustie, un tip de vreo doi metri Într-o uniformă neagră strălucitoare, cu fireturi, curelușe, pistoale, un baston lung și-un cîine uriaș, l-am abordat, i-am expus pățania simultan Mașa-n engleză și eu În franceză, el n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
străine, vasăzică asta era, o măsură de precauție, dacă nu te speli pe mîini rămîi să putrezești de viu În cabina de fier de toaletă. Malines (Mechelen). Fosta capitală a Țărilor de Jos. Vestita catedrală Saint Rombaut. Închisă. Cu schele pustii cățărate pe turn. Se restaura. Aproape toate monumentele Flandrei se restaurează În timpul iernii. În drum spre Anvers (Antwerpen), facem o scurtă escală la Saint Niklaas. E o zi frumoasă. În vîrful bisericii din piață strălucește În soarele de ianuarie statuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Elenă Marin Alexe Vântul colinda tot mai nervos, mușcând cu lăcomie frunzele ofilite de istovul verii și în grabă lui, aruncă un zâmbet semeț pe zorii diafani, ce abia se ițesc printre scâncete, sărutând cu lumina aprinsă, zarea pustie de dor neîmplinit în horă luminii. Soarele, se strecoară în pași de dans, ocolind valuri de nor, sfios și tandru, depune că o pecete sărutul cald pe fructul purpuriu, apoi triumfând el și rodul bogat, își dau mâna cu bucuria
Octombrie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83271_a_84596]
-
nori, pe abruptele stânci sculptate-n granit Și mă regăsesc alinată de dor, de palmele Tale, căci mult m-ai iubit. Te caut în susurul apei din zori, în valul ce-ngână și curge ușor Și mă regăsesc setoasă-n pustie, călăuzită doar de foc și de nor. Te caut mereu, călător ostenit, spre o cetate ce-mi pare străină Și mă regăsesc tristă-n drum spre Damasc, înspăimântată și oarbă-n lumină. Te caut în nădejde și-n iertare, în
Te caut by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83278_a_84603]
-
sfârșeală. Danda își făcea de lucru în nisip, nu mai era alt copil prin preajmă. Și a venit un jandarm la mine să-mi spună că nu e frumos, să fac bine și să mă ridic. Era duminică, destul de frig, pustiu. „Iertați-mă, eram atât de obosită“, i-am spus, aproape cu lacrimi în ochi. S-a așezat lângă mine o femeie care a văzut, în trecere fiind, toată scena. Am început să vorbim, mi s-a părut că nu am
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
drum spre fermele de sclavi din Kern County. Cinci, șase, șapte, hop, un „bingo“, familii de mexicani Îngrămădiți pe saltele, speriați de apariția albului Înarmat cu o pușcă, un „Stați liniștiți“... asta ca să-i potolească. Ultimul șir de Încăperi era pustiu. Meeks Își luă geanta de umăr și o azvîrli În camera 12: vedere spre curtea din față, o saltea pe arcuri din care ieșeau fibre vegetale... deloc rău pentru un ultim popas pe pămînt american. Un calendar cu gagici prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mormîntală domnea În tot apartamentul. Jack se Întoarse la mașină și o porni spre sud. Orașul barurilor de curiști, clienții lui Inge, răspîndiți cale de două cvartale. Leo’s Hideaway era Închis pînă la ora 4; Knight in Armor era pustiu. Barmanul făcu pe neștiutorul - „Bobby și mai cum?“ -, de parcă Într-adevăr chiar nu știa nimic. Jack se duse la B.J.’s Rumpus Room. Totul În interior era tapițat cu vinilin - pereții, tavanul, separeurile de lîngă mica estradă a orchestrei. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
comiterea crimelor de la Nite Owl, ei oferă un alibi solid: nu puteau să fi comis crimele, pentru că erau angajați În răpirea și violarea În grup a unei tinere numite Inez Soto. Au violat-o pe domnișoara Soto Într-o clădire pustie din sudul Los Angeles-ului, apoi au mărturisit că au dus-o cu mașina și au „vîndut-o“ prietenilor lor, unde ea a fost supusă În continuare altor perversiuni sexuale. Au lăsat-o pe domnișoara Soto cu un bărbat numit Sylvester Fitch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Mickey? — Cam așa ceva. — E posibil. Celulele lor erau la două uși depărtare, la etajul dorit de Mickey, pentru că jumătate din celule aveau instalațiile sanitare distruse și nu puteai să bagi deținuți În ele. O să vezi: tot șirul de celule e pustiu și Închis. Puncte de verificare, blocurile de detenție, grupe pe șase nivele, legate prin pasarele. Urcară pînă la un coridor - opt celule goale. Goddard spuse: — Aici e mansarda. Liniștit, subpopulat și cu o minunată cameră de zi, să aibă unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nevoie doar de o verificare la o companie telefonică și de un interogatoriu. Confirmarea, un citat demn de urmat: „Dreptate Absolută“. Știrile TV spuneau că Ray Dieterling se plimbă zilnic prin Dream-a-Dreamland, alinîndu-și durerea Într-un tărîm al fanteziei, acum pustiu. Îi va da lui Bud White satisfacția dreptății lui absolute. *** Vinerea Mare, 1958. Știrile de dimineață Îl arătau pe Preston Exley intrînd În biserica episcopală St. James. Ed ajunse la primărie și urcă la biroul lui Ellis Loew. Era Încă devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
totul publicității. Loew, alb ca foaia de hîrtie: — O să te trag În jos odată cu mine. — Te rog. Cursa o să-mi placă. *** Le văzu de pe autostradă. Rocketland și Paul’ World suprapuse - o rachetă spațială crescînd dintr-un munte. O parcare imensă, pustie. Ajunse la poartă pe străzile de la nivelul solului și Îi arătă paznicului legitimația. Omul dădu din cap și deschise poarta. Două personaje se plimbau pe Marea Promenadă. Ed parcă și porni spre ele. În Dream-a-Dreamland era o liniște de auzeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Am să te-aștept sub vișin Elena Marin Alexe (ție, Robert, cu dragoste) Cu pașii triști prin al vieții umblet, Mă irosesc în zilele pustii. Și doar speranța-mi pâlpâie în suflet, Că într-o dimineață-ai să revii. Când razele m-or săruta pe gene Și visul va fugi spre zări mirat, Voi lăcrima gândindu-mă la tine, Copile drag în depărtări plecat. Am
Am s? te-a?tept sub vi?in by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83302_a_84627]
-
se revedea în clipe care o înduioșaseră. Dacă ar deschide larg toate ușile apartamentului și ar da la o parte perdelele grele, încât să pătrundă lumina și de la răsărit și de la apus, s-ar trezi din nou într-o casă pustie, încărcată de mobile moștenite din veacul de dinainte, trosnind fără rost în catranul nopților prea lungi, acoperind până și ticăitul nenumăratelor ceasuri și pendule care merg acum anapoda. S-ar trezi - mai bine spus, se trezea - înfiorându-se la orele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
plapuma, străduindu-se cu toate puterile să adoarmă. Dar, până atunci, zgomotele înfundate ale orașului, mersul câte unui trecător întârziat cine știe unde, ai cărui pași izbeau nerăbdător caldarâmul, fâșâitul de săgeată al taxiurilor erau foarte vii, niște ființe. Casa până atunci pustie se umplea de ele, le primea pe toate, dar toate zburau neînduplecat de repede în alte părți și iar rămânea singură până veneau alte ființe lipsite de trup și de grai cu care ajunsese să se obișnuiască. Și, în timp ce stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
începi să dârdâi! Acoperită până sub nas cu plapuma, ghemuită să se încălzească, înțelegea că se afla în ore târzii de noapte într-un pat ca tot omul, într-o casă ca oricare alta, i s-o fi părând ei pustie, dar câte n-or fi fiind absolut la fel în miez de noapte? Mâine nu vei mai ști nimic. Dormi! Mâine nu mai știa nimic. Dar și mâine era la fel de pustiu. Însă, în vălătucii de abur de cafea, toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ca oricare alta, i s-o fi părând ei pustie, dar câte n-or fi fiind absolut la fel în miez de noapte? Mâine nu vei mai ști nimic. Dormi! Mâine nu mai știa nimic. Dar și mâine era la fel de pustiu. Însă, în vălătucii de abur de cafea, toate acestea nu durau decât o clipire, ca un fâlfâit ușor, le știa mult prea bine și nu erau amuzante, ea voia să revadă cu nerăbdare clipele care o înduioșaseră de câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
venea rar să cerceteze încuietorile sertarelor sau să surprindă urmele dezmățului pe care tânărul ăsta e imposibil să nu-l facă în absența stăpânei. Fiica doamnei Marga Pop plecase. Casa era liniștită, cu urme vagi de mirosuri de bolnav. Părea pustie. Telefonul suna rar și cel mai adesea erau apeluri greșite. Ticăitul diferit al ceasurilor și ornicelor răsuna ca lovituri de ciocan în tăcerea încăperilor cu mobile vechi pe care se așternea praful. Primul lucru pe care Andrei Vlădescu îl făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
singurătatea. Drumul până la mare l-a făcut, cum presupunea, în picioare, înghesuit pe culoar, în dreptul unei ferestre, între bagajele unui grup gălăgios de adolescenți care făceau planuri extravagante pentru vacanță. La ora la care a ajuns, gara Mangaliei era aproape pustie, câțiva turci ofereau camere de închiriat, nici unul nu s-a apropiat de el, văzându-l nepăsător și numai cu o gentuță, prea semăna cu un navetist venit la lucru. Orașul încă dormea, s-a plimbat agale pe străzile goale, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe străzile goale, a privit un timp țăranii care se îndreptau în pas iute spre piață, cu coșuri cu legume proaspete pe umeri, s-a dus în apropierea mării adulmecând boarea sărată și ascultând valurile sparte în dig. Pe plaja pustie, câțiva îngrijitori greblau nisipul umed, speriind pescărușii care se ridicau țipând, în fâlfâit leneș, pluteau un timp și se reașezau, îngrămădiți unii într-alții, ca o turmă îmblânzită. Până în 2 Mai a mers pe jos, erau câteva sute de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pupilele de culoarea alunei. L-a salutat după obiceiul ei, băiețește și cu voce gravă, Hello, sir, i s-a agățat de gât și l-a sărutat, știa că nu-i plac manifestările de intimitate în public, dar strada era pustie. L-a luat cu ea pe ulițele întortocheate, până la casa în care locuiau ea și prietenele ei a mers atârnată de brațul lui, punându-i din când în când capul pe umăr, privindu-l tot timpul, împiedicându-se cu indiferență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Însă înainte de orice era liniștea în care voia cu tot dinadinsul să se lase plutind și prin care răzbăteau doar ca un ecou îndepărtat respirația egală și adormitoare a valurilor în timp ce se plimba cu Ioana Sandi pe faleza stâncoasă și pustie, unde nu se aventurau decât puțini, tăcuți amândoi, el privind valurile și ținând-o de mână și ea privindu-l și neștiind ce plăcere găsește în a se uita la nesfârșit la apele verzi care vin întruna la țărm, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
simțit cum i se oprește inima de emoție, izbit de gândul că n-o s-o mai vadă; dar neavând timp să fie foarte conștient de gândul acesta, mâna continuându-și mișcarea, închizând ușa în spatele lui, privirea iscodind mai departe încăperea pustie, în care se simțea adierea călduță a parcului, atunci zărind fâlfâirea ușoară a perdelei și cealaltă ușă deschisă către terasă și presupunând că pe terasă, într-un șezlong, o va găsi pe bătrâna doamnă Marga Pop. Ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]