7,913 matches
-
valori ale literaturii clasice. Dar mai ales, și încă o dată nu-i vom putea mulțumi îndeajuns, partidul ne-a înarmat cu o busolă care nu greșește niciodată: învățătura marxist-leninistă. Partidul ne-a făcut stăpînii unei metode științifice de creație: metoda realismului socialist. Partidul ne-a învățat încă din anii ilegalității să iubim, să prețuim comoara literaturii sovietice. Partidul a scos de sub colbul uitării tezaurul literaturii noastre clasice". Se alătură lui Zaharia Stancu și se declară la rîndu-i vîndut comunismului și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
înregistrată, într-o perioadă de timp scurtă de fapt, însă în care evenimente de importanță considerabilă s-au concentrat într-o dinamică nemaicunoscută în istoria țării... După Eliberare, filosofia materialismului dialectic a dat răspunsurile care erau cerute cu atîta înfrigurare; realismul socialist a însemnat marea inovație în literatura noastră, și bineînțeles, inovația primordială și determinantă, care i-a conferit caracterul ei esențial nou... Poezia actuală și-a ales ca erou liric omul nou, văzut în complexitatea vieții sale, încadrat în bogăția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
concesia de includere și a unui număr variabil de bucăți pe linie, poeziile de dragoste [...], cele de notație intimistă și cele de reflecție au stîrnit entuziasmul pe care numai originalitatea și înnoirea autentică o merită". Noua tendință de reformare a realismului socialist și revenirea la codul estetic, cultivată interesat de N. Ceaușescu la începutul domniei, s-a impus suficient pentru a fi refuzată la revenirea la vechiul cod, impus de același prin "mini-revoluția" din 1971. Despre acest moment al rezistentei culturale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
treacă orice cu vederea, să le găsească neîncetat scuze. Șase sînt elementele la care apelează parabolele din Evanghelii: ogorul, via, năvodul, gospodăria, turma, livada, iar pentru morală: familia, munca, sinceritatea, ascultarea. Ni se oferă o clară lecție de simplicitate și realism. Un catehism steinhardtian: "Creștinismul, școală perfectă a contradicției și paradoxului, cea mai dialectică dintre concepții. Prima datorie a creștinului: a fi fericit. Prima datorie a creștinului: a simți adînc nenorocirea condiției omenești. Ieșirea din dilemă: soluția dogmatică: credința în transfigurare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pozitivă. Nu de puține ori, „optimismul” meu s-a dovedit fals, atrăgându-mi ironii sau provocându-mi chiar daune; dar e tot atît de adevărat că nu de puține ori scepticismul inteligent al unor parteneri de discuție, amici sau nu, „realismul” lor s-a dovedit fals, ne-realist În esență, și realitatea socială sau evenimențială a ascultat de „profețiile” mele „dogmatice”, „optimiste”! Nu, noi, indiferent cine am fi, nu suntem și nu putem fi stăpânii Adevărului! El este, cum o constatam
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acest mod! -, e Împinsă dintr-o parte-Într-alta, de diversele structuri financiare sau mediatice. Într-un fel, imaginea idilică pe care o aveam unii dintre noi despre literatura și mai ales despre soarta scriitorilor dintre războaie, abia acum se „umple de realism, de adevăr”, așa cum se hașurează desenele preșcolarilor cu culoare și linii. 10 Nu, repet, eu, autorul care sunt, care am fost - nu s-a schimbat. Poate din neputință, eram prea bătrân pentru a o face, În ’90, când m-am
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dace ignorate de romani cu greu ar mai fi putut fi susținută de un istoric responsabil spre sfârșitul secolului. Mai Întâi, colonizarea romană Începe să fie văzută În complexitatea și diversitatea acestui proces. Cu regret, dar cu ceva mai mult realism, se acceptă faptul că prea puțini romani puri se vor fi așezat atunci În Dacia. Coloniștii au fost o populație amestecată, aduși, după cum scria În secolul al IV-lea istoricul Eutropius, „ex toto orbe Romano“ (din Întreaga lume romană). Liantul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
condiției umane; mitul nu Înseamnă neadevăr, ci tentativa de a pătrunde dincolo de Învelișul aparent al lucrurilor. Noaptea de Sânziene, romanul său cel mai elaborat, apărut mai Întâi În franceză sub titlul Forêt interdite (1955), se prezintă ca o Îmbinare de realism și fantastic (dar cine poate ști dacă fantasticul nu e mai adevărat decât adevărul?). Istoria este prezentă și chiar copleșitoare; de remarcat impresionanta evocare a Londrei lovite de bombardamentele germane (În 1940, Eliade era atașat cultural al Legației române În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
evacuare. Ultimele trei etaje sunt ocupate de Muzeul Național de Artă Modernă, cuprinzând colecții de la începutul secolului al XX-lea: Matisse, Kandinsky, Dali, Picasso, Kupka, Bonnard, Mirу, Victor-Brauner, Modigliani etc. Apuc să văd mai bine secțiunea cu Pop Art, noul realism, anti-form, artă conceptuală. Foarte multe instalații, mijloace multimedia, abstracții geometrice, artă cinetică. Toate astea se adresează, în mod sigur, altor centre de percepție ale creierului decât creația obișnuită. Dacă nu ești un cunoscător, trebuie să decizi: accepți sau nu să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ca limbă străină. În al doilea rând, naționalismul românesc, de care s-a folosit Ceaușescu, a avut și efectul pozitiv că a readus valorile naționale: clasicii și autorii interziși în perioada de stalinizare. Se elibera și literatura prin faptul că realismul socialist nu mai era o metodă oficială impusă creatorilor. Național-comuniștii au declarat la un moment dat că poți să scrii cum vrei, doar să nu scrii împotriva lor. Și noi, ca minoritate, am profitat de aceste lucruri, pentru că dacă erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
geografic, distanțându-se mai mult sau mai puțin de modelul brut sovietic, de fapt diferențiindu-se - aici polonezii au fost ca totdeauna în istorie, cei mai expresivi, mai radicali! -, unii dintre criticii și teoreticienii care au bătut monedă forte pe realismul socialist ilustrându-se în atacurile furibunde la adresa personalităților și artei „burgheze, occidentale”, s-au pomenit „depășiți” de omul politic ce, spre surpriza tuturor, nu mai aplica atât de vehement criteriile dure staliniste în promovarea indivizilor și valorilor. Și astfel, un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
e invitat să propună o antologie de proză a celor mai remarcabile producții literare ale României de atunci. Ei bine, deși ne aflăm la începutul deceniului șapte, în care se afirmaseră răsunător și cu volume tineri „spărgători de gheață” ai realismului socialist, precum Fănuș Neagu, N. Velea sau D.R. Popescu, P. Dumitriu îi ignoră în antologia germană, în schimb inserează nume penibile, proletcultiste, precum Francisc Munteanu și altele, pe care le-am uitat deoarece nu am antologia respectivă la îndemână. Apoi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
au făcut ca acest prim val al „prozei de analiză sau psihologică”, cum i se spunea, să rămână cumva în umbră, într-un plan secund în atenția publicului și a criticii. După război, s-a abătut asupra romanului românesc urgia „realismului socialist”, după o modă opresivă importantă din URSS, inițiată de Gorki, de fapt, un naturalism primitiv, grosolan ilustrativ al directivelor de partid. Ani de zile, peste un deceniu, până la „țărmul anilor șaizeci”, nu numai prozatorii români de formație citadină, dar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la Joyce, îndeplinind desigur, excesiv de obedient, o „comandă de partid”, dar exprimând și o pulsiune internă, probabil, s-a văzut apoi în toată proza sa ulterioară, din țară și din străinătate, că nu a putut să iasă din rama unui realism clasic, ponderat, de secolul al XIX-lea. Chiar și critica de întâmpinare din anii ’60 - cu excepția unor Negoițescu, Raicu, Simion, Manolescu - se manifesta cu note preponderent pozitive pentru prozatorii care creau în siajul marilor naturaliști români dintre războaie. Apărând „linia
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care ascundea prost ura față de burghezie, biserică și țăran, deci față de întreaga tradiție veche și modernă a țării, a devenit iute o platoșă, cusută cu grosolănie, a puterii. Și a produs volume în șir în care metafora - abhorată de ideologii realismului de tip bolșevic - apărea în postúri dizgrațioase sau era pur și simplu sufocată de „luminoasele elanuri spre viitor și perfecțiune umană!” 3 După perioada sa de „glorie”, când „îmbrăcase” posturi impresionante în ierarhia stalinistă culturală - director la cenzură, unde, în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de activiștii superiori de partid, amplu și imediat după Ceaușescu, un Geo Dumitrescu sau Dan Deșliu, care mă sfătuiau însă „să mai aștept, nu e momentul!”. La Pelișor, unde mă găseam în acea iarnă, se afla și tânăra glorie a realismului socialist, membru plin c.c., Titus Popovici, tronând deja în manualele școlare și acolo, în palatul unde a murit Ferdinand, într-un luxos apartament, la primul etaj. Admirându-mi Francisca, sau abil fiind, se integra doar corului de critici pozitive
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și sute de mii de oameni caută în artă, în povestire și roman, să „afle”; ce s-a întâmplat cu cutare sau cutare erou sau eroină, dar, mai ales... ce s-a întâmplat „cu ei”, lectorii cărții. Aceasta e forța „realismului”, dintotdeauna, a acelei „oglinzi”, mimesis, pe care arta o ține în fața lectorului, avid de existență, e adevărat, și, mai ales, „curios” până la epuizare de propria sa existență. Deoarece unul dintre paradoxurile existenței noastre este faptul că „cheia” ei, a misterului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
71, erau doar o mască, machevializându-l și atribuindu-i o dublură ideatică și un dar genial de teatralitate umană și politică! Iată că „scepticii” - atât cei contemporani, scepticii români de atunci, cât și scepticii în general - devin din „realiști” - și realismul este atributul și orgoliul lor prim! - niște naivi de fapt, inși ce-și iau în serios propriile fantasme. Dovadă: faptul că s-au „trezit prea târziu” atunci când și ei, și toată suflarea românească și-au dat seama că „noile discursuri
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
iar cele câteva apariții notabile, în proză mai ales, în acel timp Bietul Ioanide, Moromeții, Cronică de familie, ca și poezia tânărului Labiș, au fost iute și aproape total înecate în magma naturalist-joasă și propagandistică a ceea ce s-a numit „realismul socialist”. (Bietul Ioanide chiar atacat de presa literară și de partid și retras de pe piață!Ă Și, fapt notabil, cei care „s-au adaptat” cel mai bine au fost scriitorii mediocri sau, dacă vreți, bunii scriitori de-a doua mână
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să recunoaștem că, în Muntenia, rostirea e mai corectă decât în alte provincii, dar limba scrisă, limba literară cuprinde și vocabularul. Fiecare provincie participă la tezaurul comun. Literatura aduce în circulație și cuvinte specifice ale provinciilor, după cum îi dictează principiile realismului. Un personaj din Moldova nu va spune ciorap, ci colțun; nu va spune zeamă de varză, ci moare de curechi etc. Lângă șaua modernă, poporul din alte regiuni are și tarnița, șaua de lemn țărănească. Limba literară e una și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
au reușit să salveze țara de la transformarea ei în pașalâc. De data aceasta era vorba de oportunismul negustorilor brăileni, poate, siguri pe ei, că Țepeluș cu turcii îl vor învinge pe Ștefan. În ceea ce privește politica dusă de Țepeluș, Emil Turdeanu remarca „realismul fără orizont al aliatului muntean”. Țepeluș era foarte realist, ca și alți înaintași ai săi. Era, însă, conștient că singur nu poate rezista turcilor, dar nici n-a îndrăznit să-i înfrunte alături de un aliat, așa cum a făcut Vlad Țepeș
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
percepții a publicului care a rămas doar... modern. Unde se întâlnesc "omul nou" dâmbovițean și "omul postmodern" de sorginte incertă? Postmodernismul a ajuns, într-adevăr, la noi un fel de har a-toate-salvator. El funcționează infailibil, cam ca spiritul partinic în realismul socialist. Ceea ce era pentru Jdanov spiritul de partid, cel care asigura condiția calității artistice și a corectitudinii (politice) a viziunii, a devenit, pentru propagandiștii de azi, postmodernismul. Distracția cea mai mare e să-i vezi pe postmoderniștii români, obligați la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
importante care nu pot fi evitate într-o discuție serioasă despre acest fenomen care a fost în anii 80, schimbarea paragmei în spațiul unei literaturi dominate de un soi de leneveală lirică în poezie și în proză de un obsedant realism care promovează falsurile literare. Este adevărat că prin colecția de la Editura Axa am încercat să demonstrez că această generație există și se manifestă, chiar dacă vârfurile ei, dintr-un motiv sau altul, lipsesc. O antologie de ansamblu le va cuprinde. De
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Am citit " Pentru cine bat clopotele" mai mult de 3 ori. Am citit "Adio arme" și "Bătrânul și marea" și scrierile de vânătoare din Africa și toate scrierile lui de aventuri din Caraibe... Prima explicație la ce mă atrage este realismul său... Hemingway era un bărbat în conformitate cu lumea care-l înconjura și care-și asuma sarcina de a o schimba. Hemingway era un aventurier, în adevăratul sens al cuvântului. Într-un sens care în opinia mea e frumos. Consider "Bătrânul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
se vede clar că autorul era profund pătruns de ideea potrivit căreia vocația unei mari culturi rezidă înmanuale școlare de calitate. O asemenea credință era, de altfel, frecvență în orizontul de cultură al marilor clasici. Aceste reflectții de un profund realism nu șiau pierdut nici până astăzi valoarea de adevăr. Ele au străbătut că un fir roșu, de-a lungul unui secol și jumătate, tradiția progresista a manualului de limbă română. Ion Creangă avea conștiința faptului că afirmarea identității naționale se
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]