6,798 matches
-
Românești (1678-1688), a fugit în Moldova și s-a ascuns la mănăstirea Hangu după revenirea pe tron a lui Grigore I Ghica (1660-1664, 1672-1673). De acolo el a trecut în Transilvania. Chiliile mănăstirești au ars într-un incendiu, iar peste ruinele lor Alexandru Ruset, fiul domnitorului Antonie Vodă Ruset (1675-1678) și ginerele hatmanului Gheorghe Coci, a construit pe la anul 1676 un zid de incintă. Deasupra porții de intrare în incintă a fost amplasată următoarea pisanie în limba slavonă: "„Cu voia Tatălui
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
40 ai secolului al XIX-lea, Cantacuzinii au dorit să transforme curtea boierească de la Hangu într-o reședință nobiliară fortificată și luxoasă în stilul celor de la Sankt Petersburg. Ei au făcut cheltuieli mari care i-au adus mai târziu la ruină. Au construit un turn pătrat în colțul nord-vestic al incintei (într-un inventar al schitului din 1838 nu sunt menționate decât cele două turnuri rotunde). Chiliile călugărești au fost transformate în locuințe pentru slujitorii boierești, s-au construit noi anexe
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
să se ruineze. Biserica a fost însă utilizată ca biserică de mir de către localnicii satului Ceahlău. Ansamblul fostului schit Hangu a fost declarat monument istoric în anul 1955. În prezent, din Schitul Hangu nu au mai rămas decât biserica și ruine de ziduri și turnuri. Palatul Cnejilor se află în proprietatea Primăriei comunei Ceahlău, care nu are bani să-l întrețină. Familia Sturdza nu a revendicat această clădire. Ca urmare a lipsei de interes, zidurile de incintă și turnurile s-au
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
acestui monument istoric, dar fără niciun rezultat. Terenul pe care se află tuinele a fost întabulat pe numele Primăriei. O inscripție aflată la marginea drumului județean este singurul semn care atrage atenția trecătorilor cu privire la drumul spre fostul palat. Informații despre ruine sunt oferite doar de primarul localității sau de îngrijitoarea care se ocupă de ruine. În martie 2012, Vasile Pruteanu, președintele Consiliului Județean Neamț, declara că în luna următoare va fi analizat un proiect de hotărâre pentru finanțarea lucrărilor de refacere
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
fost întabulat pe numele Primăriei. O inscripție aflată la marginea drumului județean este singurul semn care atrage atenția trecătorilor cu privire la drumul spre fostul palat. Informații despre ruine sunt oferite doar de primarul localității sau de îngrijitoarea care se ocupă de ruine. În martie 2012, Vasile Pruteanu, președintele Consiliului Județean Neamț, declara că în luna următoare va fi analizat un proiect de hotărâre pentru finanțarea lucrărilor de refacere a monumentului arhitectural. Schitul a fost împrejmuit în anul 1676 cu un zid de
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
este situată în municipiul București, Str. Logofătul Luca Stroici 33A, sectorul 2, declarată monument istoric cu cod LMI B-II-m-B-19072, cu numele complet: Biserica „Sfântul Grigore Teologul, Sfântul Spiridon, Popa Chițu” Este construită în 1813 pe ruinele unei biserici mai mici, ridicate în 1789-1791 și distrusă din cauza cutremurului din anul 1802. A fost ridicată de către preotul Grigore Chițu, cu sprijinul preoților Mușat și Stoica, diaconului Petre și al breslei cavafilor, având inițial doar turla de pe naos. În
Biserica Popa Chițu () [Corola-website/Science/327558_a_328887]
-
Românești (1678-1688), a fugit în Moldova și s-a ascuns la mănăstirea Hangu după revenirea pe tron a lui Grigore I Ghica (1660-1664, 1672-1673). De acolo el a trecut în Transilvania. Chiliile mănăstirești au ars într-un incendiu, iar peste ruinele lor Alexandru Ruset, fiul domnitorului Antonie Vodă Ruset (1675-1678) și ginerele hatmanului Gheorghe Coci, a construit pe la anul 1676 un zid de incintă. Deasupra porții de intrare în incintă a fost amplasată următoarea pisanie în limba slavonă: "„Cu voia Tatălui
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
40 ai secolului al XIX-lea, Cantacuzinii au dorit să transforme curtea boierească de la Hangu într-o reședință nobiliară fortificată și luxoasă în stilul celor de la Sankt Petersburg. Ei au făcut cheltuieli mari care i-au adus mai târziu la ruină. Au construit un turn pătrat în colțul nord-vestic al incintei (într-un inventar al schitului din 1838 nu sunt menționate decât cele două turnuri rotunde). Chiliile călugărești au fost transformate în locuințe pentru slujitorii boierești, s-au construit noi anexe
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
martie 2012, Vasile Pruteanu, președintele Consiliului Județean Neamț, declara că în luna următoare va fi analizat un proiect de hotărâre pentru finanțarea lucrărilor de refacere a monumentului arhitectural. În prezent, din Schitul Hangu nu au mai rămas decât biserica și ruine de ziduri și turnuri. Biserica „Pogorârea Sf. Duh” a fost construită în secolul al XVII-lea din piatră și cărămidă. Pe latura nordică a pronaosului a fost adăugat un pridvor deasupra căruia se înalță un turn-clopotniță cu două etaje și
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
pieptănăriță ("Cynosorus cristatus"), sulițică ("Dorycnium herbaceum"), iarba-câmpului ("Agrostis stolinifera") sau păiuș din speciile "Festuca stricta", "Festuca ruoicola", și "Festuca valesiaca". În arealul rezervației sunt remarcate mai multe creații artistice cioplite în piatră, realizate cu prilejul unor tabere de sculptură, precum și ruinele fostului schit de călugări, Bârnova. www.poianacuschit.ro
Poiana cu Schit () [Corola-website/Science/327645_a_328974]
-
Dunnottar Castle ( "Dùn Fhoithear" în vorbirea locală) este o fortăreață aflată în ruine situată pe o stâncă pe coasta de nord-est a Scoției, la circa 3 km de Stonehaven. Părțile care au mai rămas datează din perioada secolelor 15-16, însă se crede că cetatea a fost construită înaintea perioadei Evului Mediu. a jucat
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]
-
maritim din nordul țării și de asemenea de aici erau controlați cei care doreau să ajungă la coasta de sud prin Aberdeen din perioada medievală. Castelul se poate vizita de publicul larg și atrage anual peste 50.000 de vizitatori. Ruinele sunt împrăștiate pe o rază de 1.2 ha înconjurate de stânci abrupte la o înălțime de 50 m de asupra Mării Nordului. Intrarea în castel se face de alungul unei fâșii înguste care duce mai apoi la intrarea abruptă către
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]
-
dintre cele șapte biserici din Asia. În prezent, siturile arheologice principale ale anticului Pergam se găsesc în nordul și vestul orașului modern Bergama. Aici a fost inventat pergamentul, a cărui denumire provine de la numele orașului. În prezent, pot fi observate ruinele unor edificii antice, printre care: Biblioteca din Pergam, situată pe Acropole, a fost doua bibliotecă din Grecia antică. Este cunoscută mai ales datorită faptului că, odată cu sistarea exportului de papirus de către Dinastia Ptolemeilor, în mare parte datorită rezervei limitate și
Pergam () [Corola-website/Science/327664_a_328993]
-
În luna iulie 351 a izbucnit lângă Tzipori "revolta din vremea lui Gallus". Împăratul din răsărit,Constantius Gallus a trimis o oaste care a reprimat-o. Orașul a fost distrus dar apoi reconstruit iarăși. Din perioada romană s-a prezervat ruinele sistemului perfecționat de aprovizionare cu apă și un teatru. Evreii au continuat să aibă o pondere însemnată în oraș în cursul secolului al III-lea. Așa dovedesc mărturii creștine (Eusebius) și talmudice. De asemenea până la începutul secolului al IV-lea
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
la concluzia că lista fusese probabil încredințată fetiței, care-și veghease tatăl pe patul de moarte. Ca să mai alunge singurătatea Zazei, Dinu i-o aduce de la București pe fosta artistă Zaraza Lopez (Stela Popescu). Întâlnit cu prilejul unui bombardament în ruinele capelei, Iustin Bostaca (Valeriu Paraschiv), un militar aflat în permisie, este adus la conac pe post de ajutor al bătrânului mecanic Antohie. Tânărul se dovedește a fi un meșter priceput și repară ceasurile, radiourile și instrumentele muzicale din casă. El
Pe malul stîng al Dunării albastre () [Corola-website/Science/327758_a_329087]
-
București. Malvina Urșianu a realizat în 1987 un film intitulat "Figuranții", în care preia o parte din personajele din "" (cu actorii lor) și prezintă destinul Lenorei în anii '50 ai secolului al XX-lea. Fetița care căra cu ea prin ruine portretul mamei sale a devenit în acest film o femeie ce își caută rostul într-o lume străină. Filmul " Pe malul stîng al Dunării albastre" a fost vizionat de 1.411.708 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă
Pe malul stîng al Dunării albastre () [Corola-website/Science/327758_a_329087]
-
reconstruit în marea lui parte, restaurările fiind începute în 1962, după ce în 1959, un incendiu a cauzat distrugeri extinse. Catedrala principală a castelului, restaurată dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial, și distrusă mai apoi în lupte, este încă în ruină. Cu toate acestea, castelul este minunat restaurat. Labirintul de încăperi, scări, turnuri și săli include o vastă colecție de armuri, piese de mobilieri, picturi și ambră.
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
păstreze cel mai strict secret. Publicată pentru prima dată de Doubleday în volumul "A Medicine for Melancholy" apărut în 1959, povestirea descrie ultimele clipe dinaintea primului zbor spațial. Bradbury susține că ideea acestei povestiri i-a venit când a văzut ruinele unui montagne russe demolat de pe plaja din Los Angeles, ale cărui șine sugerau scheletul unui dinozaur. Titlul original sub care povestirea a apărut inițial în ediția din 23 iunie 1951 a publicației "The Saturday Evening Post" a fost The Beast
Aici sunt tigri () [Corola-website/Science/327061_a_328390]
-
Înaintarea rapidă a turcilor nu le-a permis grecilor să transporte un volum mare de bunuri în patrie, dar în timpul ei au aplicat politica „pământului pârjolit” (vezi și Politica „pământului pârjolit” în războiul greco-turc din 1919-1922), lăsând teritorii importante în ruină și condamnând populația la foamete. Există estimări conform cărora cel puțin 3.000 de oameni și-au pierdut viața doar în timpul incendierii orașului Alașehir. Pe 9 septembrie, armata turcă a intrat în Ismir (Smirna), la două zile după ce autoritățile elene
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
600 000 de oameni. Josephus notează ca număr al prizonierilor, fără a socoti și crucificații și spintecații, 97.000 și adaugă că pe o singură poartă iudeii au scos într-un interval de trei luni 115.800 de cadavre. Deasupra ruinelor, pustiului și deznădejdii din Templul Ierusalimului, pe care, sub amenințarea pedepsei cu moartea, nimeni nu avea voie să calce, împăratul Adrian ridică o nouă colonie romană: Aelia Capitolina. Priveliștea unei colonii străine pe pământul sacru al culturii iudaice provoacă încă
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
de tatăl său, regele Maximilian al II-lea al Bavariei (1848-1864). Castelul a fost construit în satul german Hohenschwangau din apropierea orașului Füssen, parte a districtului Ostallgäu din sud-vestul landului Bavaria (Germania), foarte aproape de granița cu Austria. a fost construit pe ruinele cetății Schuangau (sau Schwanstein), care a fost menționată pentru prima dată în registrele istorice datând din secolul al XII-lea. Cetatea medievală a fost construită de o familie de cavaleri și a servit ca reședință a seniorilor din Schwangau. În
Castelul Hohenschwangau () [Corola-website/Science/327164_a_328493]
-
stingerea familiei cavalerești în secolul al XVI-lea, fortăreața și-a schimbat de mai multe ori proprietarii și a fost distrusă de mai multe ori. Declinul cetății a continuat până când aceasta a ajuns în cele din urmă în stare de ruină, la începutul secolului al XIX-lea. În aprilie 1829 prințul de coroană Maximilian (viitorul rege Maximilian al II-lea al Bavariei) (1811-1864) a descoperit situl istoric în timpul unei plimbări pe jos și și-a manifestat entuziasmul cu privire la frumusețea zonei înconjurătoare
Castelul Hohenschwangau () [Corola-website/Science/327164_a_328493]
-
1829 prințul de coroană Maximilian (viitorul rege Maximilian al II-lea al Bavariei) (1811-1864) a descoperit situl istoric în timpul unei plimbări pe jos și și-a manifestat entuziasmul cu privire la frumusețea zonei înconjurătoare. El a achiziționat locul pe care se aflau ruinele - pe atunci încă cunoscute sub numele de Schwanstein - în 1832. În februarie 1833 s-a început reconstrucția castelului, care a continuat până în 1837, cu completări efectuate până în 1855. Arhitectul Domenico Quaglio (1787-1837) a fost responsabil pentru aspectul exterior în stil
Castelul Hohenschwangau () [Corola-website/Science/327164_a_328493]
-
aceasta își va înceta activitatea. În afară de All a mai murit și cel mai mare astronaut al omenirii, Dav. Perioada freneziei zborului cosmic a apus, oamenii mulțumindu-se cu coloniile deja stabilite în interiorul sistemului solar. Școala de zbor a devenit o ruină, iar pădurea de cedri care amintește de astronauții care nu s-au mai întors niciodată străjuiește acum un cosmodrom în paragină. Doctorul Kobo s-a retras la ferma sa, printre statuile de piatră care se deteriorează pe măsură ce trec anii. Relația
Paralela-enigmă () [Corola-website/Science/327160_a_328489]
-
realizată de Byr și publicată sub titlul „Epistola furată” în ziarul "Dreptatea" din Timișoara, anul II (1895), nr. 110-112. Povestirea a fost tradusă apoi de către „Șt. P.” (cel mai probabil Ștefan Petică) sub titlul „” și inclusă în volumul "Scrisoarea furată, Ruina casei Usher, Pisica neagră, Portretul oval și alte povestiri extraordinare", editat de Institutul de Editură Ralian și Ignat Samitca, Craiova, 1897, pp. 106-109. A urmat o traducere publicată în ziarul "Țara", anul II (1904), nr. 349, p. 2. Povestirea a
Scrisoarea furată () [Corola-website/Science/327198_a_328527]