6,816 matches
-
sporire a producției cu aproximativ 40%, la roșii cu 42%, iar la ridichi beneficiile au fost de 45%. Utilizarea de guano la flori și plante ornamentale a accelerat procesul de creștere, a dat plantelor o culoare mai intensă și o strălucire naturală, sporind calitatea lor generală. Liliecii nectarivori aduc și ei importante beneficii economice, prin polenizarea unui mare număr de plante, de la cactuși până la pomii fructiferi din zonele tropicale. Astfel, de exemplu, în Asia de sud-est sunt obținute anual peste 120 milioane de
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
de patruzeci de ani, avea o mașină neuronală bine pusă la punct și a avut mult noroc. A trăit o aventură în care James Watson a jucat un rol important. Watson, fizician american, cu tot ce poate însemna asta ca strălucire și sarcasm, a ajuns în mediul britanic, în care frații Braggs știau într-adevăr să studieze cristalografia într-un mod admirabil, însă era un domeniu rezervat, și dintr-odată, aranjînd, de bine de rău, cîteva bucățele de sîrmă au putut
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
dobîndit numeroase nuanțe suplimentare. 2. Franceza limba "pîlnie" O limbă în care se exprimă una din cele mai mari civilizații și care a servit în egală măsură drept instrument colonizator nu ar avea cum să rămînă un idiom național pur. Strălucirea universală a fran cezei se manifestă, în esență, în două direcții divergente, două struc turi ale imaginarului opuse, anume ceea ce am numit limba "îngustă", "gîtul" pîlniei, cea care e percepută ca fiind castratoare și domina toare de către cei care o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și savuros. Francezul nu se simte cu adevărat în largul său în limba franceză, dar francofonul, da. În această zonă de libertate singulară pe care doar limba o conferă, fără limite geopolitice sau instituționale, situăm specifici tatea "spațiului francofon", cu strălucire ilustrată, între alții, de cîțiva ani, de scriitorul român stabilit în Elveția romandă în 1990, Marius Daniel Popescu. Nu știa deloc franceza înainte de a sosi la Lausanne, iar astăzi își scrie toate textele direct în această "no man's langue
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să pedepsească oricît de sever o intruziune. Să ne amintim de miturile gnostice în care Sophia, eonul îndrăgostit de propria-i lumină și arzînd de dorința de a-și cunoaște Tatăl, începe să cadă tot mai jos, pe urmele falsei străluciri, pînă cînd tatăl ceresc i-l trimite pe Horus să o salveze. Horus, zeul limitei... Don Elemirio Nibal y Milcar, aristocrat spaniol, posesor al unui splendid hotel particular în miezul Parisului, estet îndrăgostit de Inchiziție și de Raymundus Lullus, de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
intervin salutar gîndirea paradoxală și necesitatea terțului inclus, ca soluție, fie și provizorie, dat fiind că negația, în rolul său de opoziție esențială, e mult mai supusă uzurii decît suspendarea judecății: "Vine un moment cînd negația însăși își pierde întreaga strălucire și, deteriorată, se alătură evidențelor numai bune de aruncat." (MA) Nu în ultimul rînd, "altceva" poate însemna și alt tipar de expresie, căci sfîșierea stăpînită și metodică de sine, recea constatare a decăderii umane nu s-ar fi putut mulțumi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
hidric: “de luncă est-europeană”; tipul de regiune cu apă subterană = (qh) pietrișuri din șesuri aluvionare. d) Aspecte climatologice: climă de dealuri și podișuri cu altitudini în jur de 200 m. Radiația globală: 115-117,5 kcal.cm-2 (sume anuale medii). Durata strălucirii soarelui: 2000 ore (sume anuale medii). Nebulozitate: 5,5 zecimi. Precipitații medii anuale: 520 mm. Temperatura medie anuală: 8,4°C; media zilnică a temperaturilor minime ale lunii celei mai reci: -7,8°C; temperatura minimă absolută: -33°C. Durata
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
poate fi construită o teorie din care să poată fi extrase consecințe importante, care altminteri nu sînt evidente" (Waltz 1979: 91). Ca să ne întoarcem la exemplul întîmplării din Budapesta, se poate presupune că alegerea hainelor este legată de faptul că strălucirea culorilor reflectă razele soarelui și de aceea oamenii resimt mai puțin căldura. Sau s-ar putea presupune că această alegere depinde de lucrurile disponibile în magazine. Pe baza acestor presupuneri se pot construi explicații la scară redusă, variind din punct
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
simboluri și stereotipii în literatura scrisă în epocile culturale vechi. Mai multe contribuții din „Curierul ucrainean” și din „Naș holos” dezvăluie atenția cercetătorului față de vechea „oralitate” cu reflexe în epopeile antice. Acest tip de abordare, exersat pe texte de mare strălucire ale literaturii universale, descoperă deschideri interesante în instrumentarul celui care în primele sale contribuții subliniase - fără a uita „specificitățile” locale - funcția spectacolului simbolic („nunta ca dramă”, cum spunea N. Cartojan) și primordialitatea ritului pe un spațiu întins din Europa și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289162_a_290491]
-
este cu adevărat ca soarele, pentru că este încununată cu toate razele darurilor dumnezeiești și strălucește mai vârtos întru celelalte lumini ale ceriului; aleasă este și frumoasă ca luna, pentru că cu lumina sfințeniei stinge celelalte stele; și pentru marea și minunata strălucire, de toate șireagurile stelelor celor de taină se cinstește ca o împărăteasă; aleasă este ca răvărsatul zorilor, pentru că ea a gonit noaptea și toată întunerecimea păcatului și au adus în lume ziua cea purtătoare de vieață; aleasă este că este
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un predicator în catacombe, împărtășește norodului strâns în munți taina trecutului său împărătesc. Misterioasa religie își are hagiologia ei. Sfântul cel mare, Arhanghelul, e Ștefan cel Bătrîn: Acolo dormi și tu, arhanghel bătrân, Tu Ștefane sfânt Voievoade, Ce-ai scris strălucirea norodului tău Cu sânge dușman de noroade. De sfânta ta dreaptă, de spada ta sfântă, Spun toate poveștile slovei, - Să nu se înfioare de numele tăuNu-i frunză în codrii Moldovei... Țara din Noi are un vădit aer ermetic, fiind
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
al guvernării subnaționale franceze Franța s-a mândrit mereu cu faptul că este o "excepție" în Europa, atât din punctul de vedere al istoriei ei politice, tipului de sistem politic sau sistemului de guvernare locală, cât și din cel al strălucirii sale intelectuale și literare. Fără îndoială, tuturor statelor naționale le place să se autoevalueze în funcție de acești termeni, fiind o modalitate de a-și justifica identitatea națională care este, în primul rând, definită în termeni negativi ca irlandez, scoțian sau galez
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
altele epopei, Antehomerica și Posthomerica 191, în care, fără îndoială, se încerca alipirea unor familii (elogierea uneia sau a alteia dintre acestea căpăta, bineînțeles, culoare politică, cum se va vedea) la tradiția mitologică greacă, pentru a le conferi mai multă strălucire legendară și prestigiul unui blazon nobiliar mitic. Potrivit unui studiu recent scris de J. Schwartz 192, Macer al nostru, Pompeius Macer, era fiul lui Teofan din Mitilena, consilier al marelui Pompei (de unde, poate i se trage și nomen gentile). Pompeius
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
anume, în primul rând, la aceea de a lega tradiția epică troiană de recenta istorie romană, în mare parte lipsită de legendă, de mit, într-un cuvânt, de blazon nobiliar vechi: diversele familii romane simțeau nevoia să dea mai multă strălucire propriilor descendențe, apelând la genealogii mitice care-și aveau originea în ciclul epic grec. În epoca augustană ia naștere tradiția descendenței troiene a stirpei lui Augustus (Vergiliu). Alți poeți și scriitori vor avea grijă să înnobileze alte familii romane cu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a medita la slabele-i mijloace de expresie (dar cum poci să Îndrăznesc?). Din nou refuzul ca o maximă calificare. Retragerea din fața obiectului ca expresie a intensității sentimentului. Amuțirea ca formă a supremei expresivități. Orbirea subiectului ca un calificativ al strălucirii obiectului ș.a.m.d. Ienăchiță caută mereu categorii negative pentru a sugera preaplinul pasiunii. Figura lui poetică (preterițiunea) se constituie dintr-un șir de abstracțiuni á rebours. Nu-i suficient că obiectul erotic este lipsit de orice corporalitate, dar el
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
special de a se apropia de obiectul liric (care la Heliade se confundă cu obiectul cultural) vine și din teribilul retorism al versului. Poemul este adesea un discurs În sens didactic, o demonstrație cu abstracțiuni. Metaforele sînt puține și fără strălucire: „vălul mîhnirii”, „plumbul datoriei”, „scaunul veciei”, „brațul Îngrijirei”, „vîntul soartei”, „demonul geloziei”, „aripile vremii”, „a dealului sprinceană”, „brațele somniei”. Metafora din urmă e de reținut pentru că anunță somnia eminesciană, un concept filozofic și o stare erotică (starea de extaz). Heliade
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
bolțile „poleite d-aur și rubin” și, Încă o dată, stîlpii de porfir, umerii Îmbrăcați În diamante. Un corp, o pasiune, un peisaj - pentru a fi cu adevărat frumoase, poetice - trebuie să fie strălucitoare. Arta Începe de la un anumit grad de strălucire. Într-un efort de sinteză a regnurilor, Bolintineanu pune la un loc rozele și briliantele În bătaia muzicală a valurilor: „Valurile de roze, mărgăritare, RÎuri de aur și de briliant Ziua revarsă fără-ncetare Din cornu-i vesel de amarant...” Corespondentele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
starea maximă de Încîntare a privirii: „Unda se despică, geme cu turbare; Valurile aspre cresc și se topesc; Niște late cercuri se răsfrîng pe mare Și la focul lunii grațios lucesc.” Mai toate imaginile mării sînt imagini ale privirii: transparența, strălucirea, forfotul colorat de sub apă, mozaicul cîrdului de pești, „splendida țărînă” scînteietoare indică o progresivă Îmbătare a ochiului. SÎntem departe de imaginea stihială a mării. La Bolintineanu, marea este un element benefic, regenerator și, cum s-a văzut, o energie ce
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Însă indirect, fără a avea conștiința artificialului. Arta participă la viața materiei, În forma ei sublimă natura se unește, cum poetul zice, cu poezia, dînd impresia de măreție, formînd „cadrul cel mai răpitor”. Culoarea cadrului este dată nu numai de strălucirea elementelor fizice, dar și de toponimia și onomastica bizară și, În genere, de limbajul cu multe turcisme al poemelor. La o simplă lectură, privirea este surprinsă de numărul mare de cuvinte și denumiri străine spațiului nostru. În versuri e vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mulțimea detaliilor, Într-un univers imaginar specific și, În raport cu el, se prefigurează mai bine o apropiere de lucruri, o formă particulară a sensibilității poetice. Întîiul cînt (Ionienele) Începe cu descrierea unui apus Însîngerat În valurile albe ale mării. Descriere fără strălucire, salvată de un singur vers. Un vers extraordinar: „Cotind pe Cornul d-aur, ieșea În Propontide Un vas spărgînd cu pieptul tărîmele lichide”. În același cînt, spre sfîrșit, dăm peste un mic imn al mării, construit șt acesta din multe
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o imitație a artei. Conceptul lui este mai modest și se bazează pe ideea frumoșului natural, răspîndită printre romantici. Originalitatea poetului român este că pune mai multă inimă În această confuză identificare, Însă identificarea ne atrage atenția asupra privirii. „Divina strălucire” a artei (naturii) iese la iveală și sufletul rămîne „lănțuit” de ea prin intermediul vederii. Vederea se Îmbată și, prin ea, Întreaga ființă a creatorului. Dificultatea ochiului este de a alege, de a Începe: „Dar unde o să punem privirea mai fntîi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prin intermediul vederii. Vederea se Îmbată și, prin ea, Întreaga ființă a creatorului. Dificultatea ochiului este de a alege, de a Începe: „Dar unde o să punem privirea mai fntîi? Tu, fiu al ignorinții, ce nemișcat rămîi CÎnd arta Îți arată divina strălucire, Oricare-ar fi răceala și-adînca-ți nesimțire, Tu poți să vii aice, cît de nepăsător. Căci vei gusta tu Însuți un fermec răpitor. Vederea se Îmbată, se-ncîntă, se uimește, Nu știe ce s-admire, căci tot aici răpește. Și sufletul rămîne
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pregătită să primească marile mituri. Fantezia lui este „un copil al rătăcirii”. Călătoria În jurul miturilor este mai favorabilă decît asumarea, subiectivizarea miturilor pentru că permite o acumulare de imagini, de simboluri, peisaje, iar acumularea Înseamnă, cum știm, o capacitate sporită de strălucire. Deschiderea prea mare a poeziei Îi Împiedică privirea să se concentreze asupra unui obiect și să-l pătrundă. Spirit al suprafețelor strălucitoare, poet al spumelor fosforescente, al peisajelor odorante, Bolintineanu n-are acces la mitologia interioară a spațiului. Bosforul său
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și simptomul unei pasionalități „arzînde”. Lumina revărsată de ochi exprimă, cu precădere, starea de alarmă a simțurilor. Lumina ia, atunci, Înfățișarea focului, o lumină cu valoare energetică. Focul din priviri provoacă răsfățul primejdios al simțurilor: „Ăst farmec fără moarte, aceste străluciri, Ce, răsfățîndu-ți dulce arzîndele simțiri, Îmbată al tău suflet și-l face să tresare Sub mîna providenții, d-amor și desfătare...”. și Împinge iubirea spre zona magicului, acolo unde pasiunile devin sublime și desfătarea ia formele cele mai pure: „Mehrube
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Iarna decorează somptuos natura, plopii se transformă În candelabre enorme, gerul pune la streșinile casei „o ghirlandă de cristaluri”, lunca e pudruită „cu mărunt mărgăritar”, arborii ning „steluțe”, la ferestre apar „crini și roze de zăpadă” etc. SÎnt imagini ale strălucirii și ale adorației. Teroarea de elementele borealice a stimulat o veritabilă reverie cristalizantă: „Fumuri albe se ridică În văzduhul scînteios Ca Înaltele coloane unui templu maiestos, Și pe ele se așază bolta cerului senină, Unde luna Își aprinde farul tainic
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]