8,805 matches
-
arătare nemaivăzută: jumătate om, jumătate șarpe, avea mâinile acoperite cu brățări de aur, iar, pe cap, purta o coroană bătute cu smaralde și diamante. Cine tulbură liniștea regatului meu? Aah... îngăimă, speriat, moșneagul Nu mai ai grai, străinule? se răsti strania făptură. Îngăduie-mi să-ți cer iertare, mărită Regină! De unde mă cunoști? Spune, că de nu, îți voi lua lumina ochilor! Stăpână a Regatului Luminii, eu sunt un biet bătrân, care a avut norocul să te mai vadă o dată! spuse
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
această atmosferă cu alta. dar nici nu reușesc să precizez, dincolo de detalii, ce anume o deosebește... Cândva, am aflat că indienii se împotrivesc în America arheologilor care, își zic ei, vor să le violeze vechile taine. E oare atât de stranie împotrivirea lor? Nu cumva, uneori, vrând să atingem un mister îl risipim pentru totdeauna? Îmi amintesc povestea Ceciliei Metella, frumoasa romana găsită în ruinele de pe Via Appia, care părea intactă în sarcofagul ei, dar în clipa ridicării capacului s-a
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
li se cântă cu ajutorul tranzistoarelor și casetofoanelor ultimele melodii la modă. După veghea obișnuită în cimitir, în zori, când mănâncă ofrandele pe care le-au adus, mulți se culcă acolo să-și facă digestia. Am avut în mână o fotografie stranie din insula Janitzio, unde, la miezul nopții, toate femeile, îmbrăcate în negru, s-au strâns pe un platou gol. Nici o cruce și nici un alt semn nu arăta că acolo ar fi un cimitir. În locuri cunoscute numai de ele, presărate
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
acestor sculpturi. De fapt, întreaga problemă olmecă e o taină. A spune azi despre un obiect că e de proveniență olmecă înseamnă a spune că nu se știe nimic sigur despre originea lui. Se pare că aceste capete monumentale și stranii au fost, ca și jaguarul, obsesia unui popor de sculptori. Acum se cunosc douăsprezece. Altele vor fi fost pentru totdeauna înghițite de junglă și de mlaștini. despre trecut Trecutul Mexicului e plin de asemenea "pete albe ". Ele ne împiedică să
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
zid s-au petrecut demult. Natura a învins aici istoria. E soare și, după aproape o jumătate de mileniu, fluturele care doarme pe tăișul securii pare, încă, viu. Dr. Huerta iese din rezerva sa obișnuită. Vrea să ne demonstreze acustica stranie a arenei. Se așează la unul din capetele ei și vorbește. Curios! Deși vorbește normal, chiar încet, cuvintele se aud de la o distanță de aproape o sută de metri ca și cum ar fi rostite la un pas de noi. Când tace
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
puternic a copal. A vedea? A recunoaște? Ce anume? despre tradiție În autobuz, dr. Huerta a ținut să ne explice diferența dintre tlascaltecii care l-au ajutat pe Cortes să cucerească Tenochtitlanul și neîngenuncheatul Cuauhtemoc, al cărui nume, printr-o stranie coincidență, însemna "vulturul care cade". Vroia să ne sugereze ― mi-am dat seama -să nu judecăm vechiul Mexic doar după pietrele de sacrificii sau după finalul crud din jocul de pelotă. ― Și să nu cumva să credeți că un mexican
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cu pântec de flacără, păianjenul și-a întins stăpânirea... M-am regăsit culcat cu fața-n sus, încă paralizat, pe patul din dormitor. M-am ridicat în cele din urmă în capul oaselor, golit de orice gând. O lumină verzuie, stranie, venită de nicăieri se rotea în dormitor, așa că puteam vedea fețele lucioase ale colegilor mei, dormind cu câte o mână sub cap. Am ieșit pe ușă. Am străbătut coridorul și am ajuns la poarta de la intrare, ferecată toată cu scoabe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ne-au mai aliniat, am mai sărit ca mingea și am mai mers ca piticii, după care ne-au dat, la cantină, cunoscutul ceai de zahăr ars (are sau n-are bromură?). în dimineața aceea, Manix, cu o mutră foarte stranie, de bețiv sau de posedat, congestionat la față, interpreta un soi de pantomimă ritmată, mișcând din gât și din umeri, bătând cu lingurița în paharul de ceai și, uneori, recitind câteva cuvinte. Un banc obscen și stupid, care ar fi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
temută, dar acum ciudat de ispititoare, avea să redevină completă. Voi fi iarăși străbătătorul locurilor virane, al stradelelor uitate, al piațetelor încremenite în soare și praf, voi urca iarăși pe scările blocurilor vechi, voi descoperi din nou, în cartiere neumblate, stranii grupuri statuare... Voi avea iarăși senzația că am mai fost pe-acolo, că totul are un înțeles simbolic, adânc, doar mie revelat. Voi recita iarăși, cu voce tare, versuri pe care pereții zugrăviți ieftin ai ruinelor mi le vor întoarce
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Viitor și ne-am oprit în curtea liceului, de unde porniserăm cu o săptămână în urmă. Nu mi-am luat rămas bun de la nimeni. Am plecat singur spre casă prin asfințitul galben sclipitor, tîrîndu-mi valiza cu greutate. Pe drum, o imagine stranie m-a izbit și mi-a rămas apoi gravată adânc în suflet: era o fundătură cu case vechi, în ruină. La etaj geamurile erau sparte, obloanele albastre atârnau putrede într-o singură balama, prin ferestrele goale se vedeau pereții zugrăviți
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
față, că n-am avut niciodată o soră, țin minte acum moliciunea blonzie a cozilor găsite în șifonier, legate cu elastic îngălbenit! Am fost, am fost acolo! M-am văzut cum mă vedeam atunci (în altă viață, într-o cameră stranie, fără nici un unghi drept și plină de fum gălbui) în 176 oglinda cu argintul mâncat. Am deschis și ultima ușă! Sângele meu trebuie să fie acum amestecat cu turbioane de aer și-ncărcat de insule de cheag. Vârstat de filoane
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pictată, nu zugrăvită! zugrăviți erau pereții bisericii, albastrul uimitor al feței, albastru de cer în limbajul nostru comun, doar buzele roșii, roșii ca sângele, și oriunde ți-ai întoarce privirea găurile negre te urmăresc acaparator, gata să te înghită, O stranie frică mi se strecoară în suflet doar privind, iar trupul, ceea ce-ar fi trebuit să fie trupul portretului, pictat în roșu, roșu de sânge, verdele pus în linii subțiri încercând să reprezinte cutele veșmintelor, niște veșminte care nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
caietul, Citește! glasul lui nerăbdător, de la prima pagină, nici nu mai știu când l-am început, de ce l-am păstrat încă, pentru acum?! Citește! Și eu deschid cu evlavie caietul, 2 februarie, vineri, Ce să fie oare?! de-aseară o stranie senzație te cuprinde ori de câte ori îți amintești, Acesta e un caiet cu foi veline, pentru desen, asta ca să nu-ți mai umpli cu fel de fel de desene caietele de școală, Ce scrii?! Desenează! La masă, cu veioza aprinsă, în soba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
poză, eram mai înalt decât el, așa că nu mi-ar fi trebuit decât o fracțiune de secundă ca să ajung la, dar o plăcere ascunsă, nouă, nedeslușită, ce-mi bloca toate simțurile mă făcea să prelungesc cât mai mult jocul acesta straniu și neînțeles pentru mine, joc întrerupt însă de vocea puternică a Pedagogului, Ce-i aici?! și glasul cunoscut ne încremenește pe toți, băieții strânși în cerc în jurul nostru se dau la o parte, lăsându-mă pe mine și pe băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pricep la îmbrăcămintea feminină și până s-o cunosc pe ea n-am dat deloc atenție felului în care se îmbrăcau fetele, dar modul în care Aida își potrivea hainele, culorile purtate de ea, împrăștiind mereu în jur același parfum straniu pur și simplu mă făceau s-o văd cu totul altfel, ca și cum, ei acum că te-ai hotărât în sfârșit să fii pictor iată-te redevenind poet, ar trebui să alegi, dragul meu, ori pictura, ori poezia! De ce nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
e un nud de femeie, Aida să fie?! Un nud pictat în culoarea aurului, atitudinea statuară a femeii n-are nimic din voluptatea unui trup gol, de parcă Daniel ar ști prea bine ce înseamnă acest cuvânt, voluptate, și ceea ce e straniu cu acest tablou de început al lui Theo e faptul că acestei femei îi lipsește capul, în locul capului Theo așezând soarele în eclipsă, o lună neagră acoperind strălucirea soarelui, de ce i-o fi spus atunci Eclipsă de lună, un cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
deasupra mea și sub patrafir îmi amintesc că atunci când am deschis-o am înțeles numai că literele erau diferite, în ce fel n-aș putea spune, îi aud glasul domol, dar cuvintele îmi rămân neînțelese, și am la paisprezece ani strania senzație că în acea clipă de început când eu am deschis Cartea și i-am văzut o fracțiune de secundă semnele necunoscute ar fi trebuit să aflu adevărul despre mine, ceea ce-mi spune acum părintele cu glas scăzut știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fost în stare să însemnez locurile prin care am trecut, acum plouă la Veneția, stau într-o cafenea și privesc spre piazza pustie, nu știu numele ei, nici nu vreau să-mi amintesc mai târziu numele ei, ci doar această stranie senzație de cer înnorat, de ploaie, de piață pustie, de cafenea în care mirosul cafelei espresso e mai greu decât aerul, toate aceste lucruri, biscuitul muiat în cafea, singur la această masă, groaza de a ieși afară în ploaie, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de aici, cupola Domului, Campanila, Și acum gata! Hai acasă, ne așteaptă Sabina! Să cumpărăm însă ceva de mâncare, cu greu mă las tras din aceste locuri, flori, statui și glasul dulce al apei, Boris hotărât să ajungem acasă, Ce straniu mi se pare acum acest supermarket cu mărfurile lui artistic aranjate și nu înțeleg pentru moment întrebarea lui Boris, ce vin să luăm? Realizez cu greu întoarcerea la civilizație, pizza cu ciuperci, cu șuncă sau, și cuvintele lui se topesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pornesc din vârful picioarelor într-o armonie deplină cu întreg trupul, îi ghicesc cu ușurință formele elastice, de balerină, sub pânza ușoară a rochiei, Boris ține mult la femeia aceea, vorbește ea mai mult pentru sine, e ceva atât de straniu, felul în care s-au căsătorit, copilul, de care suntem toți legați într-un fel sau altul, își desface cocul lăsând părul să curgă liber pe umeri și-l flutură cu o smuncitură scurtă, Ce vină are copilul acesta al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
frica, frica de a n-o mai putea controla, și când am învățat prin hipnoză să devin stăpân pe mine ceva începea să se diminueze în mine, mi-am pierdut puterea credinței când n-am mai fost deloc orgolios, când, straniu, nu-i așa, am putut redeveni creștin! Stau mult să mă gândesc la cele spuse de Aldo, e și un efort suplimentar pentru mine acela de a încerca să înțeleg exact sensul cuvintelor sale spuse într-o italiană ușor dialectală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Floarea, Florița din Drăgosteni, nebuna, nu mă pot preface că n-o văd, stă îmbrăcată în muntele ei de haine pe fânul uscat din fânăria de lemn cu acoperiș de paie unde iarna călugării pun sălbăticiunilor hrană, după privirea ei stranie îmi dau seama că mă așteptase și așteptarea ei fusese mai lungă decât veacul, urc la ea nerăbdător, ca posedat de o dorință fără margini și ușurința cu care am ajuns la trupul ei de lapte și de miere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
piciorul sus pe schelă mă uimește peste măsură noul Pantocrator, nu mai era cel de ieri, nici cel din zilele trecute, încercam să mă bucur că n-am găsit bolta goală, dar nu reușeam, Pantocratorul mă învăluia într-o amețeală stranie necontrolată, nu-mi puteam dezlipi ochii de la el, era făcut din atât de puține linii și totuși atât de viu! Am coborât iute scara și, întâlnindu-l pe părintele Ioan care se îndrepta spre izvor, l-am chemat să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în curând ne vom putea întoarce definitiv la mănăstire, mi-era dor parcă de camera asta spoită în albastrul cerului în care închis de viu am deșartă speranță că îl voi prinde în culori pe Dumnezeu, trec și prin biserică, strania senzație că pictura de pe perete nu-mi aparține, vine parcă de altundeva, eu nu sunt decât executantul ei, îngerul sau demonul dictează, sentimente contradictorii m-au încercat, cine sunt eu?! într-un fel sau altul pictura asta mă deposedează de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
florilor, fascinantă privirea albinelor, oare ce vede această albină care tocmai s-a așezat pe foaia mea albă din desenul meu cu Așternuturi în soare?! Vineri, am lucrat zilele astea la Așternuturi în soare, l-am terminat astăzi și am strania senzație că un organ îmi lipsește din corp și mă doare adânc locul acela, un plămân? o inimă? un rinichi? un testicul? încă nu-mi dau seama, mă pregătesc cu această absență pe suflet să plec la nunta Corinei, 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]