6,840 matches
-
Divine sau umane“ (t. n.) este fondatorul dreptului internațional. în același secol, statele europene centralizate au început să arate un interes deosebit pentru coloniile din Lumea Nouă și din Asia, întrevăzând beneficiile economice pe care le puteau aduce aceste noi tărâmuri; Olanda, Spania, Portugalia, Anglia și Franța au declanșat o adevărată cursă pentru descoperirea de noi teritorii, în timp ce pe bătrânul continent se desfășura competiția pentru ocuparea poziției de putere centrală. Spania și Portugalia intraseră în declin economic, Anglia era focalizată pe
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
despre profețiile părintelui Campanella. În mod inexplicabil, pe hârtia unde părintele Campanella, ilustru teolog, astrolog si profet a înscris viziunile sale legat de Delfin, o mână anonimă a adăugat la scurt timp un mesaj apocrif: „Și cum vă veți alătura tărâmurilor Japoniei,/Ale Americii și ale Laponiei,/ Și cei care văd Capul Bunei Speranțe,/ Din tot universul vor face o singură Franță./ Pentru dumneavoastră, o mare Delfin, de două ori treizeci de ochi/Tatăl dumneavoastră v-a lăsat drepturi frumoase,/Promise
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
într-un somn ce ar putea fi comparat cu o halucinație indusă, luând în considerare setea imensă de care pare să sufere Polifil și de imaginile care îl urmăresc, toate create de către imaginația sa. Curând însă, după ce a intrat pe tărâmul zeilor„,întâlnește nimfe, care îl invită să facă o baie (o curățire rituală), urmată de o masă sacră, care are loc în casa stăpânei acelui ținut, regina Eleutherylida. Polifil poate fi comparat cu Perceval în căutarea Graluului, însă această posibilitate
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
pe care le-am verificat sau pe care le-am aflat de la oameni capabili de a face observații pertinente și precise. Am preferat să rămân incomplet, decât să citez fapte insuficient dovedite. înainte de toate, m-am străduit să rămân pe tărâmul solid al realității. A vorbi despre rugăciune oamenilor moderni pare a fi, la prima vedere, un efort zadarnic. Dar nu este oare, cu toate acestea, indispensabil ca noi să cunoaștem toate activitățile de care suntem capabili? Căci nu putem evita
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
populară „În iureșul frământărilor politice se ciocnesc astăzi forțele reacțiunii cu cele progresiste, democratice. Av ând de ales între menținerea populației noastre într‐o stare de inferioritate, asemănătoare cu cea din evul mediu și aceea de rapidă dezvoltare pe toate tărâmurile, într‐o deplină libertate civică, noi am ales: optăm pentru cea din urmă, pentru democrație, pentru adevărata democrație. Și am optat astfel, după o matură chibzuință. Am constatat că propușii naționaliști ai străzii nu sunt decât trădători de neam și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ii acestei reviste sunt domnii G.S. Kirileanu, M. Lupescu, I. Mrejeru, D. Mihalache, T. Pamfil, C. Rădulescu - Codin, G. Tutoveanu, Șt. Tufescu și T. Popovici, care sunt și colaborato rii revistei.” „Bârladul numără și câțiva scriitori de seamă, cunoscuți pe tărâmul literaturii române, cum sunt domnii: G. Tutoveanu, Părintele Antonovici, premiat de Academia Română pentru scrierile Dumisale, Șt. Th. Pamfil, A. Gheorghi u ‐ Mândru. Sunt apoi colaboratorii ziarelor locale și corespondenții ziarelor cotidiene din capitală, domnii: N. Dorin, dr. Friedmann, V. Georgescu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
altă poveste. Ceea ce vreau să mărturisesc aici este că Bârladul a rămas în inima memoriei mele ca orașul primilor pași în literatură, al primei iubiri, al celor dintâi experiențe civice. Mă întorc la el și adolescentul din mine tresare, recunoscând tărâmul fermecat de care nu s-a despărțit niciodată.” (Material preluat din "Bârladul odinioară și astăzi", Miscelaneu, vol. I, sub coordonarea lui Romulus Boteanu, f.a.) * Tinerețea Tinerețea, ‐ 1946. * Tribuna Avântului (1907) Tribuna Avântului, organ de presă a Societății „Avântul” a Partidului
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
care împarte piesa în două lumi fundamentale diferite: cea de veghe și cea de somn. Dramaturgul aduce în centrul atenției dimensiunea temporală atunci când Leonida își întreabă consoarta: Trebuie să fie târziu, Mițule; ne culcăm? Dar cea care domnește și stăpânește tărâmul realității este Efimița; ea se scoală și se uită la ceas. Douăspce trecute este ora de cumpănă între emisfera veghii și cea a somnului. Leonida pare a tânji după siguranța timpului real, amețit de viteza celui iluzoriu - Vezi dumneata cum
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Imaginea Ardealului sfâșiat de consecințele unui act politic arbitrar revine cu insistență în poeme a căror atmosferă dominantă este aceea de „jale istorică inconsolabilă” (Dumitru Micu). Tonul de lamentație aspră alternează cu acela de revoltă vehementă, în reprezentări evocând un tărâm predestinat durerii și suferinței: „Eu vin din țara ce-a rămas în leat/ prin răzmerițe frânte-n Bălgărat /[...] În țara mea de aur și de piatră/ nevoile și caznele te latră;/ zicalele de râs și voie bună/ au înlemnit, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
bunuri materiale, pentru succes vizibil, cultivarea acelei austerități care favorizează deplina concentrare asupra lumii ideilor.1 Dacă ceea ce a provocat admirația lui Noica a fost puterea lui Wittgenstein de a renunța la tot ceea ce nu servește unei înfăptuiri majore pe tărâmul gândirii, atunci ar fi fost poate mai potrivit ca el să-și aducă aminte de Spinoza sau de Kant. Aceștia au fost oameni pentru care o viață netulburată de evenimente exterioare, de drame personale a putut asigura ambianța propice unei
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
al Mediteranei. Mai întâi așteptarea, cu ochii la turnul din care te gândești că, acum acum vine cineva și te salvează, apoi neliniștea că, ai făcut ce-ai făcut și, tot stând cu gândul la Făt Frumos, ai ajuns pe tărâmul și în puterea zmeului. Cum pui piciorul, însă, pe pietrele negre și calde ale plajei din Stromboli, nici urmă de zmeu. Astăzi s-a dus să doarmă, în vreo casă din cele zugrăvite în alb, înșirate pe străduțe șerpuitoare, care
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
urmare a creșterii reglementărilor la care sunt supuse), sferele cognitive ale sociologiei și economiei se Întrepătrund, iar problematica firmelor devine parte integrantă a problematicii organizațiilor În general. De asemenea, În ciuda diviziunii epistemice clasice, abordările economice și sociologice devin convergente pe tărâmul organizațiilor. În economie, firmele sunt analizate prin prisma a trei teorii importante: teoria neoclasică, teoria managerială și teoria behavioristă. Teoria neoclasică considera firmele ca fiind funcții de producție unice ce desfășoară un singur tip de activitate. Firmele ar fi „cutii
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
simbiotic cu un orfism imnic de tip Hölderlin, susținut de credința în poezie ca act demiurgic, taumaturgic și misionar. Simbolurile și miturile sunt romanticizate prin contrafacere mitopoetică sau prin preluare directă din repertoriul medieval și romantic. „Piața Diolei” este un tărâm al visului (fantasticului, bizarului) și, totodată, „a ceea ce este și nu e ce pare-a fi”. „Scoica solară” semnifică universul construit pe principiul luminii, „dulcele foc” e stihialul generator de viață, întemeietor de ființă, „Marele Vânt” e duhul eternității înseși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
cuprins. Folosim aceeași tehnică în alte situații: dăm sarcina de îndeplinit înaintea motivării ei, formulăm cererile înaintea justificărilor, dăm răspunsurile înaintea denumirii problemelor etc. Cu alte cuvinte, prezentăm punctul nostru de vedere cât mai repede posibil fără încurcarea minților pe "tărâmul nimănui". Deși introducerea reprezintă prima parte obligatorie a lucrării, nu este nevoie să o scriem la început. Dacă este dificil să o realizăm, putem lucra la cuprins sau încheiere și, mai târziu, să ne reîntoarcem la redactarea introducerii. Cuprinsul Această
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
generic, care nu numai că nu constituie o realitate determinabilă empiric, dar se complace într-o ambiguitate deopotrivă geografică și ontologică, printr-un continuu bruiaj al rutinelor sociale. Pe de o parte, habitudinile se confruntă mereu cu invazii neanunțate de pe tărâmul metafizicului, deschizând astfel o a doua dimensiune a poemului, de natură onirică sau măcar himerică; pe de altă parte, interferența unor (sub)rutine aparținând unor practici și sfere diferite generează adesea un efect ironic sau absurd, nu fără un anume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
caracter precum și un om cu cultură adevărată compensează pe deplin societatea care-l susține; pe cînd, din contră, dacă organizarea societății e slabă și favorizează ridicarea în sus a Pătărlăgenilor și Seruriilor de toate tepele, pierderile sînt colosale pe toate tărîmurile (Se închină omul totdeauna și-n tot locul?..., "Timpul", 29 noiembrie 1879). Vorbind despre monopolul tutunului, face distincție între trebuințe contractate și viciu. A fuma sau a nu fuma nu este neapărat un viciu sau o virtute, ci strict o
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Biblioteca pentru toți, unde putem constata că a luat tacit seama la observațiile polemice ale lui I.E. Torouțiu. Studiul său, Schiller și Eminescu. Reeditarea unei erori, se deschide cu enumerarea principiilor pe care trebuie să le urmeze un lucrător pe tărîmul știința istoriei literare: "Disciplina oricărei științi impune ca metodă principiul fundamental de racordare a subiectului cu întregul material documentar existent. Numai o perfectă cunoaștere a ceea ce s-a făcut de către înaintași, poate garanta siguranța precizărilor și deschide perspectiva unor noi
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
împărăția omului surogat (Editura Tracus Arte, 2011). Cartea lui Max Weber (1864-l920) - unul dintre întemeietorii sociologiei moderne, Omul de știință și Omul politic este un bun temei aplicativ pentru lărgirea problematicii politice nu doar în cîmp filosofic ci și pe tărîmul realității pragmatice. Volumul a apărut la Editura Humanitas în 2011, în traducerea Idei Alexandrescu, cuprinde două conferințe susținute, prima: Știința - profesie și vocație, în iarna anului 1918 studenților de la Universitatea din München, a doua: Politica - profesie și vocație, în iarna
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
are, indubitabil, nu numai rostul cultivării unei memorii sentimentale, dar oferă și un fragment de interpretare a unei lumi aflate azi în descompunere, o lume căreia fiul său i s-a dedicat cu toată energia, talentul și entuziasmul specific tinereții: tărâmul mirific al creației gratuite, lumea poeziei. Urma istorică dăltuită în această carte este construită de voci critice autorizate ale vieții intelectuale ieșene și se structurează pe mai multe paliere. Sunt, în primul rând, seniorii, care, din nefericire, au plecat și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Mic se dă de trei ori peste cap și se transformă spectaculos...tot în broscoi! (Shit!) Din fericire, banii babacului îl ajută să-și mai domolească complexele. Și pune-te pe cheltuit, Muc. De poveste a rămas micul Muc în tărâmul sublunar, al fantomelor aurite din Dorobanți, cu numărul său de magie cu Rolls. Cum scotea de sub mantie Rolls Royce-ul, ciopor de dizeuze famelice, junici corp ansamblu, parașute cu sclipici sau supermanechine pentru tanga veneau, bâzâind din gene și clămpănind din
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Islamic. Lunile care au urmat nu au fost lipsite de evenimente cu un impact negativ (de o intensitate mai mare sau mai mică), care au marcat în mod indubitabil popoare, populații, entități din diferite regiuni ale lumii. Europa a devenit tărâmul la care mulți arabi musulmani (dar și ne-musulmani) au aspirat să ajungă, încă de la începutul anului 2015, drumul spre inima Europei dovedindu-se a fi unul extrem de lung, anevoios, riscant care a generat o adevarată criză; analiștii apreciază această
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
la Rochelle, care-și inventariază În jurnalul intim motivele pentru care - om de onoare, Însă om căzut - trebuie să se sinucidă? Ce altceva infinita delicatețe a unei pagini din jurnalul Sylviei Plath, dar o delicatețe la capătul căreia se deschide tărâmul sterp al unei morți năpraznice? Din toate aceste motive, ocolul prin și alături de mecanismele constituirii jurnalului intim ca specie literară e mai mult decât un simplu exercițiu de poetică. Nu exemplaritatea destinelor, nu intensitatea tensiunii lăuntrice - oricât de spectaculoase, literar
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a pretinde că spun adevărul nu poate fi ignorată cu desăvârșire. Cifrele arată că bătrânii și tinerii sunt categoriile cele mai expuse gestului extrem. Nici autorii de jurnale nu se sustrag acestei reguli. Matematica sinuciderii spune că marii dezertori din tărâmul vieții sunt, de obicei, obsedați de autosuprimare Încă din tinerețe. Și Cesare Pavese, și Virginia Woolf, și Sylvia Plath reproduc, În confesiunile lor, cu o Înspăimântătoare fidelitate, obsesiile morții și ale sinuciderii. Jurnalul de adolescență al Sylviei Plath captează, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
criza și modifică termenii conflictului eu - creativitate. În toate textele intime ale sinucigașilor există o bucurie a revoltei, o jubilație perversă În fața imperfecțiunii lumii. Cu puține excepții, punctele de plecare sunt incerte, iar drumul mărturisirii avansează printr-o ceață densă, tărâm al tuturor incertitudinilor - cu excepția uneia: a timpului ireversibil. Scriitorul știe că nu mai există loc de Întoarcere, că odată ce a avut curajul să-și mărturisească În scris intențiile, o va face și În faptă. Jurnalul intim se metamorfozează, astfel, treptat
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ceea ce, mai târziu, va dezvălui și va denunța. Oricât ar părea de straniu, relația intim-mistic, caducă În aparență, a contribuit substanțial la spiritualizarea existentului, la mutarea centrului de greutate dinspre metodele excesiv „maieutizante”, adică deschise speculației și interpretării, spre un tărâm al secretului și al unei atent controlate zone Încercuite În care scriitorul Încearcă să-și protejeze enigmele. Secretul, partea ascunsă, obscuritatea sunt Însă tocmai punctele de forță În care semnificația lucrurilor (adică sistemul de Înțelesuri În care autorul Își proiectează
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]