8,234 matches
-
Veche, domnule Stephanides. Din când În când se mai ivesc ocazii. Trebuie doar să aveți răbdare. Am numărul dumneavoastră de telefon. O să vă anunț dacă apare ceva pe piață. Milton nu o aude. L-a furat priveliștea. Casa are o terasă pe acoperiș, plus o curte interioară În spate. Și, dincolo de ea, mai sunt alte două corpuri de clădire mai mici. ― Mai spuneți-mi de individul ăsta, Hudson Clark, zise el acum. ― Clark? Păi, să fiu sinceră, e un personaj minor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
singură. Dar (ce era mult mai important pentru un copil) Middlesex avea o grămadă de borduri de mărimea unui pantof, pe care puteai să pășești. Avea alveole adânci, de beton, În dreptul geamurilor, perfecte pentru a fi transformate În fortărețe. Avea terase și pasarele. Capitolul Unsprezece și cu mine ne cățăram peste tot pe Middlesex. Lefty spăla geamurile și, cinci minute mai târziu, apăream eu și fratele meu, sprijinindu-ne de geamuri și lăsând amprente. Și, văzându-le, bunicul nostru Înalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
organ ca toate celelalte și că atunci când se deteriora, el nu avea să mai fie. O fetiță de șapte ani nu se putea plimba la nesfârșit cu bunicul ei. Eram nou-venită În cartier și voiam să-mi fac prieteni. De pe terasa noastră de pe acoperiș vedeam câte odată o fetiță cam de vârsta mea, care locuia În casa din spatele nostru. Ieșea serile pe un balcon micuț și rupea petalele florilor din jardinieră. Când era Într-o dispoziție mai veselă, făcea piruete leneșe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sunt, n-o să-mi ridic de-acuma ochii spre zei, dar pentru a mea soartă nu-i lacrimă să cadă, nici... nici...“ ― „Nici prieten să jelească.“ ― „Nici prieten să jelească.“ Eram din nou la Obiect acasă, repetând replicile. Eram pe terasă, Întinse pe canapelele viu colorate. Pe un fundal cu papagali se profila capul Obiectului, cu ochii strâns Închiși, recitând. Făceam deja asta de două ore. Obiectul aproape parcursese un set complet. Beulah, servitoarea, ne-a adus sandvișuri pe o tavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
eram Înrudiți. Tessie era supărată pe Milton pentru că iscase cearta. I-o spuse, el o repezi, iar ea refuză să-i mai vorbească tot restul zilei. Părintele Mike profită de acest fapt ca s-o ducă pe Tessie sus, pe terasă. Milton se urcă În mașină și plecă. Mai târziu am dus cu mătușa Zo niște gustări pe terasă. Tocmai pășisem pe pietrișul dintre balustradele groase de mahon, când i-am văzut pe Tessie și pe părintele Mike stând pe scaunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
refuză să-i mai vorbească tot restul zilei. Părintele Mike profită de acest fapt ca s-o ducă pe Tessie sus, pe terasă. Milton se urcă În mașină și plecă. Mai târziu am dus cu mătușa Zo niște gustări pe terasă. Tocmai pășisem pe pietrișul dintre balustradele groase de mahon, când i-am văzut pe Tessie și pe părintele Mike stând pe scaunele negre, de fier. Părintele Mike o ținea pe mama de mână, cu fața lui bărboasă aplecată spre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vitejește puii cu boturi negre ascunși pe sub vreo placă de beton. Clădirile cele mai impozante de pe strada mea sânt centrala termică și dispensarul. Acestuia din urmă i se repară zilele astea acoperișul: de dimineață până seara niște muncitori urcă pe terasă, cu un scripete, cauciucuri de mașină, cărora le dau foc sus, sub cazanele de smoală. Fumul, spectaculos de negru, se răspândește peste tot cartierul o dată cu vântul primăverii. Cât despre centrala termică, ea este o cazemată de beton ruinată aproape cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a destinului acestui om, Mircea ar fi devenit unul dintre acei scriitori fericiți care îmbătrînesc într-un cerc de prieteni și discipoli devotați, fără dușmani și fără îngrijorare pentru viitorul operei lor. O ultimă amintire: sîntem în centru, la o terasă de pe lângă Inter, bem bere la halbă, eu am vreo 22 de ani, el vreo 28 și plănuim să mergem undeva în munți. Sîntem extrem de serioși, stabilim traseul (mai era și un al treilea cu noi, nu mai știu cine), logistica
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de viață, la care m-am străduit o vreme să mă adaptez. Hălăduiam zile în șir prin torpoarea orașului, ne cățăram pe vechi și ruginite locomotive cu aburi, băteam Podul Grant, ne întorceam în centru, unde beam un pepsi pe terasa de la "Dunărea". îmi împrumuta cărți de poezie, poeți americani din generația Beat, pe care apoi îi comentam cu superioritate: "Bătrîne, păi să fi publicat noi acolo îi rădeam pe toți". De câte ori îi citeam vreun poem de-al meu, îmi spunea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mai proastă alegere. Oamenii voiau să stea aproape de nivelul străzii și plăteau bani buni pentru locuințele de la primele etaje. Nu-i păsa nimănui de poezia urbană pe care o puteai surprinde de pe acoperiș. Dacă se strica liftul? Contemplase tăcută, de pe terasa aceea din centru, priveliștea uluitoare a zgârie-norilor strălucind În noapte. Privind În jos de la 45 de metri, Kitty nu putea uita cât de fascinată fusese de râul șerpuitor de taxiuri galbene care Își croiau drum printre zgârie-nori, la o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
evadeze din lumea comunistă În care trăia - În acest loc minunat, o altă dimensiune... Simțea nevoia să stea undeva afară și să absoarbă Înăuntrul ei lumea În care ajunsese. — Să ne oprim aici, zise deodată. Era un restaurant cu o terasă spațioasă, de unde se vedeau plaja și oceanul. O atrăsese aici o masă mare, rotundă, de piatră, pe care ardea un foc mic. Flăcările pâlpâiau ademenitor și Kitty simți că picioarele o purtau Într-acolo. Dar masa era pe jumătate ocupată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
adâncul sufletului său, ascunde un secret Înspăimântător. Eu am un fiu și, de câte ori vine În vizită, David Îmi spune cât de mult Își dorește să se căsătorească și să aibă un copil. O tânără Înaltă, cu picioare lungi, deschise ușa terasei și se retrase Într-un colț, ca să fumeze o țigară. David se uită la ea ca un câine În călduri, apoi Își Îndreptă din nou atenția spre masă. — Dar sunt și foarte realist, zise el. Știu că singurul motiv pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dezgustată de un bărbat și să te trezești aproape Îndrăgostită de el? Dragostea era atât de irațională, o Învăluise peste noapte, fără s-o anunțe, de parcă fusese drogată sau băuse vreo poțiune magică! Deschise ușa de sticlă și ieși pe terasă, uitându-se la plajă. Vântul făcea nisipul să zboare fără rost, așa cum viața o făcea pe ea să zboare fără rost dintr-un loc Într-altul. Cu toate astea, priveliștea era minunată! Ascultă valurile, se lăsă mângâiată pe obraji de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nouălea cer! Aproape că vedea beculețe ca din desenele animate ieșindu-i din cap, iluminându-i gândurile În cele mai nebănuite feluri. Da? zâmbi el. — Firește. După ce se Îmbrăcară, luă un aparat foto și un trepied și le fixă pe terasa de jos. Programă aparatul să fotografieze automat și Își făcură poze pe plaja pustie, cu oceanul Învolburat În spate. Briza era destul de puternică, cerul era acoperit, soarele se ascunsese după nori. Nu se putea spune că era o zi frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pribegi, meri înfloriți, bătăi cu perne în dormitoare, discotecă de la șapte la nouă, jocuri, țară, țară, vrem ostași! (pe cineeee? pe Nicoleetaaa!), uliul și porumbeii, baba oarba și mai știu eu câte și, în plus, poate bijuteria acelei tabere, o terasă lungă la parter unde săream seara pe fereastră (fără să miroasă nimic Stăneasca), o terasă pe care-am aranjat primul sărut din viața Cubanezului, convingând-o pe Nicoleta să pună puțin suflet sau măcar să-i arate ce știe. P.S. 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
țară, vrem ostași! (pe cineeee? pe Nicoleetaaa!), uliul și porumbeii, baba oarba și mai știu eu câte și, în plus, poate bijuteria acelei tabere, o terasă lungă la parter unde săream seara pe fereastră (fără să miroasă nimic Stăneasca), o terasă pe care-am aranjat primul sărut din viața Cubanezului, convingând-o pe Nicoleta să pună puțin suflet sau măcar să-i arate ce știe. P.S. 1: am uitat o scandare dintr-a cincea, „Steaua, sunteți buni/ La lopată și cărbuni“. P.S.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
asculta împreună cu noi, mereu, teatru radiofonic pentru copii. Iar cu el, v-am mai spus, nu era greu să rămâi mut, paf sau cu gura căscată. În Deltă, de exemplu, în campingul de la Murighiol, a stat o seară întreagă la terasă (cu un amic, Sandu, un subinginer care-i spunea șefu’ și care avea un Fiat 800 și o nevastă Sanda), m-a pus să umblu pe sub felinare și să prind rădaște (ca să dăm a doua zi la somn) și, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
etc. Știut este că un actor nu poate renunța la accesoriile sale. Așa cum bastonul, papionul, mănușile au rolul de a comunica ceva, constituindu-se într-un metalimbaj, obiectele în lirica autorului nostru sunt deosebit de semnificative în conturarea unui "decor" poetic. Terasa, portocalele, pianul s-au rostogolit în somnul meu fabulos. (Episod) În acest poem, de pildă, "Terasa, portocalele, pianul" sunt accesoriile de care vor-beam. Ele asigură "debutul", după ridicarea cortinei. Rostogolirea lor este, de fapt, trecerea dintr-o condiție a existenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
au rolul de a comunica ceva, constituindu-se într-un metalimbaj, obiectele în lirica autorului nostru sunt deosebit de semnificative în conturarea unui "decor" poetic. Terasa, portocalele, pianul s-au rostogolit în somnul meu fabulos. (Episod) În acest poem, de pildă, "Terasa, portocalele, pianul" sunt accesoriile de care vor-beam. Ele asigură "debutul", după ridicarea cortinei. Rostogolirea lor este, de fapt, trecerea dintr-o condiție a existenței în alta. Pentru că această poetică a obiectelor comportă riscul unei reificări. Poetul presimte pericolul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Nuanțe). Deloc surprinzător, și somnul devine un infern (Schiță pentru infernul meu). Ne este deja cunoscută agresivitatea obiectelor pe care o resimte poetul în stare de veghe, de unde apare și riscul reificării. Iată că acestea îl amenință și în somn: Terasa, portocalele, pianul s-au rostogolit în somnul meu fabulos. (Episod) În acest caz, obiectele nu mai sunt simple elemente de decor, ci se configurează un acord de destin între poet și lucrurile vecine, care se suprapun somnului său, deci timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
numai cu persoane venite din Occident, să-i tragă de limbă, să vorbească anumite secrete capitaliste, informând agenții secreți care-i scopul, adică ce urmăresc și cu cine vor fi În legătură...! Dar, cu toate astea pe timp de vară, terasa-i plină!” Însfârșit, apăru ospătarul. Simpatecul portar ținu neapărat să-l informeze, adresându-se noului venit. „Georgică, Îți mai amintești? Pe vremea aceea tu erai În practică și nu mai prididea-i cu cărarul sticlelor goale. Ce putem spune domn
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o așa manieră, Încât noaptea În somn revedea-i imaginea spectacolului...! Aflând mese libere la discreție, alese una chiar la marginea bazinului pentru a savura spectacolul care deja Îl cunoștea În toate amănuntele, În timp ce Gică Popescu se minuna de frumusețea terasei de vară, mai nerăbdător să savureze sirenele descrise cu admirație de prietenul său, se așeză pe scaun Într-o poziție cât mai confortabilă. Georgică, veche cunoștință și de curând proaspăt ospătar se dovedi a fi la Înălțime.Rapid le pregăti
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
băga nasul În cratița altora, Își mută centrul de greutate În cadrul acestei anonime Circumscripții de miliție, cu un scop bine plănuit. Deci, În după amiaza unei sufocante zile de sfârșit de vară, când preferabil era să tolănești la umbra unei terase umbrite de pomi ornamentali În fața unor spumoase halbe cu bere, Lct.Col.Tudose Ion dădu ordin celor dela cercetări penale pentru efectuarea unei audieri mai minuțioase deoarece Împricinatul Buga Niculae refuzase să facă mărturisiri complete. Arestatul Buga Nicolae, fu adus
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cordonul de legătură încă, nu s-a rupt definitiv. Așa se crede... După înmormântare, Emil a mai rămas în țară pentru a fi la "pomenirea” mamei de ”nouă zile”. Carmen și Avel au pregătit, acasă la ei la Horpaz, pe terasa din grădină, ”pomenirea” până în cele mai mici amănunte, după datină. Ei simțeau ca Iorgu are mare nevoie de ajutorul lor, și, că ei pot să-i aducă o rază de soare în sufletul lui împietrit de atâta suferință. ”- Ce-i
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
chipului său, parcă era scris: ”moartea”. -... Dumnezeu s-o odihnească în pace, și să-i fie țărâna ușoară Amin!... Încheie slujba de "pomenire”, Părintele Boboc. Soarele lunii lui Cuptor, se suise pe cer în cumpăna amiezii și lumina dogoritor. Pe terasa de verdeață umbroasă de la Horpaz, adia o răcoare binefăcătoare. ... A doua zi de dimineață, prin grija lui Carmen și Avel, Emil a fost transportat la Aeroportul Otopeni... și, cu aeronava pe direcția Canada, a părăsit țara. - Du-te, băiete... du
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]