6,656 matches
-
Les derniers instants du concert au Bataclan, "La Tribune", 15 noiembrie 2015</ref>. În comunicatul prin care revendica atacurile, organizația Statul islamic (SI) amintește explicit de Bataclan „unde erau adunați zeci de idolatri într-o sărbătoare a perversității”<ref name="Tribune 15/11">Les derniers instants du concert au Bataclan, "La Tribune", 15 noiembrie 2015</ref> Folosirea instrumentelor muzicale este interzisă de SI. De altfel, Bataclan este considerată ca atracția principală a unui cartier parizian „totodată burghez, progresist și cosmopolit” caracterizat
Bataclan () [Corola-website/Science/335108_a_336437]
-
2015</ref>. În comunicatul prin care revendica atacurile, organizația Statul islamic (SI) amintește explicit de Bataclan „unde erau adunați zeci de idolatri într-o sărbătoare a perversității”<ref name="Tribune 15/11">Les derniers instants du concert au Bataclan, "La Tribune", 15 noiembrie 2015</ref> Folosirea instrumentelor muzicale este interzisă de SI. De altfel, Bataclan este considerată ca atracția principală a unui cartier parizian „totodată burghez, progresist și cosmopolit” caracterizat de „o eterogenitate socială și etnică ce a dispărut din multe
Bataclan () [Corola-website/Science/335108_a_336437]
-
publicat cronici literare în revistele interbelice și postbelice „Herald”, „Rampa”, „Zodiac”, „Azi”, „Vremea”, „Familia” (unde a scris rubrica Scriitori și cărți), „Revista Fundațiilor Regale”, „România literară” (condusă de Cezar Petrescu), „Axa”, „Universul literar”, „Luceafărul” (Sibiu, 1945), „Kalende”, „Saeculum”, „Viața românească”, „Tribuna”, „Națiunea” etc. Pentru o perioadă a fost principalul cronicar literar al revistei "România literară". a fost apropiat de curentul filozofic trăirist, caracterizat prin dorința de trăire febrilă, prin criza sufletească și printr-un „carpediemism” de secol XX. Astfel, într-o
Octav Șuluțiu () [Corola-website/Science/335309_a_336638]
-
cu soția sa Maria-Louisa, arhiducele Franz Ferdinand al Austriei și Sofia Chotek, Charlotte și Bernhard von Meiningen, feldmareșalul von Beck. Vizitatorii cuibului, denumit și "Juniperus", își înscriau numele în cartea de oaspeți. Sub titlul „"Ceaiul dela Cuibul prințesei"”, în ziarul Tribuna de vineri 3/16 iulie 1909, publicat la Arad, apărea următoarea relatare: Pentru a construi „cuibul”, prințesa Maria a fost ajutată de sora ei Victoria Melita, poreclită Ducky, care era căsatorită cu Marele Duce Ernst Ludwig de Hessa. O rețea
Cuibul Prințesei () [Corola-website/Science/335333_a_336662]
-
a fost întreruptă de izbucnirea celui de-al doilea război mondial și nu a mai fost fianlizată. Principalele caracteristici ale proiectului de stadion al lui Albert Speer erau: A fost comandat granit roșu deschis pentru carcasa exterioară, și alb pentru tribune.. În primăvara anului 1937, Hitler i-a spus lui Speer că după Jocurile Olimpice de vară din 1940 programate să aibă loc în Tokyo, ele vor avea loc pentru totdeauna în Germania pe aceast stadion. Construcția stadionului a început în 1938
Deutsches Stadion () [Corola-website/Science/331731_a_333060]
-
C. Ungureanu, în Orizont, nr. 29, 1980; F. Neagu, în Flacăra, nr. 48, 1983; A. Popescu, în Steaua, nr. 6, 1983; F. Neagu, A doua carte cu prieteni, 1985; Roxana Sorescu, în România literară, nr. 31, 1985; Mircea Popa, în Tribuna, nr. 17, 1986; Elena Tacciu, în România literară, nr. 13, 1986; Șt. Aug. Doinaș, în România literară, nr. 53, 1988; C. Crișan, în Steaua, nr. 9, 1991; P. Miclău, în Luceafărul, nr. 40, 1997; idem, ibidem, nr. 45, 1998; Al.
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
orașului. Centrul a fost construit cu ocazia Jocurilor Panamericane din 2007. A fost denumit în onoarea înotătoarei Maria Lenk, care a murit cu câteva luni înaintea începerii Jocurilor. Centrul îndeplinește standardele Federației Internaționale de Natație (FINA) pentru mari competiții internaționale. Tribunele sunt acoperite, dar bazinul se află în aer liber. După Jocuri centrul a fost atribuit Comitetului Olimpic Brazilian, care a înființat aici un Centru de Antrenament „Time Brazil” pentru taekwondo și natație. Va găzdui probele de sărituri în apă și
Centrul Acvatic „Maria Lenk” () [Corola-website/Science/335571_a_336900]
-
material prin activitatea jurnalistică, lucrând ca redactor la "Monitorul Oficial", "Dâmbovița", "Presa", "Timpul" și "Războiul". Gazetar pasionat și destul de talentat, el a fost redactor-șef la mai multe periodice, printre care "Albina Pindului" (1868-1878), "Liceul român" (1870), "Steaua Daciei" (1871), "Tribuna" (1873), "Bucegiu" (1879) și "Sentinela" (1887). A scris pentru majoritatea ziarelor și revistelor importante ale țării, inclusiv pentru "Foaie pentru minte, inimă și literatură", "Amicul poporului", "Familia", "Trompeta Carpailor", "Românul", "Columna lui Traian" și "Universul literar". Orientarea sa politică antiliberală
Grigore H. Grandea () [Corola-website/Science/335577_a_336906]
-
Articolele monografice: E. Caudella, P. Ciuntu, D.G. Kiriac, G. Dima, I. Ivanovici, K. Mikuli, I. Mureșianu, G. Musicescu, C. Porumbescu, Ț. Popovici, E. Wachmann, I. Vorobkievici, în "Grove’s Dictionary of Music and Musicians", London, 1972 "Dimitrie Cantemir - muzicianul", în „Tribuna”, Cluj, nr. 43 din 25 octombrie 1973 "Le public musical en Roumanie aux XIX-XX-ème siècles", în „Internațional Review of the Aesthetics and Sociology of Music”, Zagreb, 1974 "Muzică laică feudala", în „Muzică românească”, Geneva-Elveția, 1974 "Le maqam Bayati et le
Romeo Ghircoiaș () [Corola-website/Science/335717_a_337046]
-
până în 1990. A condus, în calitate de director adjunct, Oficiul Român pentru Drepturi de Autor, în anii de pionierat ai armonizării legislației românești în domeniu cu cea europeană. După intrarea în mass-media, a fost jurnalist la mai multe publicații, director la revista Tribuna Învățământului și redactor-șef al Agenției de știri Amos News. Din noiembrie 2001, odată cu apariția revistei de cultură a comunității albaneze din România, „Miku i shqiptarit”, al cărei fondator a fost, a ocupat funcția de redactor șef al acestei publicații
Marius Dobrescu () [Corola-website/Science/335696_a_337025]
-
Literatură comparată si Antropologie culturală (2004). Actualmente, este cercetător știintific la Institutul de Filologie Româna „A. Philippide” din Iași, redactor al publicației cu profil academic „Philologica Jassyensia” și colaborator la mai multe reviste culturale, printre care „Cuvântul”, „Observator cultural” și „Tribuna”. A fost secretar general de redacție al revistei culturale „Timpul” (2004-2007). Semnează articole în Dicționarul general al literaturii române, vol. I-VI (coord. Eugen Simion, Editura Univers Enciclopedic, 2004-2007).
Șerban Axinte () [Corola-website/Science/335739_a_337068]
-
altele, găzduiește festivalul Nekka-Nacht, turneul de tenis feminin Proximus Diamond Games și Pop Poll De Luxe, organizat de revista HUMO. Clădirea principală are 132 de metri lungime, 88 de metri lățime, iar suprafața acoperișului este de 11.600 m². Sub tribune se află un velodrom din parchet, lung de 250 de metri și lat de 8. Arena este de formă eliptică și are două niveluri. Publicului îi este asigurată o vizibilitate bună atât din tribunele superioare, cât și de la parter. În funcție de
Palatul Sporturilor din Antwerpen () [Corola-website/Science/335791_a_337120]
-
este de 11.600 m². Sub tribune se află un velodrom din parchet, lung de 250 de metri și lat de 8. Arena este de formă eliptică și are două niveluri. Publicului îi este asigurată o vizibilitate bună atât din tribunele superioare, cât și de la parter. În funcție de tipul de eveniment găzduit pot fi realizate mai multe configurații ale sălii. Sala a avut inițial 13.400 de locuri și o capacitate suplimentară în mijloc de 1.780 de locuri pe scaune sau
Palatul Sporturilor din Antwerpen () [Corola-website/Science/335791_a_337120]
-
locuri în picioare. Astfel, capacitatea maximă a arenei ajungea la 18.400 de locuri. În verile anilor 2011, 2012 și 2013 au fost efectuate modernizări succesive care au făcut ca sala să nu mai poată fi folosită drept velodrom. Panta tribunelor a fost redusă, culoarele de circulație înspre și dinspre tribune și zona locurilor în picioare au fost îmbunătățite, iar la exterior au fost adăugate scări pentru ieșirea în caz de urgență. Capacitatea sălii a fost treptat extinsă de la cele 18
Palatul Sporturilor din Antwerpen () [Corola-website/Science/335791_a_337120]
-
18.400 de locuri. În verile anilor 2011, 2012 și 2013 au fost efectuate modernizări succesive care au făcut ca sala să nu mai poată fi folosită drept velodrom. Panta tribunelor a fost redusă, culoarele de circulație înspre și dinspre tribune și zona locurilor în picioare au fost îmbunătățite, iar la exterior au fost adăugate scări pentru ieșirea în caz de urgență. Capacitatea sălii a fost treptat extinsă de la cele 18.400 de locuri inițiale (în iunie 2011) la 19.151
Palatul Sporturilor din Antwerpen () [Corola-website/Science/335791_a_337120]
-
Într-o biserică jubeul este o tribună și o galerie transversală, din piatră sau din lemn, care separă corul liturgic de navă. În limba română, cuvântul este un împrumut din franceză, "jubé", iar în franceză provine de la primul cuvânt al invocației din » („Binevoiește, Doamne, să mă binecuvântezi
Jubeu () [Corola-website/Science/335796_a_337125]
-
corul liturgic de navă. În limba română, cuvântul este un împrumut din franceză, "jubé", iar în franceză provine de la primul cuvânt al invocației din » („Binevoiește, Doamne, să mă binecuvântezi!”) citită de la "jubeu", la Utrenie. l se compune din trei elemente: tribuna (jubeul propriu-zis), împrejmuirea și grupul sculptat al Răstignirii. De la tribună, se citea Evanghelia și se predica, în acest scop i-a succedat catedra. Acolo erau așezate și corurile. O orgă transportabilă putea fi instalată acolo, înainte de a se generaliza orga
Jubeu () [Corola-website/Science/335796_a_337125]
-
împrumut din franceză, "jubé", iar în franceză provine de la primul cuvânt al invocației din » („Binevoiește, Doamne, să mă binecuvântezi!”) citită de la "jubeu", la Utrenie. l se compune din trei elemente: tribuna (jubeul propriu-zis), împrejmuirea și grupul sculptat al Răstignirii. De la tribună, se citea Evanghelia și se predica, în acest scop i-a succedat catedra. Acolo erau așezate și corurile. O orgă transportabilă putea fi instalată acolo, înainte de a se generaliza orga fixă, care este cel mai adesea plasată deasupra primei travee
Jubeu () [Corola-website/Science/335796_a_337125]
-
strana" (rezervată clericilor și seniorilor preeminenți) de credincioși care, prin existenței sa, văd puțin sau de loc altarul principal. Prin aceasta, "jubeul" se apropie de iconostasul din "Bisericile creștine răsăritene" (ortodoxe, catolice de rit oriental, ("cf. infra"). Răstignirea, așezată deasupra tribunei, fiind elementul ornamental al acesteia, este îndreptată spre credincioși. "Marele Christ pe Cruce" denumit « spaniol », care se observă în multe biserici, placat pe pereții de Nord sau de Sud ai navei, a fost adesea recuperat la demontarea jubéului. Jubeele au
Jubeu () [Corola-website/Science/335796_a_337125]
-
Smaranda Gheorghiu a condus un cenaclu frecventat și de Mihai Eminescu și a fost prietenă cu iubita acestuia, Veronica Micle. Ca scriitoare, a colaborat la cele mai importante ziare și reviste ale vremii, între care Convorbiri literare, „Fântâna Blanduziei”, Literatorul, Tribuna, Universul. Lucrarea este înscrisă în Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București - la nr. crt. 2367, . Monumentul este situat în Grădina Cișmigiu, pe Bulevardul Schitu Măgureanu nr. 37, sector 1. Smaranda Gheorghiu
Bustul Maica Smara din București () [Corola-website/Science/332800_a_334129]
-
gimnaziu romano-catolic. Aflată în centrul vechi al Brașovului, Biserica Romano-Catolică Sf. Petru și Pavel este singurul monument din oraș construit în totalitate în stil baroc. Pe partea dinspre stradă a navei a fost construită pe întreaga lățime a bisericii o tribună cu parapet arcuit din baluștri, accesul acestuia fiind asigurat prin scările practicate în grosimea zidăriei, scări care pornesc din spațiile laterale ale pronaosului. Pereții bisericii sunt decorați cu bogate stucaturi, în partea mediană a arcului de triumf cu stema orașului
Biserica Romano-Catolică Sf. Petru și Pavel din Brașov () [Corola-website/Science/333628_a_334957]
-
Eugene Kal "Gene" Siskel (26 ianuarie 1946 - 20 februarie 1999) a fost un critic de film american și jurnalist pentru "Chicago Tribune". Alături de colegul său Roger Ebert, a fost, între anii 1975 și 1999, gazda unei serii populare de critică de film în Statele Unite. Siskel s-a născut în Chicago, Illinois, ca fiu a lui Ida (născută Kalis) și Nathan William Siskel
Gene Siskel () [Corola-website/Science/333687_a_335016]
-
cursurile Culver Academies și a absolvit Facultatea de filosofie din cadrul Universității Yale în 1967, avându-l ca profesor pe autorul John Hersey, laureat al unui Premiu Pulitzer, care l-a ajutat în 1969 să obțină o slujbă în cadrul redacției "Chicago Tribune". Prima sa recenzie tipărită a fost cea pentru filmul "Rascal", pe care a scris-o cu o lună înainte de a deveni permanent criticul de film al ziarului. Recenzia a fost una favorabilă, dar nu a acordat stele, deoarece la acea
Gene Siskel () [Corola-website/Science/333687_a_335016]
-
Sneak Previews" se bucura în 1977 de o mare audiență la nivel național atunci când era difuzat de PBS. Siskel și Ebert au părăsit WTTW și PBS în 1982. Noua lor serie, "At the Movies" (), a fost produsă și distribuită de Tribune Broadcasting, compania părinte care a deținut "Chicago Tribune" și WGN-TV. "Sneak Previews" a continuat să fie produs și difuzat de PBS pentru încă 14 ani, dar cu alți prezentatori. În 1986, Siskel și Ebert și-au încheiat contractul cu Tribune
Gene Siskel () [Corola-website/Science/333687_a_335016]
-
mare audiență la nivel național atunci când era difuzat de PBS. Siskel și Ebert au părăsit WTTW și PBS în 1982. Noua lor serie, "At the Movies" (), a fost produsă și distribuită de Tribune Broadcasting, compania părinte care a deținut "Chicago Tribune" și WGN-TV. "Sneak Previews" a continuat să fie produs și difuzat de PBS pentru încă 14 ani, dar cu alți prezentatori. În 1986, Siskel și Ebert și-au încheiat contractul cu Tribune Broadcasting, semnând un altul cu The Walt Disney
Gene Siskel () [Corola-website/Science/333687_a_335016]