6,602 matches
-
veșmânt special, Împodobit cu semne distinctive care variau de la un sacerdoțiu la altul. Lui Îi reveneau și niște porții speciale ale victimelor jertfite În timpul sacrificiilor publice pe care le conducea intonând rugăciunea, fără să fie executantul lor material. Într-adevăr, uciderea sacrificială era Încredințată unui specialist În tăiere, màgeiros 1, care avea sarcina de a pregăti părțile ce urmau să fie distribuite. Apoi, nu puține Îndatoriri religioase le reveneau și magistraților. La Atenaxe "Atena", trezorierii, responsabili cu administrarea cetății, primeau În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de animale constă așadar În ofranda măruntaielor (porrectio extorum) și În recurentul model „R dat D” a majorității unităților cultuale. Printr-o reproducere mimetică, ritualul reflectă niște acte: a dărui, a hrăni, a mânca. Semnificația ritualului nu stă, așadar, În ucidere, În sânge, În frică și În triumf. b) Interpretarea ritualului Romanii din secolul al II-lea formulau cu următoarele cuvinte scopurile pe care țăranul lui Cato voia să le atingă prin intermediul acestui ritual: satisfacere et placare/volens et propitius: „a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Într-un limbaj care folosește imagini din viața pastorală, se leagă de viziunea gathică dualistă. În același timp, aceste versuri - precum și multe altele - demonstrează destul de clar că dezacordul cu clerul tradițional era puternic Înrădăcinat În refuzul practicii sacrificiale, care Îmbina uciderea animalelor cu folosirea băuturilor Îmbătătoare și halucinogene, cum ar fi *sauma indo-iraniană (haoma, În Iran; soma, În India), condamnată de Zoroastru care o considera „urina” unui drog toxic (Yasna 48, 10). 4. Inovațiatc "4. Inovația" Trăsătura caracteristică a Învățăturii lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fapte nu mai puteau fi considerate admisibile. Însă finalul fericit nu apare și În Iliada (XVIII, 336 sqq.), unde Ahilexe "Ahile" sacrifică doisprezece prizonieri troieni lângă rugul lui Patrocluxe "Patroclu"; aici, absența finalului fericit se explică prin faptul că această ucidere rituală ar putea fi Încadrată În cruzimile „obișnuite” ale războiului. Alături de jertfele umane din care rămâne doar amintirea, În Grecia se Întâlnesc jertfe umane chiar În plină epocă istorică: În zonele periferice ale lumii grecești se practica un sacrificiu cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cunoscut cititorilor săi. Chiar și la Roma, În plină epocă istorică, se mai practicau sacrificii umane. Știm de la Plutarh că, În 288 Î.Hr., În atmosfera de teroare determinată de invazia galilor, au fost sacrificați doi gali și doi greci. Uciderea galilor ar putea fi Încadrată În represaliile de război, Însă faptul că același tip de jertfă - doi gali și doi greci - este din nou Împlinită În 216, după bătălia de la Cannae, ne dovedește natura magico-religioasă și sugerează totodată că alegerea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fusese Însângerat dinainte de jertfe omenești, datină foarte puțin practicată la romani (Titus Livius, De la fundarea Romei, XXII, LVII). După cum se vede, Livius, neagă faptul că acesta ar fi un obicei roman, dar această afirmație se bazează doar pe faptul că uciderile rituale s-au făcut după prescrierile unui text etrusc; de fapt, conform mărturiei sale, la Roma se aduseseră jertfe umane În Împrejurarea respectivă, dar și În trecut. Se poate și mai rău: știm de la Plutarh că, În 228 Î.Hr
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Hectorxe "Hector" Până aici, cap și arme șdecapitarea unui dușman ucis În duelț, pe-al tău ucigaș multvestitul! Iar doisprezece, la rugu-ți În față, pe dată jertfi-voi, Fii de troieni luminați, cu mânie și chin pentru moartea-ți1. Faptul că uciderea tinerilor troieni are legătură cu un rit funerar demonstrează că nu ne aflăm aici În fața unui act „normal” de cruzime războinică, ci În fața unui sacrificiu ritual care folosește ca materie primă prizonieri de război: este exact ceea ce făceau germanii În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Bricciu rămâne o ființă umană, nu are puterile supranaturale ale unui zeu, iar relele pe care le provoacă nu au dimensiune cosmică, așa cum se Întâmplă În cazul lui Lokixe "Loki". Punctul culminant al carierei negative a lui Lokixe "Loki" este uciderea lui Baldrxe "Baldr". Acesta, fiul lui Odin și al lui Friggxe "Frigg", este una dintre figurile exclusiv pozitive: este frumos, bun, inocent, luminos; În el se Îngemănează și elemente de slăbiciune și ingenuitate, care Îl fac și mai plăcut. Povestea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
locul unde Iehu l-a ucis pe Ioram, ultimul descendent al casei lui Omri, luând astfel în stăpânire puterea (2Rg 9,15-27). Acest asasinat e justificat pentru autorii 2Rg 9-10 datorită nelegiuirii regilor casei lui Omri și, în special, din cauza uciderii lui Nabot prin opera lui Ahab și Izabela (1Rg 21; cf. 1Rg 21,19.29 și 2Rg 9,25-26 și 36-37 [cu privire la Izabela]). Însă, pentru Osea, violența „loviturii de stat militare” nu se justifică și va constitui cauza îndepărtată a
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
personaj interesant prin poezia care îl însuflețește, dar care nu poate susține o compoziție șubredă. Superioară este drama Lăpușneanu-Vodă, apărută tot în „Convorbiri literare” (1878-1879). Liniile generale ale subiectului sunt luate din cronici și documente istorice și o singură scenă, uciderea lui Moțoc, e împrumutată din nuvela omonimă a lui C. Negruzzi. În amănunte, drama se depărtează cu totul de istorie: doamna Ruxandra e îndrăgostită de Stroici, care, la rândul lui, o iubește; Alexandru Lăpușneanu e urmărit tot timpul de ura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
multor ofițeri de marină ruși în cazanele unei nave de război și fierberea lor de vii79. În fruntea detașamentului său, colonelul Gheorghe Rascoviceanu, un ofițer român plin de hotărîre, l-a salvat pe generalul Șcerbacev, comandantul "Frontului Ruso-Român" de la "arestare" (ucidere cu sînge rece)80. Pe Iorga l-a alarmat știrea adusă de Buzdugan. Elementele acestea anarhiste erau mai rele ca bolșevicii; astfel încît s-a decis să treacă imediat la acțiune. A încercat mai întîi să comunice informația conducerii politice
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
prea avut ocazia să se bucure de triumful său. La 29 decembrie 1933 a fost asasinat de trei legionari. Cei trei au devenit o legendă legionară, Nicadori, nume format din primele silabe ale numelor lor de botez. Iorga a calificat uciderea lui Duca drept "o crimă odioasă"108. A fost din nou instituită legea marțială și a fost declanșată o violentă reprimare a Legiunii. După un guvern liberal trecător, la începutul lui ianuarie 1934 a fost format un guvern neoliberal condus
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
întreba apoi Iorga 81. Indiferent de ceea ce scria Iorga, totul indică faptul că adevăratele lui sentimente erau într-un fel foarte diferite. Așa cum menționează doamna Liliana în Jurnalul ei (însemnarea poartă datarea simplă de decembrie 1938), "Tata este dezgustat de uciderea lui Codreanu și a celorlalți legionari". Iorga i-a spus următoarele lui Călinescu: "Nu sînt tulburat din cauză că au fost împușcați, ci din cauză că statul a devenit un criminal!" Le-a spus alor lui că regele și Călinescu aranjaseră aceste asasinate. Ceilalți
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Odată cu instituirea Statului Național Liberal, Rădulescu a schimbat registrul și s-a repezit să-l sfîșie pe Iorga, aflat acum fără apărare. Iorga devenea acum "nu numai autorul moral al persecutării Legiunii, ci și un partizan entuziast al crimei, al uciderii fără judecată... Iorga este un profesor care se bucura atunci cînd studenții lui cădeau morți sub grindina de gloanțe etc." Referirile la Iorga ca dascălul neamului erau întotdeauna puse în bătaie de joc între ghilimele și tot mai disprețuitoare. Rădulescu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Cazul Iorga-Madgearu, pp. 17 și 20 29 Hillgruber, op. cit., pp. 116-117. Achiziționarea de arme din Germania i-a fost confirmată autorului de Boeru. Dar acest lucru nu înseamnă implicarea germanilor în asasinarea lui Iorga. Deși, naziștii nu erau nemulțumiți de uciderea lui, Legiunea își avea uriașele ei conturi de lichidat cu Iorga și (după cum sublinia Boeru), la începutul lui octombrie 1940, germanii au trimis arme ușoare și altor unități legionare (Echipe ale Morții sau altele) 30 Reacția Legiunii la critica lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
puse În slujba Reichului, fie programate pentru exterminare. Acest lucru nu se mai Întâmplase pe continent. Peste mări, statele europene au subjugat sau aservit frecvent populațiile indigene din colonii și nu s-au dat În lături de la tortură, mutilare sau ucidere În masă pentru a-și forța victimele să se supună. Dar la ei acasă, europenii nu mai văzuseră astfel de metode din secolul al XVIII-lea, cel puțin nu la vest de Bug și Prut. Al doilea război mondial a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vedeau limpede. Boris Pasternak, Doctor Jivago În lagăr am cunoscut mulți oameni care pricepeau destul de bine ce se Întâmpla În țară și care, În același timp, aveau un cult religios pentru Stalin. Evghenia Ginzburg, Journey into the Whirlwind Stalinismul Înseamnă uciderea omului lăuntric. Indiferent ce zic sofiștii, indiferent ce minciuni spun intelectualii comuniști, la asta se reduce totul. Omul lăuntric trebuie ucis pentru ca În suflet să pătrundă Decalogul comunist. Alexander Wat Aici mai Întâi spânzură omul și apoi Îl judecă. Molière
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe tărâm cunoscut, stârnit de contemplarea succesului uriaș cu care Hitler exploatase antisemitismul popular. Din diverse motive, sovieticii au preferat dintotdeauna să minimalizeze caracterul net rasist al brutalității naziste: masacrul evreilor ucraineni din Babi Yar a fost comemorat oficial ca „uciderea unor cetățeni sovietici pașnici”, la fel cum memorialul de la Auschwitz menționa doar, generic, „victimele fascismului”. Rasismul nu Încăpea În vocabularul marxist: evreii morți erau asimilați postum În aceleași comunități locale care Îi prigoniseră În timpul vieții. Dar acum, presupusul cosmopolitism al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o posibilă cenzură (sau mai rău); el nu era Însă câtuși de puțin acel preludiu la dictatură de care se temea opoziția și la care sperau extremiștii. Nici stânga teroristă, nici dreapta neonazistă aparent trezită la viață (lucru demonstrat prin uciderea a 13 oameni și rănirea altor 220 Într-un atentat cu bombă În 1980 la München, În timpul festivalului Oktoberfest) nu au reușit să destabilizeze republica, deși au suscitat În cercurile politice conservatoare remarci iresponsabile despre nevoia de a Înfrâna libertățile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
preferând să Înțeleagă nazismul În contextul militarismului prusac. La Nürnberg, pe procurorul francez François de Menthon l-a deranjat conceptul de crime Împotriva umanității (preferând formula crime Împotriva păcii) și pe parcursul procesului nu s-a referit deloc la deportarea sau uciderea evreilor 1. Trei ani mai târziu, editorialul din Le Monde din 11 ianuarie 1948, intitulat „Supraviețuitorii din lagărele morții”, a reușit să relateze despre „280.000 de deportați, 25.000 de supraviețuitori”, fără să menționeze o singură dată cuvântul evreu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o simplă incapacitate emoțională”. În 1955, un tribunal din Frankfurt Îl achita pe un oarecare dr. Peters, director general al unei companii furnizoare de gaz Zyklon-B pentru SS, pe considerentul că nu existau „suficiente dovezi” că gazul fusese folosit la uciderea deportaților. Dar germanii nu puteau nega faptele comise Împotriva evreilor - situație unică În Europa. Puteau să evite subiectul, să insiste asupra propriei lor suferințe, să arunce Întreaga vină asupra „câtorva” naziști. Însă nu puteau ocoli responsabilitatea atribuindu-le pur și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se Întâmplă de obicei În astfel de cazuri) de o serie de procese. În 1994, după aproape 50 de ani de clandestinitate, Paul Touvier - care activase sub regimul de la Vichy În faimoasa Milice - a fost arestat și deferit justiției pentru uciderea a șapte evrei francezi În iunie 1944. Touvier În sine nu era important: o rotiță În mașinăria regimului și un colaborator al șefului Gestapoului din Lyon, Klaus Barbie, prins și judecat În 1987. Dar procesul lui Touvier (și dovezile apărute
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a lui Hristos, într-o țară creștină, cu un monarh botezat în legea creștină, Carol al II-lea, și cu un patriarh al bisericii ortodoxe și prim minstru, Miron Cristea, decât reconstituirea celei mai mari crime istorice a timpului nostru, uciderea prin ștrangulare a lui Corneliu Zelea Codreanu, Șeful Legiunii Arhanghelului Mihail, Căpitanul nostru, și a camarazilor săi, Nicadorii și Decemvirii, în pădurea Tâncăbești, apoi transportați la Jilava, Fortul 13, unde li se mai dă câte un glonte în tâmple, apoi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
se toarnă multe damigene cu vitriol, pângărind chipul uman, chipul lui Hristos Dumnezeu, apoi totul se pecetluiește cu vagoane de beton. Pieptul nostru și sufletul nostru, al legionarilor, nu poate cuprinde imensa jale , iar mintea refuză orice comentariu și concluzie. Uciderea Căpitanului și a camarazilor săi rămâne un asfințit de soare îmbăiat în sânge, o rană unică pururea deschisă. „De-aici înainte, vremea se măsoară Cu trudnicile tale oseminte, Și veacul care curge peste țară Începe din cenușa ta fierbinte. Mergi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
dispariția sa, se pierde neamul românesc. A murit în condițiuni rușinoase pentru istoria noastră, vândut de proprii lui colaboratori și de regele pe care el l-a servit, distant, fără să aibă convingerea unei judecăți drepte și dincolo de mormânt, pentru uciderea tineretului legionar, suflete neprihănite. A stat doi ani în captivitatea Moscovei, dușmanul Crucii, împotriva căruia a luptat, adus apoi în țară și judecat de trădătorii de țară, condamnat la moarte și împușcat la Jilava. A murit, totuși, pe pământul său
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]